sâmbătă, septembrie 18 2021

Parafrazez din înţelepciunea budistă pentru liniştirea minţii: pentru un alergător cu o pioneză în talpă, tot pământul e acoperit cu pioneze.

[ Viorel Ghiță-Grizon]

Există în viaţă momente în care situațiile dificile se acumulează. Există şi o expresie populară care rezumă necazul, succint și cu umor. Din păcate, câștigul în scurtime și amuzament se face cu pierderi grele în eleganța exprimării. Expresia populară scurtă și excesiv de colorată care descrie problemele mele, începe așa: „Toate bubele rele, în…” (aici urmează o localizare precisă dar lipsită de demnitate, situată pe anatomia unei doamne în vârstă, probabil rudă cu inventatorul expresiei, localizare pe care refuz să o exprim public) şi se încheie „…babei mele!”.

Cea mai proaspătă bubă mi-a răsărit în talpă şi numele ei franţuzesc este epine calcaneen, sau la noi, pinten, cioc sau spin in călcâi. Pe radiografie seamănă cu un spin mare de trandafir care creşte din osul calcaneu pe direcţia fasciilor plantare, cu vârful paralel cu talpa şi îndreptat înainte. Un fel de cui în talpă.

Şi doare când păşeşti de ți se clatină imaginea. După câțiva paşi durerea se mai atenuează, dar primii pași, după orice pauză, sunt cel mai neplăcut lucru care mi se întâmplă în aceste zile.

Talpa este o zonă plină de nervi sensibili şi dureroşi, lucru cunoscut şi folosit de sute de ani. Dacă oamenii din vechime aveau de bătut pe cineva şi nu voiau să lase urme, luau un băț şi băteau la tălpi. Şi cel agresat în felul ăsta, dacă stătea pe un scaun şi nu se văita, nu putea fi deosebit de un nebătut. Aşa sunt eu acum.

Dacă alerg într-o zi, în următoarele cinci-şase zile pot să stau liniştit pe scaun sau pe canapea, cu privirea clară şi un zâmbet un pic crispat. Dar când se pune problema să mă ridic, privirea se tulbură iar zâmbetul o coteşte spre plâns. Şi până la uşă fac zece minute. Aşa am ajuns să alerg o zi pe săptămână şi să gem şi să mă vait restul de şase.

Budiştii aveau o zicere despre tălpile pantofilor: „Pentru omul încălţat, tot Pământul e acoperit cu piele.” Sugerau astfel, în marea lor înțelepciune, că dacă un om a realizat pacea şi liniştea în propriul lui cap, deci în propria minte, pentru el în toată lumea este pace şi linişte, chiar dacă momentan se găseşte în mijlocul unui război atomic.

Pot și eu să învăţ din înţelepciunea budistă pentru liniştirea minţii, şi vă asigur că pentru un om / alergător cu o pioneză în talpă, tot pământul e acoperit cu pioneze.

E greu cu un pinten în talpă

Interesant că acum vreo douăzeci de ani, când am mai avut un pinten la piciorul stâng, se spunea că provine de la calciul din alimente sau de la greutatea supraponderală. Acum, pe mai toate site-urile este menţionată şi alergarea pe asfalt sau alte activităţi sportive pedestre. Tratamentele recomandate pe diferite medii sociale pentru vindecarea pintenosului, si care înșiră lasere, radiații, trepidații, ultrasunete, diadinamice, diamagnetice, masaje, vrăji, descântece și cărbuni stinși în apă pentru deochi, ar putea umple o carte de telefon… dar îmi dau seama că cei tineri n-au văzut o astfel de arătare. Să spunem că ar putea umple un fişier pdf de o jumătate de giga.

Eu personal cred că nu există un tratament absolut eficient, deşi am auzit că Astra Zeneca lucrează la un vaccin. Mă rog, sunt şi eu unul care îşi dă cu părerea, că de când cu covidul toţi am ajuns doctori. O respectabilă mătuşă a mea, care a fost călugăriţă timp de 86 de ani la Mănăstirea Pasărea și acum e în Rai, a suferit cumplit când a păţit un pinten din ăsta. Întreaga mănăstire se agita de mila ei şi mulţi medici din Bucureşti au fost convocaţi, interpelaţi, interogaţi şi chiar ameninţaţi cu pedepse divine dacă nu rezolvă problema venerabilei măicuţe.

Până la urmă au capturat o doctoriţă în vârstă şi tare cucernică, care neîndrăznind să mintă într-un aşezământ sfânt, a mărturisit că ea nu are cum s-o ajute pe mătușa mea. Ea crede că formaţiunea spinoasă este în proces de generare, este cartilaginoasă şi va durea rău până se va întări. Paradoxal, zicea ea, cât timp spinul e cartilaj, doare de țipi, când se face os nu mai doare. E posibil, pentru că eu mi-am văzut pintenul de la stângul pe radiografie şi acum precis e tot acolo că n-avea unde să plece. Dar nu mai doare.

Acum, că tot n-am altă treabă, fac alt spin la dreptul şi probabil încă sunt cartilaginos. Se poate ca doctoriţa cu teoria ei naturistă să se înşele, eu v-am spus doar ce am auzit cu urechile mele când eram mai tânăr şi auzeam mai bine. În concluzie, dacă cineva vă este antipatic în exces, uraţi-i, la miezul unei nopţi de vineri 13, când se prind blestemele, să-i apară câte un pinten nou în talpă din trei în trei luni. Se va chinui atât de tare în toată viaţa asta, încât la sfârşitul drumului va trebui să vă îngrijiţi să ajungeţi în cealaltă tabără decât a lui, ca să nu vă întâlniţi cumva, şi apoi să se răzbune pe dumneavoastră toată Eternitatea. Fiind el/ea antipatic/ă, va ajunge cu siguranță Jos-La-Căldură, dar şi Dumneavoastră, cu un astfel de blestem sălbatic pe conştiinţă… nu se știe.

Chiar, mă întreb, cui i-oi fi fost eu aşa de antipatic? Aştept să ne întâlnim dincolo şi să pun mâna pe el. Nu mă grăbesc. Rugăminte. Dacă aţi avut spin și v-a ajutat vreun remediu, spuneţi-mi vă rog şi mie. Vă previn că n-am să aplic tratamentele care presupun să pun piciorul la fiert 40 de minute la foc mic, sau altele asemenea, aşa că nu exageraţi cu ajutorul. Vă mulțumesc!

Vară frumoasă să aveţi!

Comments

comments

Previous

Recomandare. Predeal Forest Run

Next

Kipchoge încheie victorios și la JO 2020

1 comment

  1. Este o afectiune curabila….Sunt medic de recuperare medicala si am tratat multi pacienti cu simptomatologia dumneavoastra…..Prin exercitii ia domiciliu…..Contactati-ma pe mail si o sa va spun ce aveti de facut…..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also