Coltul Consumatorului

Aveți milă și pentru mine?

Alerg.ro octombrie 10, 2018

FacebookTwitterLinkedinPinterest

–        Bună ziua!

–        Bună ziua!

–        Cum te cheamă, băiete?

–        Adrian. Adrian Mila

–        Hă-hă-hă!

Practic, am învățat din copilărie că o milă are 1609 metri. Și 34 cm. Am învățat asta înainte să știu ce lungime are un kilometru. Am urât mila aia din tot suflețelul meu de copil.

De fapt îmi promiteam că atunci când voi fi mare o să îmi schimb numele. Și cum vrei să te cheme, măi pui de dac? Beer-mile!

Am participat plin de entuziasm la o serie de competiții tematice. Beer-mile. Whisky-mile. Țuico-milă. Vino-mila parcă nu a reușit, a început o ploaie torențială care a diluat kit-ul de participare.

Apariția alergării de o milă la București mi-a răscolit niște amintiri. Una, cea legată de nume. Cealaltă, din copilărie, când am făcut atletism pentru un an. Nu aveam viteză, așa că am fost băgat la cursele mai lungi, cred că erau de 800 m, maxim 1500 m. Le terminam cu inima în gat, mă dureau plămânii și aveam picioarele amorțite. Le uram.

Probabil și ca să scap de această senzație m-am apucat după 40 de ani de curse mai lungi, în care să nu fug de parcă strigase cineva “ardeeee”, să o fredonez agale pe distanțe lungi.

Când am văzut prima dată anunțul că se organizează la București un concurs de o milă, am ezitat.

Mă atrăgea momeala taxei reduse la lansarea concursului, dar aveam cel puțin două-trei motive să ezit.

1. Nu am viteză, și din acest motiv am preferat mereu cursele mai lungi, bune pentru încăpățânarea mea.
2. Prefer cursele mai lungi, distracția durează mai mult, costul pe km este mai mic, latura mea de scoțian câștigă.
3. Este o cursa prea scurtă. La acest argument Usain Bolt ar râde cu hohote.

Ca să mă lămuresc cum este de fapt, am mers la primul antrenament oficial pentru cursa de o milă, organizat de către Radu Milea pe stadionul Dinamo.

Nu am mai făcut un antrenament de alergare adevărat de când alergam cu Trupa lui Fane, și sunt aproape doi ani de atunci.

Primul lucru? Încălzire. Câtă? Cât de lungă, minim 3 km. Cum? Încet.

Urmează niște mișcări cum am văzut în videoclipul Thriller al lui Michael Jackson, apoi speciale și lansate.

Transpirat de încălzit ce eram, eram numai bun de plecat acasă, după socoteala mea.

Deci acum se poate da startul la milă. Am alergat în sală 800 m și 1500, nu am strălucit, dar măcar am niște experiență, știu cât mă costă plecatul ca din pușcă.

Evident, plec prea rapid, numai a split negativ nu seamănă cursa, termin după 7 min13 sec, în coada plutonului, ca să nu zic ultimul. Satisfacția a fost că am alergat în sfârșit sub 5 min/km. Necazul a fost ca odată alergam cu acest pace un semimaraton, nu 1,6 km. Bine că merge și așa, ce să zic.

Urmează o revenire, ceva peste 2km de alergare ușoară, mergea și mai mult, dar aveam treabă.

Ce voiam să spun?

1. După 1609,34 m, alergați pe bune, la maxim, bubui de endorfine. Senzația de după este intensă și meseriașă.
2. Dacă aveți de gând să alergați o milă, faceți înainte încălzire temeinică. Nu îmi place să dau sfaturi, dar asta poate face diferența între plăcere și accidentare.
3. Îmi place!

Dacă aș vrea să sorb până la fund din paharul umilinței, m-aș înscrie și la cursa de 400m, pentru care chiar nu am viteză. Am făcut de câteva ori Crosul Inimii și am rămas codaș la sprintul pe distanțe scurte, uitându-mă cu gura căscată cum pleacă ceilalți ca din pușcă.

O idee perversă din partea unui organizator, care ar strica toate planurile, ar fi ca cei de la 1600 m să puncteze intermediar, și la cursele inferioare (pentru că la Urban Mile vor fi și curse de 400 m și 800 m).

Ce încercam să spun? Păi tocmai mă înscriu la cursa de o milă, 11 noiembrie 2018, prima de la noi (pe uscat, că deja am pomenit de beer-mile). Are ca avantaj un traseu liniar, deci nu te depășește nimeni cu o tură de stadion. Îmi place că se blochează iar traficul auto între Arcul de Triumf și Piața Victoriei, atâta bucurie să am și eu. Îmi place că sunt categorii de vârstă.

Ca idee, timpul de 4 minute pe o milă a fost un barem asemănător cu cel de 2 ore la un maraton, imposibil de atins. Acum recordul este deja de 3min43sec.

Și tot nu am înțeles cum se spune corect. Mila? Milă? Se pare că se spune Urban Mile, by Radu Milea, și nu numai. Dacă mai ezitați, va fi un nou antrenament, peste vreo două săptămâni, numai bun să vă lămuriți cum va fi în cursă.

P.S. Cei care au împlinit 50 de ani pot face abstracție de acest material, lejer publicitar, poate rămânem puțini la categoria de vârstă.

Comments

comments