“Era îmbrăcată într-un costum de călătorie elegant, dar obişnuit – îşi aminti acest lucru când se gândi la ea mai târziu. Fusta era din stofă ecosez, plisată ca o concertina; haina era de un cafeniu proaspăt dar calm; pantofii şi ghetrele erau maro şi pălăria, mică şi cochetă o desăvârşea asemenea vârfului unei cutii de bomboane foarte scumpă şi frumos ambalată. Merlin, fără suflare şi uimit, înaintă agitat către ea”.

Citatul de mai sus – din „Strania poveste a lui Benjamin Button” de F. Scott-Fitzgerald – e nu doar frumos în sine, ci și evocă o lume de demult apusă. O lume în care se călătorea într-un ritm mai puțin alert și mai puțin superficial, în care eleganța și utilul se împleteau totuși armonios.

Am mai folosit citatul și pentru a reaminti un cuvânt care aproape a dispărut din vocabularul contemporan. În primul rând, cuvântul ghetre – căci despre acesta e vorba – aproape a dispărut pentru că nu mai există realitatea propriu-zisă pe care o desemna. Apoi, el a fost înlocuit de alți termeni, care sunt fie mai potriviți, fie nu au înlocuitori mai buni pentru noile realități.

Așadar, în anii ‘20-‘30 ghetrele erau un accesoriu indispensabil al modei, mai ales masculine, și reprezentau niște ciorapi scurți, confecționați din pânză sau piele, care acopereau partea superioară a piciorului. Protejau mai ales picioarele persoanelor care călătoreau. Se încheiau prin nasturi sau fermoar, fără a acoperi laba piciorului, fiind prevăzute cu o bandă de pantalon pentru fixarea sub călcâi.

Astăzi ghetrele reprezintă exclusiv un articol practic, sunt făcute din materiale impermeabile, rezistente, care protejează glezna, tibia și partea de deasupra a încălțămintei. Sunt folosite de către alpiniști, schiori sau persoane care merg la munte iarna și în acest caz se numesc – mai potrivit – parazăpezi.

Există însă și accesorii care sunt mai mici ca dimensiune, protejează bine glezna și care pot fi folosite și de către alergători, nu doar prin zăpadă, ci și la cursele prin deșert, spre exemplu, sau pe drumuri accidentate, noroioase (vezi figura 2). Pentru acest accesoriu sportiv nu există o denumire încetățenită (se folosește fie parazăpezi, fie jambiere, fie englezismul gaiters) cred că cel mai bine ar putea fi folosit termenul ghetre.

Poate greșesc, dar cred că în acest fel s-ar folosi un cuvânt potrivit pentru realitatea pe care o descrie și, nu în ultimul rând, s-ar scoate de la naftalină un cuvânt astăzi aproape uitat.

Despre dificultățile de a găsi un termen cât mai simplu, potrivit și exact care să se refere la “încălțările de alergare“ am mai scris. În acest caz, “adidaşi” e cel mai des folosit chiar dacă se referă în primul rînd la un anume model, al unei anume firme. “Încălţări” e prea general, folosit la toate tipurile de <<echipament>> (fie pantofi, bocanci, sandale etc), iar “pantofi” e iarăşi nepotrivit (pot fi pantofi de nuntă, spre exemplu).

Pentru a încheia într-o notă mai amuzantă… e bine să visezi ghetre, dar numai în pereche completă. Conform Dicționarului de vise, dacă visezi că porți ghetre peste pantofi înseamnă că vei primi o slujbă nouă. Dacă însă visezi că porți doar o gheatră înseamnă că ți-ai putea pierde slujba.

Comments

comments

Previous post

Revista ALERG #6

Next post

Record înlănțuit

Alerg.ro

Alerg.ro

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *