Gazela de la pagina 5

Alergarea la feminin – file de istorie (2)

În ziua de astăzi nu este ceva neobișnuit ca femeile să ia parte la competiții de alergare, de la curse scurte până la ultramaratoane. Lucrurile nu au stat însă așa dintotdeauna. Alergarea feminină are o istorie lungă, captivantă și este populată cu eroine care dintre care mai interesante. În această serie de articole veți regăsi poveștile lor.

de Mădălina Amza

După cum am văzut în articolul precedent, performanța Stamatei Revithi nu s-a bucurat de recunoașterea pe care o merita. Din păcate acest lucru a rămas valabil încă mult timp. Femeile au fost în continuare excluse din competițiile de alergare, principalul motiv fiind mentalitatea vremii.

Una dintre cele mai răspândite credințe la începutul secolului XX era că sportul în general, iar alergarea în particular, reprezintă un pericol la adresa sănătății femeilor, perliclitând capacitatea acestora de a avea urmași. Existau chiar unele voci care afirmau că din cauza alergării pe distanțe lungi există riscul ca femeilor să le cadă uterul. În plus, sportul a rămas un privilegiu exclusiv masculin și pentru că praticarea sportului de către o femeie era considerată un act imoral.

Cu toate acestea, femeile acelor vremuri nu au renunțat la luptă. În 1903 a fost organizată la Paris o cursă la care au luat parte 2500 de femei de toate vârstele, majoritatea angajate ale serviciului național de mesagerie. Acestea au parcurs distanța dintre Grădinile Tuileries și Nanterre (aproximativ 12 km), avansând cu greu prin mulțimea de gură-cască veniți să asiste la acest eveniment inedit. Cursa a fost câștigată de Jeanne Cheminel, care a obținut un timp de 1 oră și 10 minute. Evenimentul organizat în pripă a fost descris în presa vremii într-o manieră senzaționalistă, punându-se accentul pe caracterul său promiscuu.

În 1918, tot în Franța, temerara Marie-Louise Ledru este prima femeie care termină un maraton pe distanța oficială de 42,195 km. Timpul său, de 5 ore și 40 de minute, o plasează pe locul 38. Din păcate nu există foarte multe informații cu privire la această competiție, de aceea nu putem ști dacă Ledru a fost înscrisă oficial.

Din cauză că femeilor nu li se permite înscrierea la Jocurile Olimpice moderne, în 1922 se organizează, la Paris, prima Olimpiadă a Femeilor, sub patronajul Federației Sportive Feminine Internaționale (FSFI). În cadrul acestei competiții, o anumită domnișoară Breard înregistrează un record mondial la proba de 1000 m, cu un timp de 3 minute și 12 secunde.

În 1926, Violet Piercy, din Marea Britanie, devine prima femeie cronometrată oficial într-un maraton. Timpul său, de 3:40:22 devine un record ce nu va fi depășit în următorii 37 de ani, în principal din cauza slabei participări a femeilor la astfel de competiții. Deși este recunoscută de IAAF (International Association of Athletics Federations) ca fiind prima deținătoare a recordului feminin la proba de maraton, ignorându-se astfel performanța Louisei Ledru, Piercy nu a fost înscrisă oficial în competiția respectivă.

În fine, în anul 1928, după nenumărate petiții, în cadrul Jocurilor Olimpice sunt incluse și 5 probe pentru femei: aruncarea cu discul, săritura în înălțime, proba de 100 m, 4 x 100 m ștafetă și, cea mai lungă distanță, proba de 800 m. Ziarele vremii relatează că în cadrul celei din urmă, foarte multe alergătoare au leșinat, ceea ce dovedește că o astfel de distanță este mult peste capacitățile fizice ale femeilor.

Cu toate acestea, o analiză mai atentă a acelor evenimente, completată inclusiv de descrierile martorilor oculari, indică faptul că în cursă au fost înscrise 9 concurente, nu s-a înregistrat niciun abandon, iar câteva dintre acestea au depășit recordul (masculin) de la acea vreme. Contrar opiniei generale, concurentele nu au leșinat pe pistă, ci o parte dintre acestea s-au întins pe bancă după competiție, dezamăgite de faptul că nu au câștigat. Decizia IAAF, de a elimina probele pentru femei din edițiile ulterioare ale Jocurilor Olimpice, a fost așadar una abuzivă.

Alergarea feminină rămâne așadar, după mai bine de 30 de ani, un fenomen marginal, departe de realitatea pe care o cunoaștem astăzi. Încet dar sigur, femeile se vor afirma din ce în ce mai mult pe scena sportivă, în ciuda tuturor dificultăților. Însă despre toate acestea vom afla în episoadele următoare.

Comments

comments

>
Previous post

Competiții în luna mai

Next post

Brașov Marathon. Și un concurs

Madalina Amza

Madalina Amza

1 Comment

  1. mai 18, 2012 at 5:04 am

    Mi-a placut sa citesc acest material 🙂

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *