luni, octombrie 14 2024

Sper că nu ați suferit vreodată o operație și nici nu veți avea parte vreodată de un asemenea palpitant eveniment. Eu tocmai am suferit una și vreau să vă împărtășesc impresiile de la fața locului.

[Viorel Ghiță-Grizon]

menisc
Asta, mai întâi ca să fiți informați si în acest domeniu și, pe urmă, dacă vreodată vă veți afla sub amenințarea unei astfel de agresiuni – de exemplu, dacă se prevede o oribilă extracție de premolar și tremurați din toate încheieturile de curaj -, poate vă veți spune:  ”Ia stai, parcă Grizon s-a bătut în bisturie cu corpul medical, ia să văd ce naiba povestea el despre subiect?”.

Și veți alerga pe tastatură spre site-ul Alerg.ro, spre bucuria titularului acestuia. Și pentru câteva momente veți uita de nenorocirea din gură.

Lucrul cel mai important într-o operație, la fel ca și în dragoste, este să ai noroc. Degeaba cunoști bine persoana de contact, dacă dracul își introduce coada în relația voastră  (oare poate fi contact mai strâns între doi oameni decât atunci când unul este băgat cu mâinile în tine până atinge cu masca verde cearceaful câmpului operator?).

Degeaba are poze superbe pe Facebook, degeaba are patru milioane de like-uri și trei sute de mii de comentarii favorabile, dacă ai ghinion constați abia după căsătorie că hobby-ul tău preferat (de exemplu, alergarea) este tot ce urăște iubirea ta mai mult, și ai pus-o de cinci decenii de căsnicie fără niciun zâmbet. Asta în dragoste.

Iar după operație s-a întâmplat, nu o dată, ca atunci când împachetau piciorul amputat ca să i-l dea acasă, constatau că de fapt era piciorul sănătos.

Cam așa am pățit și eu cu operația de menisc. Nu că mi-ar fi pus la pachet meniscul bun, dar înainte de operație mă durea genunchiul și se umfla, iar la trei săptămâni după operație mă doare mai rău și se umflă mai tare. Starea de dinaintea operației era o mică jenă pe lângă ce mă deranjează acum. Și eu care visam să mai alerg vreodată în viața asta!

Peste câteva ore merg la control și sper ca atunci când voi dezveli corpul delict să-l văd pe domnul doctor izbucnind în plâns. Sigur, dacă apoi va aprecia că se impune o a doua operație va fi rândul meu să încep să plâng, mai ales gândindu-mă de unde o să scot banii…

Așa că azi dacă veți avea vreo supărare, amintiți-vă că undeva într-o clinică privată din București, cabinetul medicului chirurg este inundat de tristețe și jale.

Și imediat vă veți înveseli!

Comments

comments

Previous

Umbra lui Mila. La Cozia, în pădure

Next

Recomandare. Cindrel ÎnAlergare

1 comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also