Și mai multe alte fapte, tribulații și introspecții personale de-a lungul unei săptămîni în care mi-am dat seama că cel mai mult mă enervează hipsterii ce trag din trabucalău în trafic. Totul precedat însă de ceva bălăceală și bicicleală. Așadar, un nou jurnal  de mizantrop atlet urban, săptămîna 27 februarie – 5 martie 2017

[Adrian Mila]

Luni

Da, ăsta cred că este acel moment în care mă întreb de ce uneori plăcerea se transformă în datorie. E ca şi cum te-ai simţi dator să mergi la bere, dator să mergi în Vanuatu, când tu nu mai suporţi fructele exotice şi frunzele de palmier, că vrei doar zăpadă şi noroi, dator să mergi la fe…, nu, hai că baţi câmpii rău de tot.

Ce caută toţi oamenii ăştia în bazinul meu, frate? Scot enervat slipul, pun şortul, alerg 5 km pe bandă. Mă scarpin în ceafă, ce naiba să mai fac, nu am cheeeef azi, nu am chef azi, nu am chef de nimiiiic. Hai să probez şi bicla asta de spining. Îmi ia zece minute să fac nişte reglaje de poziţie şi pedalez  20 minute, cică 13 km. Îmi place ventilatorul frontal, că muream de cald şi mă sufocam în sala aia, în care am mereu senzaţia de lipsă de oxigen.

Cobor la duş, hopa, e gol bazinul. Iau iar slipul, duş rapid şi bazineală. 600m înot, să fie de un foarte mic triatlon integral indoor, care mă face tare mândru şi fericit, triatlonistul lui tata, obsedat ce sunt, cu monomaniile mele. Un pitic rebel îmi şopteşte că mai bine aş alerga 15 km luni, aş înota 3 km marţi şi aş bicili 40 km miercuri, dar îl alung repejor.

Marţi

Bălăceală, 2,1 km.

Miercuri

Bălăceală, 2 km.

Joi

Ne vedeeeem joi, ne vedeeeem joooi. Nu, nu ne vedem cu sala. Mi-e somn, mai lăsaţi-mă bre în pace cu trezitul asta la 5. Nani.

Vineri

Ah, ce aş mai dormi. Sală, bazin, 2,2 km, de penitenţă. E bazinul plin, la mine pe culoar vine o primă răţuşcă, o zburătăcesc după trei bazine în care pleoscăi vânjos şi urâcios, pleacă să se ascundă pe alt culoar, cu un rățoi mai blând. După 5 minute vine o lebădă, se instalează suveran, sunt hotărât să îmi arăt iar puterea şi măiestria. Fleoşc, mă fac de râs. Doamna a doua înoată un bras impecabil, calm, liniştit, cu aceeaşi viteză cu care pleoscăi eu craulul ameţit.

Sâmbătă

Nu se mai poate, este prea frumoasă primăvara asta. Alergare uşoară prin Tineretului, zi superbă, 9,7 km, de mult nu am mai alergat prin parc.

Duminică

Iar bazin, iar bălăceală, mai pe faţă, mai pe dos, fără număr, probabil ceva peste 2km. Apoi saună, şi aş dormi la nesfârşit dacă nu aş avea treabă. Life is good.

Total săptămânal: vreo 127 km de bicicleală, mare parte urbană, aproape 15 km alergare, vreo 8,9 km înot. În februarie pontez de 17 ori la sală, ceea ce îmi creşte costurile la 8,35 lei/intrare pentru luna februarie. Cu duşurile ce mai scad paguba… şi cu sauna.

Acum observaţii despre viață și societate

  1. Mi se pare fenomenal să am privilegiul să merg cu bicla la serviciu. A venit primavaraaaa! Şoferii dorm la volan, la fiecare semafor se pleacă lent, după cinci claxoane, în totală contradicţie bicicliştii pleacă în forţă, parcă se aude un “yupiiiiiiiii” la fiecare verde care se pune. Mă rog, pentru cei care stau la semafor.
  2. Până acum consideram că cei mai periculoşi şoferi sunt cei cu pălărie, urmaţi de cei cu număr de Bulgaria şi de blondele cu număr de înmatriculare gen IF-01-DIV.

Evident, combinaţia de blondă cu număr cu DIV, care poartă şi pălărie, vorbeşte la telefonul pe care îl ţine ca pe o pudrieră şi fumează cu mâna cealaltă, că de aia are maşină cu cutie automată, această combinaţie are potenţialul cel mai mare pentru traiectoriile secante.

Încercând să nu fiu nici măcar tangent cu traiectoria lor, am găsit şi mama divelor, culmea pericolului rutier. Pă bune. Titlul de campion al şoferilor de zmeură de aur este deţinut indiscutabil de către hipsteri. Papagalii cu barbă în vânt, cu freza de la 1870 şi cu vesta lui Kogălniceanu sunt cei mai periculoşi şoferi. Se iubesc atât de mult, îşi trimit atât de des auto-bezele în oglindă, îşi mângâie bărbiţa şi cioculeţul, se izolează atât de bine în incinta de piele plină de flatulații personale încât nu mai au ochi şi pentru ceilalţi participanți la trafic. Cel mai periculos specimen pe care l-am găsit pe la Aviatorilor trăgea şi dintr-un trabuc, primul bărbicios pe care l-am văzut trăgând dintr-un trabucălău în trafic. Poza fericit, se iubea sincer, ce verde, ce roşu, ce semnalizare, nu mai vedea nimic de fum și fumuri, of, a ratat două secunde de auto-admirație, mama lor de biciclişti.

