Weekend-ul acesta a fost un eveniment mare: am alergat în familie. Toată familia. La crosul Casiopeea – un eveniment mare și prin mare înțeleg de masă. Întotdeauna am considerat că sportul de masă are o importanță majoră în orice societate. În primul rând pentru că reprezinta o fundație sănătoasă. Iar o societate sănătoasă va cheltui mai puțin pe tratamente, membrii ei vor putea să muncească mai bine și vor fi mai fericiți.

de Adrian Ber

Dar să nu uităm nici de importanța sportului de masă în dezvoltarea sportului de performanță, prin asigurarea unei pepiniere (din rândul tinerilor) și a unei baze materiale (din rândul amatorilor sau celor interesați direct sau indirect).

De cum am ajuns în parcul Tineretului, am rămas uimit de fluxul de concurenți sau spectatori. Și asta încă de dimineață. Crosul a cuprins probe pentru toate vârstele: băieței și fetițe, adolescenți, doamne și domni. Doamnele au avut parte și de o probă de ștafetă (3 x 3 km). Distanța maximă parcursă la cros a fost de 6.6 km și s-au acordat câte 10 premii pentru fiecare categorie competitivă.

Ziceam că am alergat în familie: eu în crosul domnilor, soția mea, Maria, în crosul doamnelor și toți patru în Marșul familiei. Da, da, toți patru, inclusiv cei doi copii: Ana de 3 ani și David de 10(!) luni. Nu știe încă să meargă, dar prins în wrap de tatăl său, s-ar putea spune că a alergat și el. Iar Ana ne făcea galerie din cărucior, mai puțin pe ultima sută de metri când și-a manifestat dorința de a alerga și a trece linia de sosire pe picioarele ei.

Partea mai grea a fost cea organizatorică, pentru că în Marșul familiei s-a dat startul înainte de a se termina cursa doamnelor. Dar asta mi-a oferit ocazia să privesc de pe margine. Impresionat în totalitate. Nu cred că am mai văzut la o cursă atâția amatori aliniați la start. Primii au plecat mai tare, dar după aceea a urmat un șir luuung, roz, de toate vârstele, pe fețele cărora se citea bucuria mișcării.

Frumos, mi-a redat încrederea că românii pot și vor să însemne mai mult decât manele, mici, bere și șaorme.

Cum deja simțeam furnicături din nou, imediat ce soția mea a ajuns la finișul cursei doamnelor, am plecat, de data asta în formulă completă. Încălziți după cei 6km, am decis să ajungem plutonul din urma. Și uite așa, David, deja moțăind la final, a luat și el prima medalie de finisher. Ana este deja „veterană” fiind la a treia. Nu știu exact pe ce criterii s-au acordat, că nu erau nici pe departe suficiente pentru numărul mare de participanți, dar de obicei cei mici sunt „favorizați” la astfel de evenimente.

Crosul Casiopeea a fost unul deosebit nu numai prin cauza susținută, lupta împotriva cancerului la sân, ci și prin faptul că a reușit să reunească la start un număr atât de mare de participanți de toate vârstele și categoriile.

Comments

comments

Previous post

Un maraton pe calmante

Next post

Circulația restricționată în București. Vine maratonul!

Adrian Ber

Adrian Ber

2 Comments

  1. octombrie 3, 2012 at 4:23 am

    Minunata poveste, minunata alergare in familie si mai ales …MINUNATA FAMILIE!!!! Jos palaria! Stiu ca nu e usor sa faceti ceea ce faceti (am vazut cu ochii mei)…dar e extraordinar de frumos!

  2. octombrie 3, 2012 at 5:19 am

    Felicitari pentru aceasta reusita. Sa speram ca si altii va vor lua exemplul si va deveni si Romania o tara europeana.

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *