Vreți să știți ce simte un om care aleargă vreo 60 de kilometri și asta nu pentru o zi-două, ci timp de două săptămâni consecutive? O să aveți în curând șansa să aflați mai multe despre asta, pentru că duminică 8 iulie, debutează a doua ediție a TransRomania Run. Da, da, cursa cunoscută altfel și sub numele de Diagonala Nebunilor, varianta autohtonă, în timpul căreia se traversează România de la un capăt la altul. În alergare, cum altfel!
Și cum țara – ca oricare alta – are mai multe capete, anul acesta va fi străbătută de la nord la sud (cam de la Rădăuți până la Orșova), după ce în 2011 diagonala a fost pe direcția est-vest (Constanța – Oradea/Vama Borș).
Traseul detaliat pe zile este aici.
Anul acesta numărul „nebunilor” e în creștere. Celor trei de la prima ediție – Șerban Chiurlea, Gabriel Solomon și Corin Zinz – li s-au adăugat încă doi – Daniel Mușat (care oricum anul trecut a parcurs jumătate din distanță) și Edi Petrov. Vor fi așadar cinci alergători pentru 860 de kilometri. Fiecare câte 860 de kilometri.
Întrebam la început cam ce simte, oare, un om care aleargă (mult, puțin, nu prea contează) dar care se bucură din plin de acest lucru? Cum s-ar transpune în cuvinte sau în concepte starea de oboseală fizică, dar mai ales cea de suspensie a timpului, de libertate, de dăruire completă simțite într-o astfel de situație?
La aceste întrebări oferă un răspuns psihologul Mihaly Csikszentmihaly – să nu vă lăsați înșelați de rezonanța numelui, este american –teoretician al așa numitei „stări de flux“, adică a acelor momente trăite la maximum de intensitate, percepute ca fiind cele mai bune din viață. “Sportivii se referă la acestea spunând că se află <<acolo unde își doresc să fie>>, misticii religioși – că sunt <<extatici>>, artiștii și muzicienii le descriu ca fiind transportați estetic. Sportivii, misticii și artiștii fac lucruri foarte diferite atunci când ating starea de flux; totuși, descrierile experiențelor lor sunt asemănătoare într-un mod remarcabil”, spune Csikszentmihaly în cartea sa „Starea de flux – psihologia experienței supreme” (Editura Curtea Veche, 2007).
Unul dintre alergătorii de la TransRomania Run spune că a tresărit când a auzit întâmplător, la radio, o prezentare a acestei cărți. „Am avut o surpriză de proporții. Cele spuse acolo se potriveau în proporție de sută la sută cu ceea ce simțisem și eu”.
Ce spune însă în esență Mihaly Csikszentmihalyi ? Întâi de toate că momentele de bucurie și de mulțumire din viața noastră nu sunt asociate pur și simplu timpului liber, distracțiilor, ci unei anume stări psihologice numite flow (flux, curgere), caracterizată de o senzație de fluiditate mentală și de concentrare asupra acelor sarcini care ne mobilizează toate competențele.
În plus, jocurile active, sportul au de trei ori mai mari șanse să ne transpună în starea de flux decât privitul la televizor, spre exemplu, adică stare asociată în general cu relaxarea.
Cartea e consacrată studiului acestei așa-numite experiențe optime, mijloacelor de a o atinge și a o generaliza. Pentru că, așa cum spune autorul: „A-ți controla experiența interioară înseamnă a deveni capabil de a alege calitatea lucrului pe care vrei să-l trăiești. Daca asta nu e fericirea, atunci e ceva care-i seamănă”.
Sau, altfel spus: „Dacă ne rugăm pentru a ajunge sfinți, facem exerciții fizice pentru a avea pectorali proeminenți sau studiem doar pentru a fi bine informați, atunci se pierde o mare parte din beneficiul pe care ni-l poate aduce activitatea respectivă. Trebuie să ne bucurăm de actul în sine și să ne dăm seama că nu rezultatul este cel care contează, ci controlul pe care îl obținem asupra capacității noastre de concentrare”.
Studiile arată că fericirea e cel mai adesea un dat. Ca și tristețea, ca și exuberanța. Dacă însă încercăm să ne asumăm această așa numită stare de flux, ce nu o dată poate fi asociată cu fericirea, lucrurile se schimbă. Căci, după cum o arată Csikszentmihaly în cartea sa, starea de flux se poate antrena, se poate îmbunătăți.
Tot statisticile arată că aproximativ 15 la sută din oameni nu experimentează niciodată starea de flux. Adică nu știu cum să își folosească energia psihică pentru a profita din plin de experiențele pe care le au cotidian, că nu acced la lucrurile care fac ca viața să merite trăită.
Cu certitudine, pentru cei precum „nebunii” noștri, alergarea e o cale de a experimenta această stare de flux, de a trăi viața cu intensitate. Restul, transpirație, durere, sete sau disconfort sunt amănunte trecătoare.
Drum bun „nebunilor”. Multă baftă și vreme potrivită. Căci altfel sunt suficient de puternici și hotărâți pentru a duce la bun sfârșit ceea ce și-au propus.
Romanian
English
Succes! 🙂 Sunt convinsa ca vor reusi, desi este greu sa imi imaginez cum un om normal poate face acest lucru..trebuie ca sunt „nebuni”:) dupa alergare :P!
Adina
Succes!