Vreți ceva mai clar de atît? Jurnal cu de toate, întins pe perioada 29 mai – 4 iunie 2017.

[Adrian Mila]

Mă apuc să trec titlul jurnalului şi deodată mă loveşte evidenţa, năpraznic. A mai trecut o săptămână, s-a dus şi s-a scurs de la mine. Odată cu evidenţa mă loveşte şi depresia, trece timpul ca nebunu’ şi nu îmi place, deocamdată sunt sigure câteva lucruri: sunt mai bătrân cu o săptămână, asta nu înseamnă că sunt însă şi mai înţelept, am mai puţin păr şi creşte procentajul de păr alb.

Depresie maximă. De obicei caut partea frumoasă a lucrurilor, acum nu îmi iese. Adică mi se pare simplu şi eficient să îţi placă orice, uite, răsare soarele, ce mişto e. Uite, plouă, ce mişto e. Există şi posibilitatea să bombăni tot timpul, aoleu, iar răsare soarele, iar e cald, o să transpiram, of, iar plouă, fir-ar a naibii, iar e luni, iar mergem la serviciu.

Nu dragă, gândim frumos, uraaaa, e luni, merg la piscină, sunt privilegiat, am posibilitatea să văd răsăritul de pe deal şi apoi să mă bălăcesc timp de o oră. O oră şi cinci minute, mai exact, întâi ceva bras, apoi spate, apoi craul, în total 50 bazine, adică 2 km de înot. Coloana nu mă doare, dar durerea din picior este constantă.

Grupa de soldaţi care fac antrenament îmbrăcaţi în piscină este la locul ei, pleacă înainte de ora şase, văd doar serjentul pe stradă şi dârele de apă din vestiar. Şi un nasture maro-kaki în apa din bazin, pe care îl scuip delicat, sperând din tot sufletul să fie de la cămaşă.

Marţi

Domnul doctor mi-a recomandat să înot. De fapt mi-a recomandat să îmi iau abonament la piscină, nu ştiu ce aş putea să fac cu două abonamente şi să înot mai ales pe spate. Ceea ce încerc să fac, 1h10 minute în total, 2 km.

Apa de la Daimon este filtrată cu sare, indiferent ce ar putea să însemne asta. Nu miroase prea tare a clor, e uşor sărată şi acum este cam tulbure de la lenjeria cazonă a soldăţeilor care fac antrenament îmbrăcaţi în uniformă. Este destul de ciudată reacţia aromelor în contact cu apa. Adică vecinul din dreapta s-a dat cu mult deodorant pe corp, poate şi cu ceva apă de toaletă. Când ne apropiem apa are un gust pronunţat de parfum masculin, care apoi se estompează. Vecina din stânga l-a spart aseară pe usturoi, mmm, nu cred că era mujdei, cred că a sfărâmat în molari căţei întregi de usturoi, alături de ceva pui la ceaun. Sau crede în remediile naturiste sau lucrează la contabilitate, cale de mijloc nu există. La contabilitate nu calcă picior de bărbat şi toate contabilele sunt foarte preocupate de sănătate. Ce naiba, a scris şi în Formula As, o alimentaţie bazată pe ceapă şi usturoi te va face să trăieşti două sute de ani. Singură, dar mult.

Probabil azi am ceva probleme cu ficatul. Din stânga mă învăluie căţeii de usturoi, din dreapta aromele de bust de navetist tratat cu deodorant Fa, apa din piscină este ca ciorba aia primordială din care a apărut viaţa în univers.

La prânz mă duc la consultaţie la medic neurolog. Clasic, eu îi spun ce am, că ştiu, şi că vreau RMN la coloană, el vrea să verifice, e neîncrezător. Mă ia la mărunţit cu ciocănelul, lucru pe care nu pot să îl înţeleg. Bre, ce îi învaţă la facultate? Mergi la dentist, te întreabă, ce dinte te doare, ăsta? Şi zbang, îţi trage una în dinte, să verifice. Dacă aş face şi eu la fel? Dom doctor mă testează de reflexe, până la urmă admite, ferindu-se prudent de şuturile mele involuntare, că durerea mea de picior are o cauză lombară. RMN, mama mă-sii. Speram să îmi spună că nu am nimic.

A, să nu car mai mult de 4 kile, greutate repartizată egal pe cele două braţe. De ce nu 5? Dar cu bicicleta pot să mă dau? Da, dar prudent, şi să nu o cari în braţe pe scări. Fleosc, păi o las în stradă? Pot să înot, am evitat să îl întreb dacă să îmi fac abonament la piscină, că nu ştiu ce făceam pe urmă cu trei abonamente. Alergare? Exclus. Înotul cică este foarte bun, deşi aş putea să pun pariu că sunt o groază de înotători la kineto pe listă.

Miercuri

E adevărat că domnii doctori nu au precizat CÂT să înot. E ca şi cum Kipchoge s-ar duce la medic, îi iese colesterolul ridicat şi medicul îi recomandă să facă nişte mişcare, eventual să alerge. Cât, ar fi întrebarea. Oare trebuia să înot două ore pe zi? Nu ştiu, o las baltă după o oră şi 1,8 km înot, nu mai am niciun chef. Las baltă şi căratul biclei până la etaj şi înapoi, trec pe metrou şi alte variante.

Joi

Gata, e zi liberă, ziua copilului, 1 iunie. Se vede, La ora 6 suntem numai bărbaţi în piscină, fetili sunt sau plecate sau se trezesc mai târziu. 2,2 km înot, o oră şi un sfert. Şi saună, iarăşi saună. Sunt unii care sunt topiţi după saună. Un nene nu se mai satură. Stă un sfert de oră (eu stau 5-10 minute), face un duş, iar în saună, minim 15 minute. Transpiră, curg apele de pe el, şi oftează. Dacă ar avea o cămaşă pe el s-ar rupe cămaşa de atâtea oftaturi. Pe urmă se culcă pe spate, iar eu sper să nu i se facă rău. La început e roz, apoi roşu, apoi vineţiu. Şi oftează şi ţine capul în mâini, şi iar oftează şi curg apele de pe el. Mai iese la piscină, zace pe un şezlong, ţup, înapoi la saună. Domne, eu sper un singur lucru, că nu are acasă aer condiţionat, sau la maşină, că ne certăm în caz contrar. Adică eu mă aştept ca de ziua lui să îşi faca drept cadou o plimbare de câteva ore prin oraș cu autobuzul 133, dar cu ăla fără aer condiţionat şi doar cu ferestre fixe, nu să stea la o bodegă cu aer condiţionat. Eu nu am văzut amator mai mare de căldură decât nenea ăsta, sper să nu i se facă rău în saună, că eu nu îl reanimez.

Vineri

Da, e foarte bine să fie zi liberă. Boierie, trezire la ora 5, apoi bazin, apoi saună. 2,2 km, 1h25min, deja mă întind la bras şi spate şi scade viteza.

Sâmbătă

Parcă m-am cam săturat de bălăceală, timpul trece greu. 1400 m, o oră fără spor, apoi saună.

Duminică

Da, asta da rentabilizare a abonamentului. A şaptea zi consecutivă la piscină, nu ştiu ce ar spune domnii doctori cu atâta înot, dar financiar iese bine preţul pe intrare. 1h10 minute, 2 km, saună, că e inclusă.

Apoi mergem undeva, nu ştiu cum să îi zicem, ceva între “la moşie” şi “la ţară”. Undeva. Mereu mi-am dorit o casă la ţară, legumele mele, florile mele, copacii mei. Casa mea, terenul meu. Acum m-am lămurit încă o dată, pentru aşa ceva sunt făcut. Pentru o casă la ţară, cu tot confortul, de-a gata, cu grădina aranjată, gazonul tuns, servicii all-inclusive, făcute de către alţii. Aşa da, sunt musafirul perfect, sunt extrem de încântat de orice şi mănânc tot, sunt foarte politicos. Altfel, nu prea… Cred că am lămurit şi capitolul ăsta din viaţă, din fericire fără să toc banii mei.

Morala este că am pedalat doar 52 km şi am pus casca în cui şi am înotat 13.6 km, încercând să nu trag de picioare şi spate.

Acum scurta cârcoteală…

#1. Plăteşti taxe, este simplu, ai gratuităţi. Medicale. Cum ar fi remeneul, dacă ai trimitere de la medicul de familie către medicul specialist şi de la medicul specialist către investigaţii. Cam aşa este în teorie. Dau patru telefoane, primesc patru răspunsuri identice. Da, facem cu bilet CASMB, cam prin toamnă, sau vă punem pe lista de aşteptare, cam în două luni. Ştiu cel puţin doi amatori de RMN de coloană care aşteaptă de un an şi jumătate să îi sune ăia de la clinică, a căror listă de aşteptare era scrisă pe cartelă de metrou, aia cu zero călătorii. Pun întrebarea stupidă, ok, dacă plătesc, când mă programaţi? Mâine vă convine?, ăsta e răspunsul. Să fim clari, un RMN de coloană este între 360 lei şi 600 lei, sumă care poate să pară mare sau mică, depinde la ce o raportezi şi cât de tare te doare. Dacă o compari cu un tratament dentar, vezi că nu apuci nici să pui lucrarea peste tratamentul de canal, sau costă cam cât trei taxe de concurs de alergare sau cât o pereche de adidaşi mai de Doamne ajută, cu care intri prin toate bălţile şi coclaurile. Sau cât vreo două luni de piscină, program matinal. Strident este însă faptul că plăteşti nişte asigurări de care nu beneficiezi. Partea care mă relaxează este că se poate şi mai rău, să plăteşti asigurări, să ai şi abonament la clinică privată şi când ai nevoie să te programeze tot peste trei luni, pentru investigaţiile plătite deja în asigurarea privată.

#2. Sectorul 4 se apropie de două luni de independenţă în domeniul salubrităţii. Nu ne mai jupoaie firmele de salubritate, că li s-a reziliat contractul. Curăţenia este făcută de către ADP4, care este varză. Sectorul 4 face acum nişte bairamuri omagiale, patru zile de iunie cu concerte în aer liber. Pâine şi circ, dar zău că este cel mai murdar sector din Bucureşti. Curăţenia se face după o invenţie ciudată, se spală trotuarul cu furtun sub presiune, mizeria se proiectează pe şi sub maşinile parcate, apoi este împinsă la loc de alte paranghelii de maşini. Iar eu mai am o zgârietură pe maşină, cu aromă de furtun ADPS4.

#3. „Bucureştenii deja mai au puţin şi deja dau pe dinafară de supărare. Ieri am simţit această stare şi primesc nenumărate mesaje şi pe Facebook, pe mailul meu personal, nu mai spun pe toate mailurile şi la dispeceratul Primăriei Generale a Capitalei. Ieri era coadă de maşini de la Casa Presei Libere până la Guvern. M-am gândit că este un accident, am încercat să ajung mai repede, să văd ce se intamplă. Ce credeţi că se întâmpla? Bulevardul Kiseleff era blocat, erau câţiva tineri care jucau tenis – foarte puţini, pentru că era şi caniculă şi cei câţiva tineri, care foarte bine că făceau sport, dar nu era cazul să o facă pe Bd. Kiseleff – şi tot centrul Capitalei era paralizat, toată lumea supărată.”

Mai ţineţi minte? Era acum un an, când doamna Firea era indignată de manifestările în aer liber cu blocarea arterelor. Acum era blocată Calea Victoriei, ceea ce mai fusese şi de Paşte, tot la iniţiativa dnei primar. Sincer? Nu mă interesează, doar că mă uluieşte cât de slabă este ţinerea de minte a edilului şef şi cât de interesantă e argumentaţia, atunci când încearcă să ne aburească. Eu oricum sunt fan dna Firea, dar numai dacă se leagănă ritmic alături de dna Carmen Dan , când alungă pe muzică lui Smiley balena albastră din şcoli.

#4. Îmi povestea cineva că cei 2700 morcovi utilizaţi la delimitarea benzilor RATB au fost returnaţi la magazie. Încă nu se hotărâseră dacă să le impute muncitorilor cele 7000 dibluri lipsă, rămase în asfalt, care nu mai închideau circuitul diblurilor în natura financiar-contabila a primăriei.

#5. De 1 iunie m-am apucat şi am căutat şi eu poze din copilărie. Hi, uite şi poze cu bunicii. Of, ce bătrâni erau. Erau? Păi nu erau mult mai bătrâni decât noi acum… Hm. Vreau să mă duc să dau o tură cu bicla, uitasem, nu am voie, dar constat că din oglindă mă priveşte un nene, care nu mai e de mult copil, ambalajul mă trădează. Mă rog, la intelect nu am evoluat spectaculos, dar fizicul nu prea seamănă a copil, chiar dacă orice bodyguard de spital îmi spune pe ton răstit, alo, băiatu, un’te duci? Şi m-a apucat definitiv depresia. Peste ceva timp cică voi fi “tătăiță”. Va omor dacă îmi spuneţi aşa. Of, că tare bătrân mai sunt.

Ilustrații de Joaquim Hock

Comments

comments

Previous post

[P] Magnesium 400 + B Complex - soluția optimă pentru deficitul de magneziu și vitamina B

Next post

Interviu. Maria Magdalena Velișcu (I)

Alerg.ro

Alerg.ro

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *