Despre Sașa am vorbit foarte puțin. L-am cunoscut în Nepal, cu ocazia maratonului Everest. Nu știu din ce motiv a întîrziat să se alăture grupului nostru care se îndrepta atunci spre tabăra de bază a Everestului. Cert e că Sașa a apărut la un moment dat, parcă de niciunde, transpirat și murdar, gîfîind, dar radios, cărînd în spate un rucsac imens. Recuperase în puțin timp distanța parcursă de noi în cîteva zile.

Era un bărbat la vreo 40 de ani, mediu de înălțime, cu păr negru, bogat și o față aspră. Venea de la marginea Siberiei, dintr-un orășel din apropiere de Irkuțsk, era ceva tehnician în domeniul energetic. Nu știa nicio boabă de engleză și cum eu eram singurul care putea să îngaime ceva în rusește (deh, vocabular de cîteva zeci de cuvinte deprins la școala generală!) am stat împreună pentru o vreme. Am folosit mult și mîinile pentru a comunica, dar ne-am înțeles destul de bine totuși. Vroia să alerge maratonul, dar să și urce ceva vîrfuri din zonă, chiar dacă nu avea aprobările necesare. Era sfidător și optimist.

La Dingboche, pe la 4.410 metri altitudine, era o ceață deasă. Abia vedeai la cîțiva metri în față și din acest motiv am decis să renunțăm să urcăm pînă în vîrful muntelui programat pentru acea zi. Sașa a zis însă că el vrea să meargă mai departe și că se descurcă singur. Nu a mai fost găsit niciodată. Cîteva zile a fost căutat de șerpași, apoi de poliție, mai tîrziu s-a apelat și la un clarvăzător rus. Degeaba însă.

De Sașa mi-am adus aminte privind imaginea de mai sus. E tot a unui rus, Petr Naumov, un pensionar de 61 de ani, veteran al muncii, invalid de grupa I-a, cu probleme serioase de vedere. Acum șapte luni, Naumov a plecat din Kaliningrad și după ce a parcurs 12.000 de km a ajuns în Vladivostok. A traversat Rusia de la vest la est. Indiferent de condițiile meteo și trecînd peste starea precară a sănătății, el a mers zilnic cîte 50 de km. Peste noapte a dormit într-un cort pe care și l-a cărat singur tot timpul.

Povestea sa va lua forma unei cărți ce se va numi „Rusia, putere sportivă”. 

E ceva în aventura lui Naumov care m-a făcut să mă gîndesc la Sașa. E o formă de nebunie frumoasă și grotescă aici, de sfidare a bunului simț, un amestec de inconștiență, febră, vis. Precum “soldatul rus”, generic vorbind, despre care se spune că merge întotdeauna pînă la capăt. Moare, dar nu se predă.

Comments

comments

Previous post

Noi recorduri la Atena!

Next post

Doar pentru doamne (I)

Alerg.ro

Alerg.ro

1 Comment

  1. micuta nell
    noiembrie 3, 2010 at 3:05 am

    frumos, rusia e speciala, chiar si cind esti lost in translation

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *