Alergătorii sunt oameni liniștiți de felul lor, dar care își dezvăluie latura mai puțin pașnică atunci când plăcerea de a alerga e amenințată de ceva, cum ar fi taxele de participare la competiții. Atenție, urmează un articol destul de lung despre un astfel de caz recent.

00

de Mădălina Amza

Pe pagina de Facebook a Petrom Bucharest International Half Marathon (PBIHM) a început recent o discuție destul de aprinsă, fitilul fiind taxa de participare, zice-se prea mare. Despre taxele de înscriere la competiții de alergare s-a mai discutat, la fel de aprins, aici sau aici. Nu vreau să reiau discuția generală despre cuantumul taxelor, ci doar să mă refer la cazul punctual PBIHM, deoarece în opinia mea multe dintre acuzațiile aduse Asociației Bucharest Running Club, organizatorii acestei competiții, sunt nedrepte. Dar să le luăm pe rând:

1) Taxa este prea mare în raport cu puterea de cumpărare a românilor

Ca să fie clar de la început, vorbim despre o taxă de 100 ron pentru semimaraton, 56 ron pentru cursa individuală de 10 km, 144 ron pentru ștafetă (echipe formate din 4 persoane), respectiv 30 ron pentru cursa populară de 3,5 km. Sumele menționate mai sus sunt valabile pentru early booking, adică pentru înscrierea cu minim o lună înainte. După această perioadă taxele cresc, dar nu luăm acest lucru în discuție aici, deoarece presupun că majoritatea alergătorilor atenți la buget, printre care și eu, se înscriu mai devreme, pentru a beneficia de reducere.

Kitul de concurs este format dintr-un tricou tehnic de calitate (zic eu) bună și o medalie al cărei aspect a fost lăudat la ediția de anul trecut, precum și la edițiile anterioare ale MIB, competiție organizată de aceeași echipă. Este de la sine înțeles că în schimbul taxei de participare, organizatorii asigură securizarea traseului, asistență medicală, puncte de alimentare și hidratare și alte lucruri necesare la o competiție de anvergură medie spre mare.

În același timp, să nu uităm că la ediția de anul trecut s-au oferit reduceri substanțiale (peste 50%) pentru membrii Ro Club Maraton, unii dintre sponsorii evenimentului (Adidas și Vodafone) au asigurat gratuitate în cadrul unor promoții, iar organizatorii au scutit persoanele cu dizabilități de taxa de participare. Nu știu așadar câți dintre cei care au luat parte la ediția de anul trecut au plătit prețul întreg și probabil că și în acest an va fi la fel.

01Nu vreau să-mi dau cu părerea în legătură cu cuantumul taxei care, chiar dacă mie mi se pare rezonabil, se pare că deranjează destule persoane. Am remarcat însă că nimeni nu a venit cu o propunere concretă de sumă considerată corectă: 5 lei? 10 lei? 30 lei?

2) Taxa este prea mare în raport cu condițiile în care se desfășoară cursa.

Îmi permit să ofer și un citat: „Petromul îmi ia banii ca să-mi rup picioarele pe asfaltul bucureștean printre noxe și înjurăturile șoferilor frustrați datorită restricțiilor rutiere ce vor fi impuse…ei să ne plătească pe noi”.
Aici ar fi mai multe aspecte: a) Petrom nu ia bani, ci îi dă, fiind principalul sponsor al evenimentului. E adevărat că nu ni-i dă nouă, ci organizatorilor. Ar fi hilar să ne imaginăm că o companie de talia Petrom, cu o cifră de afaceri de peste 5 miliarde de euro pe an, se îmbogățește din organizarea semimaratonului București.

Și b) trebuie să facem diferența între aspectele care pot fi controlate de organizatori (închiderea circulației, asigurarea punctelor de hidratare, a asistenței medicale etc) și cele care pică în sarcina autorităților locale. Nu putem pretinde ca Bucharest Running Club să acopere gropile din șosele, să elimine câinii vagabonzi, să reducă poluarea din București și să schimbe mentalitatea șoferilor. Dacă vrem să înjurăm pe cineva, atunci să înjurăm Primăria. În ceea ce privește faptul că ar trebui să fim plătiți pentru a „ne rupe picioarele”, asta îmi aduce aminte de comentariile prietenilor “neinițiați”, care mă întreabă des ce câștig de particip la atâtea curse, pentru că nu pot înțelege de ce cineva sănătos la minte ar face un asemenea efort fără să primească o recompensă substanțială. Dar noi știm de ce, nu?

3) Taxa este nejustificat de mare…

…ținând cont că PBIHM nu se compară cu competiții precum cele desfășurate la Viena, Berlin, Paris etc. Citat: „la noi vin 3-4 kenyeni de mâna a zecea care la un concurs mare internațional probabil nici în top 50 nu ar intra”.

O să trec peste comentariul ușor arogant, care probabil vine din partea unui alergător cu performanțe mult mai bune decât ale kenyenilor de mâna a zecea, caz în care doresc să-l felicit. Dintr-un comunicat de presă al organizatorilor aflăm că la ediția de anul trecut s-au dat 50 de premii în bani, în cuantum total de 15000 de euro. Cel mai mare premiu acordat a fost de 3000 de euro.

Întrebarea mea este: ce recordmen mondial ar veni la București pentru un premiu atât de mic? Ca să ne facem o idee, la Viena câștigătorul primului loc primește între 25000 și 50000 de euro, în funcție de timp. Sau, ca să vă faceți o idee și mai bună despre sumele vehiculate pe alte meleaguri, puteți citi articolul de aici, de unde reiese că Mo Farah va primi 750 de mii de lire sterline numai pentru ca anul acesta să ia startul (fără a termina cursa, așadar) în proba de semimaraton a London Marathon, urmând ca anul viitor să concureze integral.

Pe de altă parte, creșterea sumelor oferite ca premiu ar duce la creșterea taxelor, ceea ce iar nu e bine. Sigur, ar putea fi acoperite din sponsorizări. Dar să nu uităm că în România sponsorii nu se înghesuie să susțină asemenea competiții, deoarece e vorba de un public de nișă, destul de puțin numeros, iar presa nu oferă nici ea cine știe ce vizibilitate. Câte ziare sportive au scris despre ultima ediție a MIB?

4) Organizatorii sunt niște “bișnițari” care se îmbogățesc din astfel de evenimente sportive. Deoarece a crescut cererea (numărul de alergători interesați de competiții), își permit să mărească taxele.

02Bișniță mi se pare un termen răuvoitor și nedrept. Dar să facem niște calcule. La ediția de anul trecut, cea mai mică taxă pentru semimaraton a fost de 23 de euro, iar cea mai mare de 40. La un număr de 663 de alergători, presupunând că toți s-au înscris cu o lună înainte, rezultă suma de 15249 de euro. Presupunând că toți alergătorii au amânat înscrierea pentru ultima zi, rezultă suma de 26520 de euro. Putem face o medie, pentru că, desigur, unii s-au înscris mai din timp, alții mai târziu și să zicem că suma totală a fost de 20000 de euro. La această sumă, urmând același raționament, se mai adaugă 2000 de euro din partea concurenților înscriși la ștafetă, 5000 din partea celor de la cursa individuală de 10 km și 2750 de la participanții la cursa populară. Ajungem așadar la fabuloasa sumă de 30000 de euro.

Să presupunem prin absurd că toate costurile de organizare au fost acoperite de sponsori și că sumele încasate din taxele de participare rămân ca profit în buzunarul organizatorilor. După plata impozitelor aferente (care nu sunt tocmai mici), ce ar putea face cu acești bani în afară de a da, eventual, câteva salarii oamenilor care se ocupă de organizare, așa cum de altfel este și normal? Eventual să plătească o chirie pentru sediul unde funcționează, un abonament la telefon, internet, niște consumabile și alte mărunțișuri necesare pentru a pune la punct un eveniment de genul ăsta.

Cred sincer că nimeni nu s-a îmbogățit vreodată în România din organizarea unei competiții sportive (bine, poate doar oamenii ăștia), altfel ar exista cel puțin 10 firme cu acest domeniu de activitate. Ce ar putea face organizatorii ar fi să ofere ceva mai multă transparență, de exemplu prin publicarea unui raport financiar care să poată fi consultat de orice persoană interesată de modul în care sunt cheltuiți banii pe care îi oferă.

5) “Securizarea traseului este de competența autorităților locale (Primărie, Poliție) și deci au costuri nule, hidratarea este asigurată de sponsori. Costurile provin din tricouri, închirierea cipurilor, ambulanță și arbitraj.”

Pentru că la rândul meu am fost interesată de organizarea de evenimente sportive, precum și în urma discuțiilor cu persoane care au organizat deja așa ceva, pot să vă spun că una dintre condițiile impuse pentru a primi autorizație din partea Primăriei este acoperirea costurilor aferente pentru închiderea circulației, asigurarea pazei pe traseu, a asistenței medicale etc. Primăria nu asigură aceste lucruri în mod gratuit, decât dacă vrea, iar dacă face acest lucru este echivalent cu o sponsorizare și este tot meritul organizatorilor care au fost capabili să negocieze niște condiții atât de avantajoase. Chiar presupunând că așa stau lucrurile, deși m-aș mira, punctul 4) este oricum valabil.

6) Sunt alte competiții în România, cu taxă de participare mai mică (ex.: maratonul de la Cluj), deci se poate.

Aici am să ofer un punct de vedere subiectiv. Am participat și eu la Maratonul de la Cluj, o competiție foarte drăguță de altfel, dar tricoul l-am donat, după ce în prealabil l-am spălat de vreo 3 ori până a ieșit toată culoarea din el, ca să nu pățească și alții cum am pățit eu după competiție, când m-am trezit cu pielea colorată în roz. Spre comparație, tricourile de la competițiile Bucharest Running Club sunt cele mai îndrăgite și cele pe care le port cel mai des la antrenamente. De asemenea, îmi amintesc și acum înjurăturile șoferilor din Cluj care, dat fiind că nu fusese restricționată circulația mașinilor pe tot traseul competiției, erau nevoiți să stea după noi la semafoare.

Un alt exemplu des vehiculat este cel al semimaratonului Gerar. Totuși nu cred că putem compara o competiție de mică anvergură, care se desfășoară în campusul Politehnicii, cu una de talia PBIHM, unde se închide jumătate de oraș și participă de zece ori mai mulți oameni.

7)  Ar trebui să se renunțe la cauzele caritabile, pentru că din cauza lor crește taxa de participare.

Această poziție vine în urma răspunsului oficial al Bucharest Running Club, care s-a disculpat spunând că sumele strânse din taxele de participare sunt distribuite către diversele cauze caritabile ale evenimentului. Sigur, putem spune că aceste contribuții sunt o povară pentru alergători, care sunt forțați să susțină cauze în care nu cred, dar să nu uităm că aceste ONG-uri au o contribuție foarte importantă la organizarea evenimentelor prin faptul că asigură voluntarii care au grijă să avem tot ce ne trebuie. Câți dintre noi suntem dispuși să “sacrificăm” o cursă pentru a face voluntariat? Recunosc, eu nu am făcut-o până acum. În ceea ce mă privește, singura sugestie pe care o am ar fi ca organizatorii să dea posibilitatea participanților să aleagă cauza către care vor să direcționeze banii din taxa pe care o plătesc.

038) „Nu poți promova un eveniment sportiv sub lozinca ”SPORTUL E PENTRU TOȚI, ÎNSCRIEȚI-VĂ LA CONCURSUL NOSTRU PENTRU A DUCE O VIAȚĂ SĂNĂTOASĂ” – sau mă rog, cam acesta e mesajul transmis, dacă nu dai posibilitatea tuturor să participe.”

Pentru ca toată lumea să aibă posibilitatea să se înscrie la o competiție, ar trebui ca participarea să fie gratuită. Oricât de mică ar fi taxa de participare, tot se vor găsi niște oameni pentru care aceasta va fi prea mare. Hai să vedem ce înseamnă un astfel de eveniment sportiv. Primul exemplu care îmi vine în minte este Crosul Loteria Română, care strânge anual peste 3000 de participanți. Am luat parte la această competiție o singură dată și mi-a fost de ajuns: ruperi de ritm din cauză că mereu trebuie să ocolești persoanele care se opresc pe traseu, îmbrânceală maximă (copii și persoane cu dizabilități călcate în picioare de alergătorii zeloși în goana nebună după premii), haos la împărțirea biletelor la finish etc.  Al doilea exemplu ilustru este Crosul Apa Nova, despre care am scris aici.

În al doilea rând, este adevărat că sportul trebuie să fie la îndemâna tuturor, dar fiecare se întinde atât cât îi e plapuma. Văd în parc oameni care aleargă fericiți îmbrăcați într-o pereche de pantaloni scurți, un tricou de bumbac și o pereche de teniși. Sau alții care poate investesc ceva mai mult în echipament de calitate și gadgeturi, dar participă doar la alergări de grup sau la evenimente precum Time Trial Running (promovat după modelul parkrun de către un grup de entuziaști).

Alții își doresc să ia parte și la competiții, dar aleg doar câteva, în funcție de preferințe și de buget. Depinde de fiecare dintre noi cât este dispus să investească într-un hobby, care este bugetul de care dispune și care îi sunt prioritățile. Să cerem organizatorilor să renunțe la taxa de participare este ca și cum am cere companiilor aviatice să ofere bilete de avion gratuite, pentru că dreptul la liberă circulație este un drept al oricărei ființe umane.

Din nou, în afară de câteva puncte de vedere bine argumentate, nu am auzit foarte multe propuneri concrete și constructive, cum ar fi asigurarea unui pachet minimal (ex.: fără tricou și/sau medalie) la un cost mai mic sau înscrierea gratuită a persoanelor care au contribuit cu muncă voluntară la organizarea evenimentului.

9) Dacă la propuneri constructive nu ne înghesuim, soluții “neortodoxe” se găsesc ușor: “Anul acesta și eu îmi propun să particip gratis și presupun că organizatorii nu mă vor da afară de pe traseu”

E adevărat, probabil la competițiile din România nu vom vedea prea curând vânători de bandiți ca în alte părți, iar singurul arbitru va rămâne bunul simț. N-o să înșir aici motivele pentru care o atitudine de tipul ăsta este profund greșită, au mai scris și alții despre asta. În opinia mea, banditismul nu e o formă de protest față de organizatorii de competiții, ci doar o dovadă de proastă creștere.

10) Căutarea nodului în papură

În fine, după ce toate „argumentele” au fost epuizate, mai rămâne căutarea nodului în papură: tricoul este prea mare și poate fi cumpărat cu 20 ron dintr-un outlet, sectoarele de start nu au fost bine organizate anul trecut etc.
Nu contest că aceste lucruri sunt importante, dar consider că ar trebui să oferim aceste sugestii cu calm și bună credință, pentru că feedback-ul nostru îi poate ajuta pe organizatori să ne ofere evenimente din ce în ce mai bune. Nu pot să nu observ tonul agresiv-isteric al unora dintre comentatori, în antiteză cu atitudinea deschisă a celor de la Bucharest Running Club.

P.S. Pentru a evita eventualele speculații, țin să menționez că nu am nicio legătură cu Asociația Bucharest Running Club, în afară de faptul că am participat și voi participa în continuare cu plăcere la competițiile organizate de aceasta.

Comments

comments

Previous post

Pe zăpadă

Next post

“Tornada cu turban” se retrage

Alerg.ro

Alerg.ro

21 Comments

  1. John
    februarie 20, 2013 at 5:05 pm

    „P.S. Pentru a evita eventualele speculații, țin să menționez că nu am nicio legătură cu Asociația Bucharest Running Club, în afară de faptul că am participat și voi participa în continuare cu plăcere la competițiile organizate de aceasta.”

    Mada, articolul tau respira subiectivism prin toti porii (sau aproape toti)… 🙂

    Citam:
    1. „acuzațiile aduse Asociației Bucharest Running Club, organizatorii acestei competiții, sunt nedrepte” +
    2. „Nu putem pretinde ca Bucharest Running Club să acopere gropile din șosele, să elimine câinii vagabonzi, să reducă poluarea din București și să schimbe mentalitatea șoferilor” +
    3. „Spre comparație, tricourile de la competițiile Bucharest Running Club sunt cele mai îndrăgite și cele pe care le port cel mai des la antrenamente” (n.n. in antiteza cu cele de la Maratonul Cluj care s-au decolorat dupa prima folosire/spalare :)) ) +
    4. „Bucharest Running Club s-a disculpat spunând că sumele strânse din taxele de participare sunt distribuite către diversele cauze caritabile ale evenimentului” +
    5. „feedbackul nostru îi poate ajuta pe organizatori (n.n. Bucharest Running Club) să ne ofere evenimente din ce în ce mai bune”
    6. „Nu pot să nu observ tonul agresiv-isteric al unora dintre comentatori, în antiteză cu atitudinea deschisă a celor de la Bucharest Running Club”

    Articolul nu aduce absolut nimic nou sub soare….intr-o proportie prea mare e practic un punct de vedere avocatesc al Bucharest Running Club.
    E totusi incorect fata de competitia de la Cluj, organizata de niste oameni foarte inimosi si care au reusit performanta sa pastreze taxa de participare intacta la ultimele 3 editii (la prima „strigare”: 20 euro-maraton, 10 euro-semimaraton, 40 euro stafera (4X10km), gratuit cursa populara).
    La prima editie nu am semnalat in niciun fel problemele pe care le mentionezi in articol despre competitia de la Cluj (e adevarat ca nu am fost anul trecut dar tot real e si faptul ca in proprortie de 99% voi fi prezent anul acesta).
    Apropo de calitatea tricoului…am si acum tricoul Adidas primit in 2011 in kitul de participare de la Cluj si e in stare foarte buna, avand un material de calitate.

    In ce priveste taxa de participare la Semimaratonul International Bucuresti, ea mi se pare rezonabila tinand cont de amploarea evenimentului, de logistica necesara organizarii unei astfel de competitii si de calitatea kitului de participare.
    Daca niste smecherasi si-au putut imagina o taxa similara pentru o ora de inot sincron prin zapada din Baneasa (deh, nu e prost cine cere…), ea devine cu atat mai mult justificata.

    Noapte buna!

  2. februarie 21, 2013 at 12:34 am

    Foarte bine argumentata problema taxelor. Sunt perfect de acord, dar nu pot sa condamn celalata parte care se plange de costul prea mare. Vrem concursuri ca in occident, unde o taxa de inscriere se ridica la aproximativ 100€, dar noi sa platim 10 lei sau mai putin. Acest lucru nu se va putea realiza niciodata deoarece cheltuielile cu organizarea sunt foarte asemanatoare, iar sponsorii… nu prea exista, sau sunt foarte zgarciti.
    Au fost cateva concursuri ce le-am ratat din cauza ca nu mi-am permis sa achit taxa de inscriere si de deplasare. Problema fundamentala nu este costul mare al taxelor de inscriere ci veniturile prea mici.
    Oamenii obisnuiti prefera sa isi cumpere o pereche de pantaloni, sau o bluza decat sa plateasca ca sa faca efort si la sfarsit sa sufere, zile intregi. Noi, nu suntem oameni obisnuiti… Suntem nebuni.

  3. adrian
    februarie 21, 2013 at 1:27 am

    Pai probabil ca asta este riscul in momentul in care faci un eveniment pe Facebook, sa ai si comentarii, si nu neaparat care sa te laude, nu-i asa?
    De fapt de cati comentatori discutam? 10 in total, mai multi, mai putini? Impartiti 50-50, in avocati si procurori?
    Cum au fost gestionate raspunsurile? A fost oferita o taxa mai redusa unei alergatoare care a fost difuzata in toamna pe toate posturile alergand in rochia de mireasa, pentru ca traverseaza o perioada mai dificila? Nu ca plata pentru tacere, ca semn de apreciere pentru efort si ca ajutor de moment?
    Cerem de fapt intelegere pentru scopurile si bugetele ONG-urilor dar nu avem intelegere pentru cei cu care alergam in parc?
    Reducerea pentru RCM este de 50%, fix. Nu poate fi considerata motiv de inscriere in RCM, unde alergatorii ar trebui sa vina din alte motive.
    Eu am propus pana m-am saturat si eu sa se faca pachet mai ieftin pentru cei care nu vor tricou, sa se asigure inscrieri de genul black friday sau black week, cu taxa redusa la 50 %, o taxa redusa pentru un numar limitat de alergatori, chiar cu riscul ca si locurile alea sa fie ocupate tot de cei care aveau si banii pentru taxa intreaga.
    Varianta de 100 de alergatori cu taxa redusa sau pachet redus se poate imparti in 2 etape, 50+50, oricum va genera nemultumiri si insatisfactii, dar ar fi aratat ca se face ceva si pentru alergatori. Ca sa ramanem in domeniul calculelor, asta insemna 1150 euro. Nu mai chem o formatie muzicala pe scena si fac economie de dublu, daca vreau sa fac calcule.
    Nu cred ca organizatorii sunt pregatiti pentru curse paralele si proteste inedite in fata camerelor de luat vederi, dar se pare ca in aceea directie se indreapta lucrurile. Fiecare se ascunde in spatele unei baricade si trage cat poate in celalalt.
    Ideea exprimata de Liviu este probabil cea mai realista, nu neaparat taxa mare, ci venitul mic dau problema. Si aici nu se poate da o solutie.
    Solutiile pentru taxe insa trebuiesc gasite si aplicate de catre organizatori, nu de catre alergatori. Parerea mea.
    A, Crosul Loteria Romana este prost nu din cauza numarului de participanti, nu din cauza gratuitatii, ci din cauza organizarii lamentabile si a incapacitatii totale de gestionare a startului si a finishului. Crosul Petrom, relativ similar, nu a avut acest gen de probleme, daca imi aduc eu bine aminte. Lumea mai cade, se mai impiedica, asta e

  4. MIA
    februarie 21, 2013 at 1:49 am

    Catre autoare si catre redactia revistei:
    Am urmarit discutia pe FB, fara sa intervin. Am citit articolul de aici. Si acolo, si aici, e vorba de perceptie. Oameni care fac sport au ajuns sa-si dea in cap, deocamdata doar vocal, din cauza unei situatii ingrate care tine de bani. Si mai ales in cazul unui concurs de genul acesta, unde tocmai o companie precum PETROM, care comercializeaza carburanti, isi scoate profilul in fata. Este un conflict de imagine si cine a studiat putin despre marketing, PR, companii mari care fac legile pe mapamond, stie foarte bine ca PETROM nu degeaba se baga ca sponsor la un eveniment care tine de OM SI GRIJA PENTRU SANATATEA UMANA. Pe de o parte, carburantii alimenteaza autovehicole care, cel putin in Bucuresti, au ajuns a fi superioare numeric chiar si locuitorilor autohtoni, poluand in exces aerul pe care oamenii doritori de sport in aer liber sunt obligati sa-l inspire, filtrandu-l prin proprii plamani. Si, pe de alta parte, PETROM se afiseaza ca un inger pazitor care cheama lumea sa traiasca sanatos. Nu se intampla doar in Romania si nu doar cu Petrom. Aceasta este lumea pe care am construit-o si pe care o sustinem din propriile noastre buzunare.
    Este insa un semn de alarma negativ faptul ca o revista precum aceasta da liber unui punct de vedere unilateral, punct de vedere care clar apara interesele unor organizatori. Ei bine, asta miroase urat in lumea asta a sportului amator de masa romanesc.
    Pe FB sunt multe abordari eronate. Ca sa nu spun gresite, pentru ca nu sunt eu judecatorul suprem. Ina a pus o simpla intrebare. Pentru ca da, taxele sunt indecente in general, nu doar la acest concurs. Dar aici s-a spart basica. Ceea ce sublinia Anka, chestia cu falsa imagine de popularitate si starea de fapt a lucrurilor, este un lucru pe care majoritatea il ignora. Chiar si autoarea articolului, care probabil s-a umplut de spume si s-a apucat sa analizeze niste afirmatii. Pe cele care i-au convenit, evident, ca un veritabil jurnalist nepartinitor …. JOKE! Autoarea articolului mai si ignora contextul anumitor afirmatii, tocmai pentru a pune totul in lumina favorabila argumentarii sale. Nu e corect, nu e sportiv si nu face cinste revistei.
    Desigur ca multe remarci aparute apoi chiar din partea Inei apar ca fiind ridicole si in total contrast cu esenta discutiei – cum a fost chestia aceea cu dau 100 Euro pentru o cursa in Brasov -, dar de aici reiese clar ca problema este numele sponsorului, adica PETROM, care, in subconstientul nostru de alergatori frustrati si suparati pe masinile care inunda orasul si ne impiedica sa alergam, ne lucreaza. Si Mada, si Ina si altii din discutie sunt subiectivi si asta e, suntem oameni, indivizi cu personalitate. Comentarii de genul „nu ai bani, du-te si alearga in parc, ca e gratis” sunt pure grosolanii ale unora care nu stiu ce inseamna viata reala de fapt, dusa sub limita unui buget decent de supravietuire. Din fericire pentru organizatori, acestia sunt publicul tinta ai viitoarelor concursuri sportive „dedicate maselor”. Mada, la punctul 1 spui niste chestii pe care mai bine nu le evidentiai, si inca pe un ton sarcastic: daca membrii RoClub Maraton nu achita taxe, nu inseamna ca ei participa gratis. Ei au achitat la club o taxa anuala consistenta. Faptul ca organizatorul concursului este de acord ca acesti membri de club sa achite taxe mai mici sau sa nu achite, este, pana la urma, o chestiune de gestionare a fondurilor, deci de management financiar. Acum, daca tu ca organizator, esti de acord sa incasezi 0 sau sub 50% de la membrii unui club, ce vina au ceilalti participanti? Adica vrei sa-ti completezi pierderea ridicand valoarea taxei de inscriere pentru „mase”?! Sa ignori faptul ca taxele sunt mult prea mari pentru nivelul de trai din Romania este o dovada ca nu traiti cu picioarele pe pamantul asta si ca faceti bani mult peste necesarul vostru lunar. Desigur ca asta este o mica rautate, dar ea nu se compara cu rautatile din articol. Mada, eu am fost voluntar la cateva concursuri, nu ai face rau sa incerci si tu si abia dupa aceea sa scrii despre cum fac altii voluntariat sau de ce nu o fac ceilalti. Nu crezi? La pct. 8 ai dat-o total in bara, dar nu ma mai lungesc. Nu te cunosc, nu ma cunosti, dar eu, ca redactor la o astfel de revista, m-as fi abtinut sa-ti public acest material.

  5. MIA
    februarie 21, 2013 at 2:00 am

    Vroiam sa-mi fac abonament la revista ALERG. Dar dupa ce am citit materialul de fata, ma abtin. Sa platesc pentru a citi elucubratii ale cuiva care nu poate fi nepartinitor, intr-o publicatie care ar trebui sa fie exemplu jurnalistic de baza pentru sportivi, ar insemna ca nu ma respect si ca nu fac altceva decat sa alimentez conturile cuiva care doar isi apara interesele, pentru a avea de castigat de pe urma mea si a altor naivi.

  6. Oana
    februarie 21, 2013 at 2:18 am

    Felicitari Madalina! Articolul este corect si nu este doar punctul Madalinei de vedere. Acest articol a prezentat si un alt punct de vedere al multor alergatori care nu au gura atat de mare sau care prefera sa fie pozitivi. Cand se face ceva bun in tara asta ar trebui sa incercam sa punem umarul indiferent ca vorbim de Maratonul Cluj, MIB, Semi Bucuresti sau alte multe concursuri montane si de sosea organizate in mod profesionist (nu ma refer la Crosurile organizate de agentii de PR nespecializate in evenimente sportive).
    Poate ar trebui sa iesim din cochilia romaneasca veritabila care se da in vant dupa „chilipiruri” si sa incercam sa invatam ca orice lucru de calitate costa. Este vorba doar de cat te respecti pe tine atunci cand platesti o taxa un pic mai mare, Si inca un lucru esential: NU TREBUIE SA PARTICIPI LA TOATE CONCURSURILE. Nu este nici sanatos si nici nu obtii vreo performanta exceptionala decat faptul ca iti obosesti articulatii, musculatura si tendoanele. Cred ca nici un alergator din afara nu participa la atatea maratoane si semi-maratoane cat participa alergatorii de la noi.
    Imi aduc aminte cand a aparut bautura Tec, nu stiu cati va aduceti aminte de el…exista si Pepsi pe piata, dar toata lumea lua Tec Cola ca era ieftin si trebuia sa-ti saturi pofta. Probabil asa este si cu alergarea la noi, n-am avut atata timp si acum vrem mult si ieftin, dar si bun:) Eeee, dupa cum spuneam mai sus, lucrurile bune sunt mai scumpe:) In organizarea de evenimente sportive, nu exista solduri 🙂
    Felicitari Madalina ca ai prezentat si punctul nostru de vedere.

  7. februarie 21, 2013 at 2:22 am

    Eu cred ca se mai pierde din vedere un aspect – se doreste si atragerea strainilor. Concursul trebuie sa aiba si niste elemente pentru a atrage strainii, si tocmai pe alea ne gasim sa le taiem.

    Uitam rolul unui astfel de eveniment in economie la modul general – cazari, mancare, vizite etc – o multume de lucruri care aduc bani in Romania. V-ati interesat vreodata cati bani face orasul Roma din maraton? 🙂 De ce n-am vrea sa ridicam putin si Bucurestiul? Posibil ca in momentul in care va intelege si el valoarea unui astfel de eveniment, va pune si el umarul mai serios la desfasurarea lui.

    Taxele maratoanelor din strainatate incep de pe la 50 euro. Eu merg in Irlanda la 70 euro. Cam cata valoare credeti ca ar avea pentru un strain un maraton de 10 euro, comparativ cu cele de 50-70 cu care e obisnuit?

  8. februarie 21, 2013 at 2:23 am

    Buna ziua,
    deoarece in unele comentarii anterioare, ca si in unele de pe pagina de Facebook a semimaratonului Bucuresti, se fac referiri la Alerg („revista Alerg”) simt nevoia sa fac unele precizari:
    – revista Alerg este un produs media distinct fata de site-ul Alerg.ro. Revista este tiparita, apare de patru ori pe an, in timp ce site-ul Alerg.ro gazduieste, printre altele, rubrici si autori diferiti (nu numai atat, dar nu insist). Tin sa fac aceasta precizare doar pentru mai multa acuratete.
    – Articolul Madalinei Amza este un punct de vedere, exprimat in cadrul rubricii personale „Gazela de la pagina 5”. Aici, autoarea are deplina libertate sa exprime orice opinii, pareri, comentarii, singura obligatie fiind ca acestea sa fie rationale, exprimate decent.
    – Intamplator, ca editor al Alerg.ro sunt de acord in totalitate cu punctul de vedere exprimat de Madalina Amza. Desigur, poate sa nu imi placa in totalitate sarcasmul, subiectivitatea si modul in care si-a argumentat unele dintre opinii in ultimul sau text, insa asta nu schimba – din perspectiva mea – fondul problemei.
    – Publicarea acestui text s-a facut exclusiv din dorinta de a (re)pune in dezbatere o tema de actualitate si de a invita la dialog, la exprimarea decenta a punctelor de vedere. Drept dovada, nimeni nu este cenzurat, comentariile nu sunt interzise, punctele de vedere diferite nu sunt amendate.

    Multumesc
    Marian Chiriac
    Alerg.ro

  9. Oana
    februarie 21, 2013 at 2:36 am

    @ Mia. Imi permit eu sa raspund in calitate de prieten doar al Alerg.ro, ca sa fie o atitudine din afara: Alerg.ro a publicat ambele pozitii vizavi de taxele de participare si asa mi se pare normal sa o faca o publicatie care se respecta: publica mai multe puncte de vedere. Iti recomand sa cauti pe Alerg.ro aticolele despre taxe ale lui Adrian Mila (unul dintre ele cred ca a fost publicat si in revista Alerg, varianta tiparita). O publicatie independenta, in orice tara democratica din lumea asta, prezinta puncte de vedere. Faptul ca un punct de vedere prezentat nu coincide cu punctul tau de vedere nu este nimic gresit in a fi publicat atata timp cat sunt publicate mai multe puncte de vedere pe acelasi subiect.
    Sper ca vei reveni asupra deciziei legate de abonament. Proiectul Alerg este un proiect independent, facut din pasiune, care merita sustinerea noastra.

  10. Mihai
    februarie 21, 2013 at 3:42 am

    @ John: Nu stiu daca te refereai la Baneasa Trail Race cand ai zis de ‘smecherasii care au cerut aceeasi suma pentru o ora de inot sincron prin zapada in padurea Baneasa’. Daca da, vreau sa iti zic ca ii cunosc personal pe organizatori, care au iesit IN PIERDERE LA TOATE CONCURSURILE PE CARE LE-AU ORGANIZAT (adica toata seria Trail Race de pana acum). Oricum, de o minunata duiosie frustrarea ta cum ca poteca prin padure era plina de zapada iarna la aceasta cursa de TRAIL RUNNING !! Pentru a veni in sprijinul tau propun nivelarea si acoperirea traseului EcoMarathon (pentru evitarea vantului, ploii, ninsorii, etc.).

    In afara de asta, care este datoria organizatorilor oricarui eveniment sportiv fata de potentialii participanti (atentie, nu fata de participanti inscrisi, ci doar fata de publicul in target) ? Nici una, in afara poate de informarea corecta si completa cu privire la eveniment. Ca urmare a acestor informatii ati observat ca evenimentul nu va atrage, inclusiv ca urmare a taxei considerate prea mari ? Nici o problema, nu e recrutare in armata, prezenta nu e obligatorie.

    As lauda cu toata inima o abordare constructiva: credeti ca un astfel de eveniment poate fi organizat in conditii mai prietenoase, perfect, asta inseamna concurenta, DO IT. Organizarea unui astfel de eveniment nu este un serviciu public, ci o initiativa care se desfasoara exclusiv in conditiile stabilite de organizatori.

    Pozitia pur partizana ca urmare a unui interes strict personal (pentru mine ar fi mai bine sa dau mai putini bani) si prin urmare lipsa totala de empatie fata de organizatori, voluntari, charity, organizarea de alergari de protest etc. mi se pare complet gresita. Este diferita fata de interesul pur partizan al soferului din trafic frustrat cum ca s-a inchis traficul doar prin motivare, nu si prin pozitionarea fata de concurs.

  11. februarie 21, 2013 at 4:27 am

    Și eu am rubrică pe alerg.ro și întâmplător nu sunt în totalitate de acord cu Mădălina.

    În primul rând, nu te obligă nimeni să participi. Iar dacă vrei să alergi există o multitudine de alte variante mult mai ieftine, numărul competițiilor de alergare explodând în ultimii 2-3 ani. La fel și cu Petrom, nu compania a mărit numărul mașinilor pe străzi, ci populația. Presupun că nu există nimeni care crede că va trăi mai sănătos dacă cumpără benzină de la Petrom.

    În ceea ce privește cuantumul taxei și mie mi se pare un pic cam mare. Dacă comparăm cu competițiile externe, poate e mic, dar costurile nu sunt aceleași și nici nivelul de trai. Nu e totuna să închizi circulația în București cu închiderea circulației în Londra. Iar faptul că veniturile în România sunt mici e un fapt și nu îl putem schimba în viitorul apropiat. Dar în aceste cazuri se pot găsi soluții creative.

    Și nu cred că organizatorii fac aceste activități doar de dragul sportului, altfel i-am vedea implicați și în evenimente de o anvergură mai mică și mai des. Așa cum a spus și Mădă ceva mai multă transparență ar fi de dorit. Nu mă interesează salarii sau cheltuieli, ci aș vrea să văd cauzele și sumele donate. De acolo fiecare poate să facă niște calcule.
    Iar alte firme de acest gen nu apar, părerea mea personală, din cauza birocrației și pentru că nu ar mai avea loc deja. E Bucureștiul capitală europeană – dar câte maratoane să aibă?

    @Mia: Iar dacă din cauza unui articol pe alerg.ro, te-ai hotărât să nu îți mai faci abonament la revista Alerg … PĂCAT. După cum vezi până și site-ul permite exprimarea opiniilor contrare, chiar în cadrul aceleași echipe.
    Iar dacă tot vorbim de bani, abonamentul la revistă presupun că e pe placul tuturor alergătorilor :). Și cel mai important, care număr al revistei te-a dezamăgit atât de tare, încât să nu vrei să îți faci abonament?

  12. John
    februarie 21, 2013 at 6:19 am

    @Marian Chiriac

    Atat timp cat sub umbrela site-ului Alerg.ro se emit pareri partizane/lipsite de obiectivitate e firesc ca si imaginea revistei tiparite sa aiba de suferit.
    I-am transmis acest lucru si lui Adrian Mila intr-un comentariu la articolul acestuia legat de taxele de participare.

    Cum iti asterni, asa dormi.

  13. adrian
    februarie 21, 2013 at 8:29 am

    @Mihai : organizatorii RTR,ATR si BTR au marit taxele, probabil determinati de contabilitatea curselor, dar au oferit facilitatea unica pentru concurenti (din cate stiu eu) de a beneficia de acei 2% din impozitul lor, in cazul virarii catre asociatia lor. Eu o vad ca pe un gest bine venit si o solutie de compromis. Macar incearca sa ajute si alergatorul, fara sa isi mareasca pierderea.

    @John: Scuza-ma, nu stiu exact care este comentariul, daca te-a deranjat vreun articol nu pot decat sa regret; in general exprim puncte de vedere subiective. Daca as incerca sa fac reportaj de stiri as fi si mai greu de digerat. Sincer sa fiu, chiar daca am tendinta sa ii consider mai frumosi si mai destepti pe cei care sunt de acord cu mine, ma gandesc deseori ca poate au ceilalti dreptate. Daca toata lumea ar fi de acord cu toata lumea, cred ca viata ar fi mult mai monotona.

  14. februarie 21, 2013 at 9:10 am

    În primul rând, trebuie să țineți cont că toți avem dreptul la un punct de vedere personal. Mă îndoiesc că televiziunile sunt 100% imparțiale. Dar spre deosebire de televiziuni care ne prezintă nu știu ce hoț de politician ca salvatorul sau martirul țării, târând cu altul prin noroi, și unde nu poți să zici nimic, aici îți poți exprima opinia liber, dovada clară fiind chiar comentariile voastre :D. Apropos, nu am văzut nici un comentariu din partea lui John la articolul lui Adrian.

    De altfel, chiar de la începutul articolului, Mădă a zis „în opinia mea”, fiind clar că este vorba de o părere personală, argumentată cu mijloacele proprii. Acest tip de articol nu este unic nici în mediul online și nici în presa scrisă.

    Dar mă întreb câți dintre cei care se plâng de taxele prea mari au ales să participe la București, în defavoarea altor competiții mai mici? Trebuie să înțelegeți că și brandul se plătește, iar organizatorii fac această competiție pentru PROFIT. Din punctul meu de vedere nu e nimic rău în asta, pentru că atunci va apărea și concurența într-o formă sau alta. Iar până la urmă este încurajată ALERGAREA, obiectivul principal al revistei Alerg și al site-ului alerg.ro. Indiferent de venitul alergătorului.

    Nu vă convine taxa prea mare? Vreți să sancționați acest lucru? Banditismul nu este o soluție, nu este „o dovadă de proastă creștere”, ci FURT. Mai bine alegeți să nu participați și dacă numărul de participanți se va micșora, veți vedea cum în anii următori, vor veni cu taxe mai mici și soluții ingenioase de a le scădea. Toate soluțiile propuse pentru reducerea taxei sunt deja cunoscute de organizatori pentru că au fost aplicate și la alte competiții. Le știu, le cunosc, dar nu reprezintă o opțiune pentru afacerea lor.

  15. Tudor
    februarie 21, 2013 at 10:02 am

    daca tot vrea lumea asa de mult sa alerge si se plange de taxele mari – in herastrau este gratis…

  16. VIOREL
    februarie 21, 2013 at 10:46 am

    Daca, in conditiile unor taxe exagerat de mari, (dupa parerea unor alergatori cu gandire prea libera, adica fara urma de principii morale), va inflori fenomenul banditismului, vom putea citi anul viitor comentarii in alerg.ro, de genul:
    „La competitia X au alergat 326 de participanti platitori cu numere, 12.483 de banditi, 8.962 de pirati si 15.360 de haiduci, toti fara numere, care fura de la bogati ca sa alerge si saracii. Politia, Jandarmeria, CIA si FBI-ul au capturat o mare parte dintre infractorii transpirati si imbracati doar in chiloti de sport, dar fiind -15 grade C afara si neavand cu ce sa-i imbrace presto ca sa nu raceasca mortal, i-au facut scapati in prima gura de metrou. Conducerea Metroului isi cere scuze de la calatori si promite ca in maxim doua saptamani sa indeparteze mirosul de transpiratie din 85% din garnituri.”

  17. februarie 21, 2013 at 10:58 am

    Ah, ce pacat ca nu se poate da Like, Tudor avea unu’ de la mine 🙂

  18. Madalina
    februarie 21, 2013 at 11:53 am

    @John: Sigur că este un articol subiectiv. Este opinia mea și nu are cum să fie altfel. Așa am simțit eu nevoia să reacționez pentru că impresia mea a fost că toată acea dezbatere nu a avut o finalitate constructivă, ci doar a împroșcat cu noroi unii dintre puținii oameni care se luptă să organizeze evenimente sportive serioase în România. Nu am vrut să jignesc alți organizatori de competiții, ci doar să arăt că uneori scăderea taxei poate duce la scăderea calității unora dintre aspectele după care judecăm o competiție. Maratonul Cluj ajunge anul ăsta abia la a treia ediție și era firesc să mai apară mici bâlbe pe parcurs, pe care sunt sigură că le vor remedia la edițiile următoare.

    @Adrian: Îți înțeleg punctul de vedere și apreciez că te-ai distins de marea masă a comentatorilor anonimi prin câteva inițiative lăudabile de tipul evenimentelor pe care le organizați în Tineretului, ca alternativă la competițiile din ce în ce mai costisitoare, precum și prin propuneri concrete pentru organizatorii de evenimente sportive. Nu este vorba de o lipsă de înțelegere din partea mea față de oamenii cu care alerg în parc, ci am încercat să scot în evidență niște aspecte la care nu ne gândim foarte des atunci când participăm la o competiție, anume munca uriașă de organizare din spate și constrângerile financiare cu care nu ne confruntăm doar noi. În ceea ce privește situația punctuală descrisă de tine, cred că o abordare ceva mai calmă ar fi adus rezultate mai bune. Ca idee, anul trecut am implementat un mini-proiect social cu persoane cu venituri foarte reduse (până în 500 de ron pe lună, de exemplu), ai cărui beneficiari au participat gratuit la cursa populară după ce le-am explicat organizatorilor situația. Eu zic că deschidere există de ambele părți, dar stăm ceva mai prost la capitolul comunicare.

    @Mia: Orice sponsor urmărește un interes propriu atunci când decide să investească bani într-un eveniment. Poate fi vorba de mediatizare, de reclamă, de spălarea imaginii companiei etc și am fi naivi dacă ne-am imagina că lucrurile stau altfel. Cred că evenimentele sportive din România nu-și permit luxul de a refuza sponsori pe motiv că nu fac cinste competițiilor lor, dar nu despre asta era discuția aici. În ceea ce privește câteva dintre afirmațiile tale, vreau să-ți ofer câteva răspunsuri punctuale: a) nu cred că am fost cinică trimițând oamenii care nu au bani să alerge în parc că e gratis, ci doar am arătat că există alternative la competiții: evenimente gratuite, posibilitatea de a beneficia de reduceri sau gratuități; b) taxa nu crește pentru participanți din cauză că Ro Club Maraton beneficiază de reducere, pentru că Ro Club Maraton plătește o sumă de bani către organizatori, care să acopere parțial sau total reducerea de care aceștia beneficiază (a nu se înțelege că ăsta este singurul motiv pentru care merită să facem parte dintr-un asemenea club, dar poate fi important atunci când suntem atenți la buget); c) nu cred că ești în măsură să apreciezi dacă fac sau nu bani peste necesarul meu lunar, este ceva ce mă privește doar pe mine; d) este alegerea ta dacă îți faci sau nu abonament la Alerg, dar m-a amuzat ideea că “alimentezi conturile cuiva care doar își apără interesele”. Ca să-ți faci o idee, Alerg nu aduce niciun profit și câștigă doar atât cât să se autosusțină pentru a publica 4 numere pe an. Cei câțiva (ne numeri pe degete, crede-mă) care scriem facem acest lucru în mod voluntar și nu vreau să ni se ridice statuie pentru asta, doar să demontez niște mituri legate de sumele de bani care se învârt în acest proiect.

    @Toată lumea: Dezbaterea este bună, dar se simte nevoia unei finalizări concrete a acestui demers. Decât să ne certăm unii cu alții mai bine ne-am pune mintea la contribuție pentru a vedea care ar putea fi această finalizare: o listă punctuală (și realistă) de propuneri pentru organizatorii de competiții? Solicitarea unui punct de vedere oficial al acestora? O cooperativă de ajutor reciproc pentru alergători?
    În rest vă urez spor la antrenamente și o seară mai relaxa(n)tă.

  19. Valeriu
    februarie 22, 2013 at 3:11 am

    Urmărind aceasta dezbatere furtunoasă mi-a venit să scriu că, în opinia mea, ce-i deosebeşte pe alergători de pseudo-alergători este că unii aleargă degeaba.

  20. februarie 22, 2013 at 8:05 am

    Voi mai si alergati sau doar discutati? Cat timpi unii se vaita ca taxele sunt mari, altii se gandesc cum sa faca rost de bani ca sa participe acolo unde vor!

    De exemplu, eu nu voi participa maine la Winter Tri Challenge din cauza taxei, dar asta nu inseamna ca nu am bani de benzina sa merg pana acolo sa-mi sustin prietenii alergatori!

  21. daniel p
    februarie 24, 2013 at 3:47 pm

    toata nebunia asta a re-inceput nu datorita alergatorilor si nu datorita organizatorilor, ci in mod indirect datorita sponsorului. expun motivele in ordine logica mai jos:

    1. daca in toamna trecuta vodafone „a stricat piata” prin decontarea taxei pentru clientii sai (7,79 milioane utilizatori in 2012 la momentul respectiv), asteptarile noastre erau firesti sau, altfel spus, nu ar fi fost o surpriza daca Petrom ar fi decontat taxa de participare la urmatorul eveniment, si anume in mai 2013.

    2. sponsorii de pana acum (Becel, Raiffeisen, Vodafone) nu se regasesc in Top 10 branduri romanesti. in 2012, Petrom a iesit pe locul 24. In afara de Dacia (19) si Dedeman (50), topul este compus exclusiv din alimente (sanatoase sau nu) si banci (!). inca o data, asteptarile noastre sunt la nivelul brandului Petrom. adica sus.

    3. toti cei 3 sponsori pomeniti de mine mai sus (iertati-mi ignoranta daca am nedreptatit si pe altii) nu au o incarcatura simbolica pentru romani asa cum are Petrom. asta o stiu foarte bine PR-istii OMV (care detine 51% din actiuni), de aceea nu au renuntat la „eticheta” Petrom pana acum, ca sa nu simtim si mai mult ce privatizare de mare succes a fost vanzarea companiei respective. zilele trecute a circulat o stire pe toate canalele: Petrom a facut profit 885 milioane euro pe 2012. e bine ca sponsorizeaza evenimentul, dar „nu se simte”.

    4. nu in ultimul rand, (OMV)Petrom care detine x% din zonele de exploatare a petrolului din Romania, care furnizeaza x% din carburantii din Romania, care detine x% din benzinariile din Romania samd doreste sa isi asocieze brandul (inca o data) cu un eveniment sportiv care, desi se doreste „de masa”, devine din ce in ce mai inaccesibil datorita nivelului taxei (care poate nu a crescut, dar in mod sigur nu a scazut – avand in vedere ca sponsorul e mai puternic ca niciodata).

    P.S. s-a spus mai sus ca se doresc taxe mai mici, dar nu s-a precizat cuantumul. propun eu: SMIB sa nu fie mai scump decat cel mai ieftin semimaraton din tara. iar MIB, la fel! alminteri, nu vom ajunge la mii de participanti ca in alte orase si, sa ma iertati, blocam orasul mai mult degeaba, cu exceptia bicilistilor de week-end / gura-casca.

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *