Arbitra Eleganței

Cu piciorul în gură. Noi tendințe

Pentru cine nu știe, există și măști făcute din încălțări de alergare uzate. Trebuie sau nu să le asortăm cu restul echipamentului?

[Cati de Prada]

Aşa cum sigur spunea cineva sau altcineva, suntem contemporani cu vremurile noastre. Ave(a)m de curând, o nouă grijă. Cum alergăm cu masca pe față? Ce material se pretează mai bine efortului cardio? Când se umezeşte, unde o aruncăm? Cum păstrăm la noi în timpul alergării măcar încă o mască în condiţii de maximă securitate? Unde mai alerg doar ca să mă laud pe Facebook şi să sădesc invidia printre colegii amatori în secret de fast-food?

Oare cum se vor schimba evenimentele de alergare la care înainte se înghesuiau la propriu zeci de mii de oameni? În timpul antrenamentelor, să zicem, ne descurcăm fugind (la propriu) de cunoscuţii întâlniţi sau de prietenii de sport. În rest, însă…

Am câteva răspunsuri la unele din întrebările de mai sus. Ca să păstrăm măştile uscate, le punem o rotiţă de ventilație şi uscător autoîncorporat (nu furaţi ideea). La evenimente, la punctele de alimentare ni se vor oferi măşti ambalate în pungi de unică folosinţă, oferite cu mâini de minim doi metri, înmănuşate.

Însă, sunt alte întrebări fără răspuns. Până acum, fashioniştii din domeniul sportiv ne spuneau că trebuie să ne asortăm poşeta de firmă cu pantofii de sport, bandana cu tricoul, şosetele cu bicicleta. Ehe, astea sunt deja chestiuni old fashion.

Acum, provocarea e cum să integrăm masca în noua imagine de alergător? Ce ne facem când compulsivele cumpărături online din perioada trist trecută ne scot din dulap vechiturile din sezonul anterior?

Nu mică mi-a fost mirarea când, răsfoind paginile de sport de pe internet, am dat de ideea unor oameni cu imaginaţie, de a transforma călcâiul ghetelor vechi de alergat în măşti (câtă risipă…aşteptăm idei de utilizare a restului victimei).

Sursa: designboom.com

Invers nu se poate (încă), dar să alergi fericit şi colorat cu o urmă de picior în gură, chiar e o idee îndrăzneaţă. Doar aşa simţi ce simţea şi călcâiul tău când singura ta preocupare era să ai un best time ever.

Oare modelele de plastic care au fost folosite ca suport al măştilor, mai trăiesc şi azi? Cum ştim dacă sunt eficiente fără a fi folosite în stadiu de studiu pe şoareci?

Nu ştiu de ce, îmi vine să mă amuz constant de idee, însă nu ştiu de unde să încep. Aşa că mă amuz de la mijloc şi îmi inspectez ”alergătorii” să văd la care aş putea renunţa în ideea de a-i purta pe față.

Nu pierd mult timp, am doar trei perechi de competiţie. Renunţând la un pantof, aş renunţa la 20% din garderoba mea. Un procent mare pentru o femeie. Aş dona mai relaxat o poşetă, chiar poşeta mea de alergare…

Momentan, ideea reclamei de tipul: „masca este inclusă în preţ”, „respiră ca un campion, şi X foloseşte acelaşi tip de mască”, „adi-mask, noua marcă care se asortează oricărei feţe”, „respir sport, mănânc sport” pare de domeniul comediei. Încă. Dar cum spuneam, suntem contemporani cu noi înşine.

Mă întorc la paginile de echipament sportiv să văd, din curiozitate inocentă, cui îi vine ideea să includă masca asortată la orice nou produs achiziţionat. Şi desigur, şi cine implementează ideea şugubeaţă (momentan) de a ne pune piciorul în gură. 

Îmi doresc să cumpăr a patra pereche de pantofi de alergare, dar nu mai accept să utilizez o mască neasortată sezonului vară-toamnă 2020.

Cati de Prada este numele sub care se ascunde (din motive pe care le vom explica altă dată) o căutătoare a esteticului în alergare

Comments

comments

>
Previous post

Zîmbiți, este de bine

Next post

Talent vs. Antrenament

Alerg.ro

Alerg.ro

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *