Liliana Danci este profesoară de educație fizică. Anul acesta va împlini 24 de ani. Este campioană națională la maraton, semimaraton, campioană internațională a României la 3000 metri obstacole, campioană balcanică de cros la individual și cu echipa (toate în 2013). Multiplă medaliată națională și balcanică în probele de 3000 m, 3000m  obstacole, 5000 m, 10.000 m, cros și alergare montană. A participat la campionate europene și mondiale, atât pe pistă cât și la cros și alergare montană, cel mai bun rezultat fiind cel de vicecampioană mondială universitară de cros, în Polonia, 2012.

lili
Alerg: Cum a apărut pasiunea ta pentru alergare?

Liliana Danci: Alerg din copilărie, de când mă știu. Alergam la școală, alergam acasă, pe stradă ori când trebuia să îi ajut pe părinți la muncile agricole. Cred că a fost stilul meu de viață dintotdeauna!

În clasa a șaptea am participat cu școala generală din Cornuțel-Banat (locul meu natal) la un cros școlar, fiind dusă acolo de profesoara mea de educație fizică, Petruța Iovanovici Mietta. Mi-a plăcut. Ulterior, cu pași mărunți am ajuns să fiu selecționată în echipa dlui profesor Cristian Dragomir, antrenor emerit, antrenor la echipa națională. Apoi în 2004 am fost inclusă  într-o echipă, cea a Clubului Sportiv Școlar din Caransebeș, care cred că este cea mai bună echipă din Banat. De fapt și acum tot la Caransebeș mă antrenez, cu aceeași echipă. Alte sporturi nu am mai făcut.

Alerg: Cât de mult și cu cine te antrenezi?

Liliana Danci: Mă antrenez de două ori pe zi, iar fiecare antrenament durează cel puțin două ore. Eu sunt mai fericită pentru că am mai mulți antrenori. Întâi de toate, pe dl. Cristian Dragomir, iar când dumnealui este plecat pe Iuliana și Marian Enache, doi tineri care lucrează împreună cu dl Dragomir. Iuliana Enache este maestră a sportului și a fost o foarte bună atletă, care a făcut parte 12 ani din echipa națională. Le mulțumesc tuturor foarte mult, le datorez multe, au avut grijă de mine.lili2

Alerg: Cum arată o zi obișnuită de antrenament?

Liliana Danci: E destul de simplu. Trezirea e la ora 7:30, apoi câteva exerciții de trezire, iau micul dejun. La ora 9:00 am primul antrenament. La ora 12:30 iau prânzul la un restaurant din Caransebeș. Apoi odihnă, mai citesc, stau pe computer, ascult muzică. Din nou antrenament, la ora 16:00. Cina este cam pe la ora 19:30. Uneori mă întâlnesc cu prieteni care mă vizitează, atât fete cât și băieți. Iar la 22:30 este ora de somn.

Alerg: Ai început alergarea cu probe mai scurte, pentru ca acum să alergi îndeosebi distanțe lungi. A fost ușoară tranziția?

Liliana Danci: Da, maratonul și semimaratonul sunt acum probele care îmi plac, pe care le abordez cu plăcere și pentru care mă pregătesc. Inițial, nu am fost împăcată cu ideea de a face maraton. Mi-a fost frică de această distanță. La prima mea cursă, la debutul pe această distanță, la Viena, m-am oprit de două ori din cauza durerilor de la picior. Nu am avut alte probleme, nici la ficat, nici la mușchi, doar cu mușchii. După cursă, timp de o săptămână nu am putut face nici măcar o alergare ușoară. E drept că pe atunci nu eram bine antrenată pentru maraton.

Înainte nu îmi plăcea să alerg distanțe prea lungi, acum nu mai pot fără. Nu am un antrenament anume care să îmi placă sau nu. Fiecare are rolul lui. De exemplu, fac și ”bucăți” de 50 de metri. Nu-mi plac, dar trebuiesc făcute pentru dezvoltarea vitezei de final. Important este ca atunci când termin să termin cu zâmbetul pe buze.  (va urma)

Interviul, care a fost publicat în revista Alerg #15, a fost realizat în colaborare cu www.4run.ro.

Foto: arhiva Liliana Danci

Comments

comments

Previous post

Concurs. Dă-i păpucii!

Next post

“Alergarea e stilul meu de viață” (II)

Alerg.ro

Alerg.ro

1 Comment

  1. […] Prima parte a interviului este disponibilă aici. […]

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *