“Dacă îți modifici stilul de viață, dacă ești activ, diabetul nici nu mai contează așa mult. Vei vedea că diabetul îți schimbă viața, dar nu neapărat în rău…”

Foto: changingdiabetes.ro

Uneori, la 14 ani viața pare că s-a terminat. Nu știi, nu înțelegi ce se întîmplă cu tine.

”Lucrurile nu mai mergeau cum trebuie, cum îmi doream. Eram obosit tot timpul. Beam aproape zece litri de lichide pe zi și urinam foarte mult. Aveam, așa, o senzație continuă de neputință. Am mers și la un concurs de judo. Și nu am făcut față colegilor, despre care știam că îmi sunt inferiori ca performanță sportivă. Eram o fire bătăioasă. Nu mi-a fost ușor”.

La 14 ani, Vlad Leonte ajunge la doctor. Însoțit de mama sa. Diagnosticul: diabet zaharat de tipul 1. Doctorii nu știu cauza acestei probleme de sănătate, care poate fi doar tratată, nu și vindecată.

”La început am avut, desigur, un șoc psihologic. Dintr-odată, a trebuit să fac injecții cu insulină, de trei ori pe zi. Și pe atunci tehnologia era alta, acele cu care te înțepai erau mari. În plus, singura variantă ca să îți iei glicemia era să chemi salvarea acasă și să îți ia sînge. Era complicat…”.

La 14 ani, Vlad Leonte era doar un copil. Trăia în Roman (județul Neamț) și era un puști extrem de energic, cu o fire sportivă, ce practica cu plăcere atletismul și judo, printre altele. La judo ajunsese chiar să participe la campionatele naționale. E greu de spus unde ar fi ajuns, dar la 14 ani a trebuit să renunțe la ideea de performanță. Din cauza diabetului.

#####

După ce a venit de la spital, diriginta a ținut o ședință în fața clasei.  A anunțat că Vlad Leonte are o problemă și că ei, toți copiii, trebuie să aibă grijă de el. Sau, poate, grijă cu el.

Numai că grija era în acest caz, cel mai adesea, o formă excludere. ”De atunci, ori de cîte ori era vorba de făcut ceva efort, a început să mi se spună: tu mai bine stai deoparte, de ce să ne complicăm?. Și asta chiar dacă eu eram un copil atletic și aș fi putut face față oricărui efort”.

Pentru o bună bucată de vreme, Vlad Leonte a preferat să își țină ascunsă boala. A făcut asta chiar și ca student la Academia Națională de Educație Fizică și Sport (ANEFS), facultatea de kinetoterapie. A terminat școala cu medie mare, a trecut toate examenele și mai multe probe tari de rezistență fizică fără ca cineva să știe că are diabet.

Paradoxal, așa cum vede Vlad Leonte lucrurile astăzi, sau poate doar ca o coincidență a unui univers ce se joacă adesea tragic-ironic cu destinele oamenilor, în această perioadă – mai exact în 2002 – și mama sa face diabet. ”Mama a fost întotdeauna aproape de mine, m-a susținut întotdeauna… acum, cu atît mai mult”.

Foto: arhiva personală V. Leonte

#####

După facultate, Vlad Leonte a devenit kinetoterapeut. Pentru o vreme a încercat să trăiască din această meserie.

”Lucram ca instructor de fitness. Însă, în acea vreme, tot timpul ascundeam că am diabet. Dar la un moment dat, interacționînd cu oameni care mai tot timpul se plîngeau de viața lor – că la serviciu e greu, că toate sunt scumpe, că nu au chef să iasă la antrenament pe vreme rea, că nu mai știu ce… – mi-am dat seama că e mai bine să le spun că eu am totuși o problemă reală, chiar dacă eu nu o vedeam deloc ca fiind o problemă.

Și am început să le spun că am diabet. Că sunt insulino-dependent”.

”Cum, Vlad, tu faci injecții de trei ori pe zi? Și ai restricții alimentare, dar totuși ai atîta energie și faci atît de multă mișcare?” Așa era întrebat Vlad Leonte.

De atunci a decis să își schimbe mentalitatea, să vorbească deschis despre ”problema” lui. ”Cred că astfel am ajutat pe mulți. Prin exemplul meu am reușit să îi scot pe mulți din starea de confuzie sau de confort, de oarecum depresie în care se aflau, și să le arăt că se poate”.