  1. Este minunat să mergi peste tot cu bicla. Cel mai frică mi-e să las bicla la primărie, la direcţia taxe şi impozite şi la ANAF, mi se par cei mai periculoşi, acuş pleci pe jos de la ei. Nişte hoţi.
  2. Mă chinui şi mă zbat între două alternative. Sunt un măgar al lui Buridan care oscilează în fiecare sâmbătă între două alternative. Ce să iau? Chefir sau bere? Ce bem azi? Păi chefirul costă mai mult decât berea, o fi bine, o fi rău? E mai simplu să te faci mangă decât să fii mic, să bei lăptic? Care bautură ar trebui să fie mai ieftină, berea sau chefirul? Parcă mă doare inima să dau 3 lei pe un chefir de juma, pentru o bere merge mai bine suma. Oare se poate introduce pauza de bere la locul de muncă? Cum? A, în construcţii deja s-a introdus?
  3. Moise Guran e băiat simpatic. Mi-am instalat aplicaţia lui, aia cu Biziday. Nu are aşa de multe ştiri pe cât mă aşteptam, dar partea care îmi plăcuse era că trimite alertă de cutremur pe telefon. Alerta intra şi dacă telefonul este în modul silenţios, parcă la cutremure de grad mai mare ca 6, probabil cu vreo 20-30 secunde înainte să ajungă unda de şoc din Vrancea până în Bucureşti.

Joi Vineri, pe 3 martie mă uit la ProTv la ştiri, reportaj cu cutremurele, discutăm dacă să ancorez suplimetar toată mobila din casă,  deja consider treaba pe jumătate făcută dacă am discutat-o, apoi mă duc să mănânc. Rodeam eu la un şniţel şi mă jucam pe telefon, deodată începe să păcăne telefonul. Cutremur de 10 grade în zona Vrancea, la 10 km adâncime. Cam sar în picioare, iau un pahar de bere, să nu se irosească pe jos la prima undă seismică, înghit rapid  şi sprintez spre sufragerie. Cam nedecis, cine naiba a auzit de cutremur de 10 grade, alerta ar fi trebuit să fie cu alt sonor, ceva nu se potrivește, dar dacă e pe bune? Aştept 20-30 secunde, întrebându-mă ce mobilă o să pice prima, apoi continui cu berea, să nu se răsufle până vine smurdu. Mă rog, deja ştiţi, era o hackereală, slabă de altfel, dar se pare că pe unii i-a scos dezbrăcați în stradă. Stau să mă întreb cum făceam dacă venea alerta la 3 noaptea, falsă sau nu. Oare trebuia să ne bucurăm dacă era pe bune?

  1. M-am dus la o bancă să plătesc o sărăcie de factură. Ţeapă, banca deschide la ora 9, nu la 8.30. Stau lângă uşă, jucându-mă pe telefon și așteptând să se facă ora 9. Întâi vine o babă, categoria babă-cucoană cu ifose, care se bagă în faţa mea, lipindu-se de uşă. A tras nervoasă de uşa închisă cam la fiecare minut, deși după ușă nu se vedea nicio mișcare.

Apoi vine baba numărul doi, mai puţin cuconoasă, cu facturile şi banii în mână. Se aşează, evident, în faţa mea, de trebuie să fac un mic pas înapoi. Baba 1 se uită la mine. La a treia tragere de uşă încuiată se uită iar la mine şi zice “da, cred că eraţi înaintea mea”. Da, recunosc indiferent. Evident, nu cedează poziţia de căpitan şi de vârf de atac, acceptă doar ideea că s-a băgat în faţă, e dreptul ei sa fie prima.

Se deschide uşa, babele sprintează umăr la umăr, incredibil, ce determinare, ce explozie, nu am nicio şansă. Se blochează la ghişeu, înghesuindu-se în paralel, una trebuia să schimbe banii, alta avea alte probleme, mă strecor  pe langă ele şi pun stăpânire pe automatul de plată.

Întrebare. Ce naiba se întâmplă cu bătrânii ăştia (nu că eu aş fi puştan, dar erau din gama care se bucurau de iubire când eu încă nu mă născusem), de unde atâta furie şi încrâncenare? Dacă traversează îi înjură pe şoferi, în autobuz înjură şi se ceartă, de unde atâta enervare frate, că ar trebui să fie bătrânii ăia din poze,senini  şi frumoşi? Mă uit la ei şi mă întreb dacă au fost vreodată şi tineri şi fericiţi sau sunt născuţi acri şi nervoşi?

Comments

comments

Previous post

O nouă cursă la Marea Neagră

Next post

Știri pe scurt. În așteptare

Alerg.ro

Alerg.ro

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *