vineri, martie 29 2024

42 de alergători au plecat în cursă, 42 au terminat. Acum rămâne de stabilit, ca la Revoluţie: a fost sau nu a fost cros? Există Moş Crăciun?

de Adrian Mila

Art. 3. – Constituie contravenţie săvarşirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise in astfel de condiţii incat, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:
…..
2) constituirea unui grup format din trei sau mai multe persoane, in scopul de a săvarşi acţiuni ilicite, contrare ordinii şi liniştii publice şi normelor de convieţuire socială, precum şi actele de incurajare sau sprijinire, sub orice formă, a unor astfel de grupuri de persoane, care incită la dezordine socială;
…..
23) consumul de băuturi alcoolice in următoarele locuri publice: drumuri publice, parcuri, stadioane şi terenuri sportive, instituţii culturale, săli de spectacole, instituţii sau unităţi economice, toate mijloacele de transport in comun, autogări, gări şi aeroporturi, de stat şi private, sau alte locuri prevăzute de lege. In incinta acestor locuri publice se pot consuma băuturi alcoolice prin delimitarea unor spaţii special amenajate pentru consumarea băuturilor alcoolice, prin hotărarea conducerilor locurilor publice respective. Sunt exceptate localurile de alimentaţie publică şi turism, cum sunt: restaurante, baruri şi discoteci. In locurile publice enumerate se interzice cu desăvarşire consumul de băuturi alcoolice de către persoanele care nu au implinit varsta de 18 ani;

…..(Legea 61/1991 (r3) din 27/09/1991 republicata la 31/01/2011 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice)

Cam astea erau lecturile mele de sfârşitul lumii, vineri 21 decembrie 2012. Dacă este vorba să mă chinui, nimeni nu reuşeşte asta mai bine decât mine.

Sâmbătă urma să se desfăşoare ediţia a doua a alergării de Crăciun, organizată în Parcul Tineretului.  Eram şi eu o mică rotiţă în organizarea asta, o rotiţă cu dureri de cap.

Grea treabă şi cu organizarea de evenimente sportive „neautorizate”. Este uşor să visezi, să discuţi, dar apropierea evenimentului mi-a crescut tensiunea şi durerile de cap. În fiecare oră care trecea mai apărea o conversaţie cu finalul de genul: „mă, bine, dar să nu spuneţi că nu v-am spus”.

Când m-am trezit sâmbătă dimineaţa eram obosit, toată noaptea visasem doar maşini de poliţie cu girofaruri care ne înconjoară şi  mascaţi care pe unii îi leagă şi îi sodomizează cu bastonul (adică îi bastonează?) şi pe alţii îi trimite acasă. La un moment dat mă  vedeam crucificat pe altarul alergărilor neautorizate, dar erau mai mulţi colegi care se băteau pentru onoarea asta.

Crosul Alergacilă era o alergare de grup vopsită în roşu, la care vroiam să încercăm şi un clasament. Ba e alergare de grup, ba e cros, ba aveam numere de concurs, ba nu aveam numere de concurs, le fac din carton, nu putem, că unii au fost  împuşcaţi pentru mai puţin de atât, până la urmă am tăiat numerele de concurs de pe listă, să nu fim încadraţi la aliniatul 2 din art.3.

Ce şi când şi cât punem pe masă la finish era o altă întrebare.

Locaţia aleasă avea câteva avantaje majore, Cristian Rîpeanu identificase un traseu cu lungimea de cca 1 km, care pornea din zona de grătare din Parcul Lumea Copiilor, existau şi foişoare unde am fi putut să ne strângem în caz de calamităţi naturale şi să le folosim şi pe post de vestiare.

Grătare? Mmmm. De la ideea că vom face un ceai la grătar şi un vin fiert am ajuns rapid la varianta unor porcării de sezon puse la grătar, minim cârnaţi de casă, maxim carcasă de viţel la proţap. Asta era valabil în cazul unui câştig la loterie sau al spargerii unei bănci, ambele fiind obiceiuri de sezon. Nu, nu la organizatori, la alţii. Făcând un pic de deviz estimativ a rămas pe grătar apa plată, că e de post. Plus pliculeţe de ceai, lămâi şi vinişor roşu cu scorţişoară, un pic de portocală si alte mărunţişuri.

Coyoty s-a prezentat la prima oră să facă focul la grătar şi să fiarbă apa pentru ceai, vinul fierbea pe aragaz acasă, lucrurile începeau să se lege şi să se dezgheţe. Voluntarii din Tineretului s-au aliat cu cei din IOR, grupul Nike a venit hotărât, facem o marcare minimă a traseului acoperit cu zăpadă, Edi Petrov face înscrierile, tura de încălzire şi Start!

Dacă la început am plecat pe ideea de cronometrare a turelor, foarte curând persoana care trebuia să noteze timpii şi ordinea de trecere (adică eu) a fost depăşită de situaţie. Alergătorii ăştia se mişcă prea repede, domnule, pentru viteza mea de dactilografiere. Sundance îmi dictează conştiincios timpii, nu am verificat dacă nu îi îngheţase afişajul la cronometru, pentru că oricum mă bazam pe el, ştiindu-l om cu imaginaţie.  Adi Gabor şi Florentina îi încurajează pe alergători în loc să le pună piedică, să apuc şi eu să scriu „a trecut linia de sosire unul îmbrăcat în roşu, cu barbă albă”.

Oricum, nu am intrat în panică, ştiind că avem camera video care înregistra frumos toţi participanţii când ajungeau în dreptul nostru. Stau mărturie şi conversaţiile înregistrate, că uitasem că nu este pe „mute”. Este adevărat, la un moment dat ne-am întrebat dacă totuşi îi dădusem drumul.

La sosire lucrurile au fost clare, Florin Simion trece în trombă linia de sosire (timp 21’30” pe 5,3 km), la un moment dat lucrurile se mai şi încurcă în clasament  şi o să fiu scos din încurcătură de înregistrarea video, să trăiască domnul Preşedinte. Ştiţi voi care.

Până la urma lucrurile s-au terminat cu bine, se distribuie mascota alergării, procurată de Stormy Snail, se dau diplomele pentru locurile 1-3, concepţie Mihai Ghiţă, print Sundance, înmânare Florentina, se bea un ceai cald, un vin fiert, se ciugulesc câte o bomboană şi o felie de cozonac. Finita la comedia. 42 de alergători au plecat în cursă, 42 au terminat, suntem toţi. Acum rămâne de stabilit ca la Revoluţie: a fost sau nu a fost cros? Există Moş Crăciun?

Eu visez peste câţiva ani la o alergare mare, să fie 1000 de moşi şi crăciuniţe alergând furibund prin centrul Capitalei. Dau eu vinul, că la cronometrare nu mă mai bag.

În 2011 replica zilei mi se păruse cea dată de două doamne în parcul Cişmigiu, când ne-am urcat pe scenî să facem o poză: „uite dragă că a venit şi corpul de balet”. În 2012 mă plângeam că nu ştiu cum o să încălzesc vinul, cum să îl transport şi cum să îl păstrez cald. Replica zilei a fost „băi Coane, las-o naibii de treabă, cât vin ai aruncat tu până acum din cauză că nu era la temperatura optimă de consum?”.Vorba asta mi-a luat o mare piatră de pe inimă.

Comments

comments

Previous

Ofertă de abonament revista ALERG

Next

Podcast #3. Un dialog cu Marius Ionescu

2 comments

  1. Daca Mos Craciun exista, sigur a vazut acest eveniment si la anu’ o sa trimita un sponsor care foloseste imginea sa la fiecare Craciun.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also