#####

Lui Vlad Leonte, viața i-a arătat în continuare că se poate, că trebuie mers doar înainte. În cazul lui, a însemnat renunțarea la kinetoterapie. S-a reprofilat. A făcut o nouă școală, mai multe cursuri și acum lucrează în domeniul rețelisticii IT. S-a și căsătorit. Și-a făcut și o casă, undeva la marginea Bucureștiului.

În rest, viața lui a avut și are două constante: diabetul și sportul.

”În cazul diabetului, contează psihicul. Eu oricum, nu am văzut asta ca pe o boală, ci mai curînd ca pe o provocare. În rest, trebuie doar să fii atent la detalii. Trebuie în primul rînd să ai grijă să îți faci tratamentul cu insulină, să îți monitorizezi glicemia și să duci o viață echilibrată: să mănînci sănătos și să te odihnești.

Poate de aia se și zice că diabetul e boala boierilor. Căci trebuie să ai în permanență grijă de tine”.

Foto: Traian Olinici

În ce privește sportul, Vlad Leonte are o rutină pe care o respectă la fel de strict precum pe cea a diabetului. ”După ce mă trezesc, dacă vremea îmi permite, ies cît de des pot cu bicicleta, pentru 1-2 ore. Dacă nu, merg la sală de trei ori pe săptămînă”. Face antrenamente de fitness, pe care le completează cu unele de cycling, aleargă. Participă des la concursuri de ciclism, alergare, duatlon sau triatlon, unde face doar proba de bicicletă. Dar are planuri mari în acest sens. Puțină răbdare, le veți afla.

”Și, cum, Vlad, tu participi la concursuri?”

”Da”

”Concursuri de oameni normali sau de diabetici?”

”Ce întrebare e asta? Eu nu sunt un om normal?”

#####

Nu foarte înalt, dar bine legat. Brațe puternice, alură atletică. O privire limpede, ce se furișează din spatele unor ochelari cu rame subțiri. La 38 de ani, cît are acum, Vlad Leonte respiră normalitate. Nimic nu trădează că ar avea vreo problemă. Trebuie să își ridice marginile tricoului cu mînecă scurtă pe care îl poartă – tocmai a ieșit de la sală – pentru a vedea că în brațe are implantat cîte un dispozitiv – mic, cît un cadran de ceas – cu ajutorul căruia își poate monitoriza în permanență, pe telefon, nivelul glicemiei.

Vorbește repede, cu pasiune. Uneori pare că nici nu termină cuvintele.

”Diabetul nu înseamnă sfîrșitul. Trebuie doar să îți administrezi mai bine viața, implicit să îți schimbi stilul de viață.

Pentru mine este extrem de important să fac mișcare, să arăt tuturor, nu doar diabeticilor, că e important să ieși din casă, să faci sport. S-a constatat că un diabetic care face sport poate fi echilibrat glicemic ca și un om sănătos. Acesta e și cazul meu”.

Iar cazul lui Vlad Leonte e unul cu atît mai special cu cît el are diabet zaharat de tip 1, cel în care pacienții sunt total dependenți de administrarea zilnică a insulinei. Altfel, mai există alte trei tipuri de diabet, dintre care cel mai comun e cel de tip 2. Specialiștii spun că aproape 70 la sută din cazurile de diabet de tip 2 pot fi prevenite sau se poate amîna declanșarea bolii prin adoptarea unui stil de viață sănătos.

#####

”Anul ăsta am fost la un concurs de alergare la San Francisco. Bay to Breakers se cheamă, ajuns pe la 106-a ediție. Zeci de mii de oameni erau acolo, mulți costumați. La un moment dat văd că se ia un bărbat după mine și începe să mă strige, să îmi facă poze.

Îmi zic: mă, ce-o fi cu ăsta? Aveam și un pic de stres, căci eram în San Francisco, un loc așa, mai open-minded pe partea asta de gay… îmi zic, vrea să mă abordeze?… Mă opresc, iar omul îmi zice: și eu am diabet, bravo pentru ce faci…”

Foto: arhiva personală V. Leonte

La scurt timp după concurs, Vlad Leonte se împrietenește – pe Facebook, desigur -, cu cel care îl abordase. Află despre el nu doar că are tot diabet, dar și că reușise recent să termine o cursă de IronMan.

”Așa m-a impresionat povestea asta, încît acum mi-a intrat și mie în cap să fac un IronMan. Și o să fac, sunt convins”.

Pentru cine nu știe, o astfel de competiție presupune parcurgerea a 3,8 km înot, a 180 km pe bicicletă și totul încheindu-se cu un maraton, adică 42 km de alergare.

#####

Amănuntul care a contat în toată povestea de mai sus este tricoul pe care l-a purtat Vlad Leonte în timp ce alerga la San Francisco. Un tricou albastru pe care scria mare ”Changing Diabetes” și care poartă mesajul unei echipe informale de pasionați ai sportului, cu toții diabetici.

Proiectul echipei ”Sport & Diabetes” (site-ul e aici iar pagina de facebook aici) a fost inițiat de un alt pasionat de ciclism, Ionuț Drăgan, iar Vlad Leonte s-a alăturat acestuia anul trecut. Sunt în total vreo zece membri activi, care se întîlnesc periodic, organizează seminarii și dezbateri, se încurajează, schimbă informații și, nu în ultimul rînd, decid cum să participe împreună la diferite concursuri sportive.

La ultima ediției a Maratonului București au încercat să se facă mai vizibili și au mobilizat prieteni și susținători ca să li se alăture. În final au alergat pe străzile capitalei peste 50 de oameni care au purtat tricoul cu mesajul ”Changing Diabetes”.

Împreună se simt aproape ca o familie. ”E important să se știe că suntem o resursă de informații pentru diabetici și că informațiile noastre pot fi utile tuturor celor interesați, inclusiv familiilor în care există un copil sau un adolescent cu diabet. Am văzut eu însumi cît de important este să ai familia alături, cît de bine e atunci cînd cei apropiați știu cum stau lucrurile cu diabetul, cum te sprijină oricînd, cum te încurajează să faci sport”.

Grupul ”Sports & Diabetes” are mai multe planuri pentru viitor: să crească numărul diabeticilor care fac sport, să organizeze pentru aceștia sesiuni de antrenament în comun dar și dezbateri, cursuri despre managementul diabetului, să formeze o echipă de ciclism care să participe regulat la concursuri.

#####

Iar Vlad Leonte are, la rîndul său, planurile deja făcute pentru viitorul apropiat. ”La anul vreau să încerc primul meu triatlon individual. Probabil va fi unul de tip sprint (adică 750 m înot, 20 km bicicletă și 5 km alergare – n.e.), iar nu peste multă vreme să reușesc să termin o cursă de IronMan.

De ce să nu pot? Diabetul nu e un sfîrșit. E doar un mod de a-ți administra viața mai bine. Iar dacă ți-o administrezi cu atenție, în beneficiul tău, nu există nicio opreliște”.

Foto: changingdiabetes.ro

Sportul în diabetul zaharat
Indiferent de tipul de diabet de care se suferă, activitatea fizică este extrem de importantă. Dozele de insulină trebuiesc echilibrate în funcție de mîncarea consumată și de nivelul de activitate fizică.
Pentru a preveni scăderea sau creșterea în exces a glicemiei sunt recomandate crearea unui plan de antrenament și observarea modului în care organismul reacționează la efort.
Diferitele tipuri de efort fizic au efecte diferite asupra glicemiei. Astfel, un efort de tip anaerob (intensitate mare, durată mai scurtă) duce la creșterea glicemiei, în timp ce un efort de tip aerob (intensitate medie sau mică, durată mai lungă) duce la scăderea glicemiei. Oricum, practicarea constantă a efortului de tip anaerob duce, în timp, la remedierea nivelului ridicat al glicemiei.
Este extrem de importantă monitorizarea glicemiei în cît mai multe etape ale efortului fizic (obligatoriu la început), ca și luarea unor măsuri de precauție pentru prevenirea hipoglicemiei.
Important e să îți cunoști cît mai bine organismul. De exemplu, creșterea activității fizice s-ar putea să necesite o scădere a dozei de insulină sau consumarea unei porții de carbohidrați înainte de a face sport, pentru a-ți menține glicemia la un nivel optim.
Glicemia poate să crească atît în timpul activității fizice cît și după, mai ales dacă se fac exerciții care necesită efort mai mare sau care cresc hormonii de stres (hormonii ce ridică glicemia).
Este recomandat orice tip de activitate fizică. Minimul recomandat este de 30 de minute de sport, de cel puțin cinci ori pe săptămînă, iar în cazul copiilor măcar o oră pe zi.
Deși, în general, în sport se spune că nu trebuie să renunți niciodată, în cazul celor care suferă de diabet e important să știe cînd să se oprească. Nu trebuie să forțeze și nici să ignore semnalele pe care le transmite organismul.
(Surse: Viatacudiabet.ro, diabetes.org, diabetes.co.uk)

Comments

comments

Previous post

Treizeci de minute de sport pe zi îți pot salva corpul, dar și mintea!

Next post

De azi sunt mai bun

Alerg.ro

Alerg.ro

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *