Alergarea nu e doar efort fizic, o luptă cu metri sau cu secundele. Alergarea e și o stare de spirit. În acest sens, continuăm prezentarea câtorva dintre participanții de anul acesta la programul ”Primul Maraton – Raiffeisen Runners”, pe care i-am rugat să își împărtășească gândurile, trăirile, ambițiile. Astăzi, Anca Pruteanu, și-a pus impresiile sub titlul: ”Sunt creativă, empatică, spontană”!

 *****

Așadar, cine este Anca Pruteanu? Ce ai putea spune despre tine în cît mai puține cuvinte?

Hmmm… Mă descurc mai greu cu puține cuvinte. Așa că o să înșir câteva cuvinte spuse de alții despre mine: creativă, empatică, spontană :).

De ce te-ai totuși apucat de alergare?

Mă construiesc pe mine în fiecare zi, cu câte ceva nou. Cum n-am alergat niciodată până acum, alergarea ar îndeplini așadar condiția de ”nou”. Dacă ar fi să intru puțin în detalii, sunt o persoană care pune pasiune în tot ceea ce face și mă regasesc în aceeași tipologie de oameni, oameni pe care i-am întâlnit aici în programul ”Primul Maraton – Raiffeisen Runners”.

SONY DSC

Cum ai aflat de program?

Văzând și mai ales auzind experiențele colegilor, povestite cu atâta pasiune, m-am decis! La început am vrut doar să încerc. Și mi-a ieșit de minune! Prima alergare – 9 km, o joacă! Nu mă așteptam. A doua, 11 km, apoi 13 km și următoarea 15 km?! Wow! I’ve got the power!

Am trecut la nevoia de a intra într-o competiție – cu mine, întâi de toate. Știu că e un clișeu,  dar până la urmă asta suntem, niște replici ”veritabile” ale celor cu care ne înconjurăm, cu mici diferențe și accese de personalitate :).

Dacă tendința e să te remarci la job, între prieteni, aici am simțit nevoia să mă pierd în mulțimea celor care aleargă, cine naiba știe de ce sau cui îi pasă din ce motiv o face fiecare. O rară formă de colectivitate pe care o respect: toți alergăm în acelasi sens, aparent fără direcție. În spate însă e multă muncă, dar mai ales propria motivație, dar asta nu se prea poate așterne în cuvinte. Aaaa! Și-mi mai place o mulțime: aceea care face valuri în tribune! 🙂

Ești, evident, o fire ambițioasă. Însă cum stai cu trecutul sportiv? Ambiția și forma fizică sunt două calități obligatorii pentru cine vrea să alerge distanțe lungi.

Sport fac de când mă știu. De la vacanțele  la bunici, unde nu știam de casă, dar băteam cu piciorul toate potecile dealurilor din jur, împinsă de curiozitatea de a descoperi ”ce e după dealul ăla” sau ”hai la cules de muguri de brad în pădurea aia care abia se vede”.

Apoi am făcut sală de m-am plictisit: TaeBo, aerobic, Tai chi, X-body, BodyArt și alte multe combinări de șase luate câte patri. În toate m-au ținut motivată oamenii, cei care erau atât de pasionați de ceea ce reușeam să facem împreună. M-am îndrăgostit însă de BodyArt (o combinație reușită de pilates, yoga și Tai chi). Eram ca o sectă, cu adepți contaminați și fără scăpare. Așa mă simt și aici, dar într-un mod mult mai disciplinat.

La începutul programului vroiai să alergi semimaraton. Ulterior, ai virat către maraton. De ce?

Păi, dacă îți amintești, la prima noastră întâlnire am zis că ”mai scot fum”. Nu mă simțeam pregătită să încerc. Cu acest disclaimer mi-am știut locul la semimaraton, dar am zis că, dacă mă fac fată cuminte, încerc să-mi umplu plămânii doar cu aer curat și o să încerc maratonul!

Acum doar la asta mă gândesc. Dacă e să îmi imaginez că o să fie, sper să fie o atmosferă festivalieră: mă tot văd în reluare, la finish, pe față cu un zâmbet epuizat, dar satisfăcut.

Cum a fost să treci bariera primilor 20 km în alergare?

Nu a fost o barieră. A fost încă un antrenament trecut cu succes. Dar dacă mă întrebi cum a fost la antrenamentul de 24 km, atunci am simțit bucuria unei zile obișnuite din săptămână când, fără să fie oficial, niște nebuni au alergat într-o sâmbătă dimineață  un semimaraton, ba și puțin în plus.

SONY DSC

Știu că ai doi copii. Ce e mai greu: să alergi trei ore sau să ai grijă de copii?

E mai greu să alergi, pentru că timp de trei ore te tot gândești la tot felul de chestii. Acasă, cu copiii, n-ai timp de prostii din astea.

Ce ai aflat nou despre tine prin intermediul alergării?

Wow! Păi nu ai suficient spațiu pentru câte am eu de povestit! Exact, despre asta e vorba: am înțeles mai bine ce înseamnă moderația! Să știi cât poți și să știi că și atunci când simți că nu mai poți, mereu ai resurse.

Cum îți dorești să fie ziua primului tău maraton?

Ca mine!!! :))

Comments

comments

Previous post

Şi alergătorii se îngraşă, nu-i aşa? (II)

Next post

Doză dublă de diclofenac și ciocolată

Alerg.ro

Alerg.ro

3 Comments

  1. august 28, 2016 at 9:16 am

    … cu Doamne Ajuta, Mult Succes Anca !

  2. august 28, 2016 at 12:55 pm

    Mult succes, Anca!

  3. […] până în Herăstrău să facem un mic punct de alimentare pentru câtiva din participanții la Raiffeisen Runners – Primul Maraton care au ales să facă antrenamentul de 28km înainte de a pleca în […]

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *