Maratonul de la Boston rămîne mereu special. Anul acesta, parcă, rezultatele și poveștile aferente au ieșit cu mult din sfera obișnuitului.
Să punctăm cele mai importante lucruri ale ediției din acest an, desfășurată pe 16 aprilie.
# Așadar, Boston Marathon tocmai a bifat a 122-a ediție. Rămîne cea mai longevivă cursă de maraton din lume. Care întotdeauna se desfășoară atipic, într-o zi de luni.
# A reușit să meargă înainte, cu fast și cu emoție, în ciuda atentatului din 2013, soldat cu trei morți și 264 de răniți. Rămîne una dintre cele mai importante competiții mondiale, parte a Abbot World Marathon Major, circuitul celor mai mari șase curse din lume.
# Într-o eră a spectacolului și a banilor, Boston Marathon reușește să rămînă puțin altfel. Premiile nu sunt chiar așa de mari ca la alte concursuri, de aici și o linie de start cu mai puține nume mari. Dar calificarea se obține doar pe criterii sportive, fiecare doritor trebuind să aibă un timp rezonabil pe distanța maratonului, într-o cursă acreditată.
# Mai fiecare ediție a cursei se construiește în jurul unei ”povești”. Poate de aici și atracția exercitată pentru public. Anul acesta s-a vorbit foarte mult, înainte de start, despre faptul că a venit vremea ca o maratonistă americană să cîștige din nou, după 33 de ani. Și chiar s-a întîmplat asta. A fost, așadar, o poveste cu final fericit.
# Lista alergătoarelor de elită s-a ”subțiat” permament. Mai întîi s-a retras Eunice Kirwa (Bahrain), care e medaliata olimpică cu argint, apoi etiopiencele Mamitu Daska (dureri la gleznă, după ce la New York, în toamnă, a terminat a treia) și Buzu Deba (tot probleme medicale). Dar asta nu a însemnat că nu au fost alte est-africance de top, în frunte cu fosta campioană mondială, cîștigătoarea de anul trecut, kenyanca Edna Kiplagat.
# Echipa SUA a avut patru alergătoare de elită, principala favorită fiind considerată Shalane Flanagan, cea care anul trecut cîștiga – puțin surprinzător, dar cu atît mai meritat – New York Marathon. Victoria ei venea la 40 de ani după ultimul triumf american în această cursă.
# La Boston avea să fie însă ziua de grație a lui Desiree Linden (foto sus). Ea avea să pară perfect adaptată pentru această cursă – unde ploaia și vîntul s-au făcut puternic simțite -, fiind avantajată de faptul că s-a antrenat ani buni în Michigan, în condiții asemănătoare. Timpul ei, 2h:39min:54sec nu este deloc grozav, numai că ea a făcut o cursă tactică excelentă, sprintînd pe final și cîștigînd detașat.
Oricum, Desi Linden nu e o necunoscută, ea ratînd victoria, tot la Boston, în 2011, pentru doar cîteva secunde, în timp ce în 2015 și 2017 a terminat pe poziția a patra.
# Marea, însă, enorma surpriză am putea zice (și știți că nu ne place să ne jucăm cu cuvintele) este clasarea pe locul doi a unei necunoscute total, a unei alergătoare amatoare în cel mai propriu sens al cuvîntului. A fost să fie tot a americancă, Sarah Sellers, ce a înregistrat un timp de 2h:44min:04sec, asta pentru că a făcut o cursă perfectă, alergînd constant și reușind să depășească vicisitudinile vremii.
Sellers, 26 de ani, lucrează ca soră medicală în Arizona și, deși are un trecut sportiv (a practicat probe de pistă în liceu) a alergat anterior doar un maraton. Evident, nu are sponsori, nu e prezentă în statisticile IAAF. La Boston a venit doar pentru a fi alături de fratele său, care a participat la cursă. Și-a plătit taxa de înscriere ca orice alergător amator (taxa a fost de 180$) însă la sfîrșit a primit un premiu de 75.000$.
# În mod evident, vremea a fost un mare obstacol pentru alergătoarele africane. În primele zece locuri sunt șapte americance (Flanagan a terminat pe 7), o canadiancă (Krista Dukene, ce a terminat pe podium) și doar o kenyancă (Edna Kiplagat, locul 9) și o japoneză pe 10.
# Și dacă tot am pomenit de Japonia, a venit vremea să rostim și numele lui Yuki Kawauki, prolificul, stahanovistul și atît de popularul maratonist din Țara Soarelui Răsare. Yuki a fost extrem, extrem de surprinzătorul cîștigător al ediției din acest an a Maratonului de la Boston.
El a obținut un timp de 2h:15min:58 sec (deci un nou timp mediocru, dacă e să zicem așa, însă conform condițiilor meteo), devansîndu-l pe Geoffrey Kirui (Kenya, campionul de anul trecut) cu 2min:25sec, în timp ce al treilea a fost americanul Shadrack Biwott – 2h:18min:35sec. ”E cea mai frumoasă zi din viaţa mea. Este Boston. Cea mai mare cursă din lume”, spus, la final, printre lacrimi, învingătorul. A fost a prima mare victorie a lui Yuki într-o cursă de maraton, el avînd altfel în palmares nenumărate recorduri, dar la nivel de amator performant (are, spre exemplu 77 de maratoane consecutive cu un timp de sub 2h:20min).
# Yuki Kawauki a devenit cunoscut în 2011, cînd s-a clasat al treilea la Maratonul Tokyo, cel mai bine dintre japonezi. Atunci i s-a spus pentru prima oară ”maratonistul cetățean”. Asta pentru că nefiind sportiv de elită, își cîștigă existența ca funcționar. Lucrează opt ore pe zi, răspunzînd la telefon, completînd hîrtii. Are 25 de zile libere pe an, iar în acest timp îl alocă călătoriilor către curse sau concursurilor propriu-zise. În medie, aleargă cîte 10-15 maratoane pe an, tot cam atîtea semimaratoane, plus mai multe curse între 20 și 50km. În ultimele patru luni a cîștigat cinci maratoane, inclusiv Bostonul.
# Să mai spunem că victoria lui Kawauki vine la 31 de ani de la ultima cursă cîștigată de un japonez la Boston. Era 1986, adică tocmai anul nașterii lui Yuki Kawauki.
# Ar mai fi povești de la ediția de anul acesta a Maratonului Boston. Printre altele, faptul că la start s-a aflat și Ambrose Burfoot, la 50 de ani după ce a cîștigat – tot surprinzător – această cursă . Dar despre asta cu altă ocazie.
Romanian
English