Știți cum arată o vale plină de alergători? Și prin plină mă refer așa la vreo mie. Dacă nu, înseamnă că ați ratat unul din cele mai importante evenimente din lumea alergării montane – EcoMarathon 2013. Voluntari, spectatori (da, în sfârșit și mulți spectatori), petreceri, vreme excelentă și vedete.

SONY DSC

de Adrian Ber

Da, chiar și vedete, deși cei pe care am să-i enumăr aproape sigur se vor supăra de titulatură. Știu și cu care să încep. Am alergat alături de el prima buclă, și știam că situația asta nu o să dureze, deși era „legat” la picioare de vreo 40-50 de maratoane făcute în ultima lună.

Ați ghicit despre cine e vorba, nu? Lucian Clinciu, alergătorul care recent a terminat traversarea arcului carpatic. Vreo 1500km și de vreo 3 ori altitudinea Everestului diferență de nivel. Vă gândiți la oboseală? Înseamnă că nu vorbim de aceeași persoană. Sfârșitul primei bucle a fost de fapt semnalul de start pentru Lucian. Nu l-am mai ajuns nici eu și nici mulți alți concurenți. De fapt l-au întrecut doar 9 concurenți și nici unul de la categoria lui de vârstă. Surpriză până și pentru organizatori, așa cum zicea Cornelia David la festivitatea de premiere.

Inițial mă refeream la EcoMarathon ca unul din cele mai importante evenimente montane din România. Intenționat nu am folosit termenul de cursă montană (unde Eco și-ar adjudeca locul întâi ca număr de participanți) sau maraton montan (unde ar fi pe locul doi), ci eveniment montan, pentru că a fost un fel de team-building pentru alergători. Iar pasta-party aici este chiar un party. Urmat seara târziu de încă un pasta party și de multe altele pe la pensiunile răsfirate pe văile admirate în viteză de dimineață.

La pensiunea unde am stat eu pasta-party a fost de fapt grătar, la care au luat parte Marius Ionescu, Ionuț Zincă, Bogya Tamas (avea să obțină locul 2 în clasamentul final), Radu Milea (locul 4) și mulți alți „grei” ai alergării. Tot așa am aflat și cum s-au dat peste cap toate pariurile aprinse de la cros. Nu cu mult timp în urmă, Ionuț Zincă s-a accidentat la antrenament și i-a fost imposibil să mai concureze.

Surpriza avea să o producă însă Marius Ionescu (Piciu). Nu prin faptul că ar fi câștigat, căci asta nu ar fi fost nicio surpriză, ci pentru că s-a rătăcit chiar la început, înainte de trecerea primului pod. Cu un avans de mai bine de un minut. „Așa îți trebuie dacă te-ai grăbit să ajungi înaintea voluntarilor. Pentru cei așa grăbiți au mai introdus o buclă, a patra, să fie cu noroc.” i-au zis în glumă colegii. Eu aș zice că poate așa o să avem onoarea să îl avem și la anul printre noi pentru revanșă.

O prezență constantă la Eco este echipa pe care o reprezintă și Ionuț Zincă, Valetudo Skyrunning, care s-a îndrăgostit și de trofeu. Italianul Daniele Cappelletti și-a adjudecat primul loc și a stabilit un record al traseului (3h:31min:08sec), tot prima poziție ocupând și compatrioata sa, Emanuela Brizio.

La cros au câștigat Paul Pepene și Hajnalka Jakab-Benke. Rezultatele sunt disponibile online chiar din ziua cursei. O surpriză plăcută, duminică mă aștepta un e-mail cu rezultatul propriu în inbox. Ce să zic – o organizare excelentă.

Și nu a fost singurul motiv pentru care am hotărât să participăm în familie la toate probele: maraton – subsemnatul, cros – Maria, soția mea, EcoKids 3-4 ani – Ana, fetița mea. La anu’ sper să fim patru, băiețelul meu fiind prea mic anul ăsta ca să aibă categorie:). Și la EcoKids a fost o prezență îmbucurătoare: peste 300 de copii împărțiți pe 7 categorii de vârstă.

Desigur, nu am fost singura familie care a alergat. De departe, familia Chiurlea a avut cea mai numeroasă și aplaudată prezență: tatăl Cristian (73 ani), fiul Șerban, plus pe doamna Paula, care și-a adjudecat titlul la categoria ei de vârstă și nepotul Vlad.

Consider că EcoMarathon 2013 reprezintă un moment important în istoria alergării montane de la noi. Și nu numai din punctul de vedere al numărului de participanți (circa 1000), ci al numărului mare de spectatori. Îmi aduc aminte chiar la ultima coborâre de pe prima buclă, un băiețel care tocmai îmi observase numele pe numărul de concurs și striga: „Allez Adrian!!!” Cum deja trecusem de el, nu am putut să nu mă gândesc: „Francezi scandând la un concurs montan românesc? Mmm, îmi place!” Deci, un moment important sau nu?

Erată: Textul de față conținea o informație ce lăsa loc de interpretări. Spunea că ”Lucian Clinciu este primul român care a traversat în alergare arcul carpatic”. În realitate, mai sunt și alți sportivi români care anterior au parcurs această distanță, tot pe jos. Cum subiectul merită o dezbatere mai amplă, vom reveni. Mulțumim (N.ed.)

Comments

comments

Previous post

Revista Alerg #11

Next post

Știri pe scurt

Adrian Ber

Adrian Ber

2 Comments

  1. mai 14, 2013 at 4:40 am

    […] de Sus. EcoMarathon, sâmbătă 11 mai. Cum prietenul Adrian Ber a scris deja o relatare de la această competiție, doar să consemnăm datele cele mai importante. 932 de […]

  2. silvia
    mai 18, 2013 at 2:06 pm

    Traseul a fost bine marcat, voluntarii erau in posturi, Marius a gresit traseul pentru ca nu a fost atent.

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *