Chiar dacă cel mai adesea concurează individual, ei tot împreună aleargă. La prima vedere pare să nu îi lege prea multe: unul e înalt, slab și de o seriozitate vecină cu timiditatea, celălalt e mai scund, energic pînă la paroxism și oarecum ireverențios. Dincolo de diferențe, îi leagă însă o prietenie călită în tot mai multele competiții de alergare sau triatlon făcute împreună. Ei sunt Mihai Godeanu și Gabriel Cojan. Foarte puțini alergători îi știu însă după numele din buletin.
Ce i-a învățat alergarea?
Dragonu’: ”Am învățat că nu avem limite. Toate sunt în capul nostru. Orice vrei să faci, dacă te și pregătești un pic, e floare la ureche. Am testat acest lucru în special cu ultramaratoanele gen UTMB și la triatloanele Ironman, chiar dacă nu știam să înot. Mi-am propus X-Man-ul de la Oradea, m-am înscris, am mers la cursuri de înot și am terminat cursa în 14h:30min fără să mă suprasolicit, să zic ca nu-mi mai trebuie așa ceva”.
Marmotă: ”Alergarea mi-a dat echilibru, m-a învăţat să trec peste temeri, mi-a deschis apetitul pentru explorarea naturii, înţelegerea și protejarea ei, mi-a dat dragostea pentru oameni frumoşi, tradiţii. Mă ajută să descopăr ce poate face corpul uman şi să mă minunez ce maşinărie perfectă suntem şi noi totuşi alegem să ne batem joc de el, cu bună ştiinţă. Degeaba ai o minte sănătoasă într-un corp de focă flauşată, dacă tot ce faci e să-ţi tîrăști existenţa pe un scaun, în fața calculatorului. Alergarea m-a făcut să-mi ordonez gândurile, să mă bucur de lucrurile simple (un răsărit, apus, un animal întîlnit în potecă, o floare, un zâmbet) şi să trăiesc aşa cum îmi place, bucurându-mă de ce am şi nu de ce îmi lipseşte. Acum, să ne înţelegem, mai calc şi-n străchini şi vin gânduri negre… dar de aia e alergarea, să înlăture norii negri”.
Calități și defecte. Proprii..
Dragonu’: ”Principala mea calitate este că nu mă dau înapoi de la nimic, am încredere în mine. Defecte, nu știu, uneori poate am prea mult curaj, dar am vindecat asta cumva în urma accidentului din 2011. Acum sunt un pic mai cu capul pe umeri”.
Marmotă: ”Aş putea spune ambiţia, dorinţa de a fi o versiune cât mai bună a mea, încăpăţânarea de a nu renunţa atunci când totul pare fără ieşire, capacitatea de a-mi reveni cînd nici eu nu mai cred în mine. Îmi place să spun că am o „ură tipică” ce se transformă în energie pozitivă exact când trebuie. Defecte? Nu fac antrenament specific de alergare, nu-mi place să iau lucrurile de bune, doar pentru că a mers la unul sau altul, nu am o alimentaţie sănătoasă 100%. Și poate nu mă motivez suficient încît să devin unul dintre cei mai buni, ştiu că pot, trebuie doar să găsesc o metodă de a scoate asta la suprafaţă”.
… Și ale celuilalt
Dragonu’: ”Marmotă e cumva ca mine, adică și el e genul care nu dă înapoi și care uneori poate are prea mult curaj. Ce ne leagă? Multe aventuri în care unul dintre noi a avut probleme, dar ca echipă, ca prieteni buni am scos-o la capăt. Am mers odată în munții Baiului, eram doar vreo 6-7 nebuni ce vroiau să campeze pe timp de iarnă. Marmotă nu avea nici mănuși, am dat de un frig ca-n filme, țineam eu o mănușă si Marmotă una și schimbam mâinile dintr-o mănușă în cealaltă doar ca să nu ne degere vreo mână. S-a terminat cu bine… Legat de accidentul din 2011, eu nu știu prea multe de atunci, decît că dacă nu era Marmotă să sune salvamontiștii…”.
Marmotă: ”Spre deosebire de mine, Dragonu’ e mult mai echilibrat, cumpătat, calculat; are o bunătate aparte, e un om cu care îţi e foarte greu să te cerţi şi ruşine în acelaşi timp. Ştie să asculte, nu vorbeşte decît atunci când e cazul, vede în oameni ce alţii nu văd nici dacă le-ai arăta cu degetul. E un om de încredere, pe care te poţi baza atunci când într-adevăr dai de dracu. Ca și defecte, mă voi rezuma doar la cele care au legătură cu alergarea. Îi lipseşte un pic din ura de care vorbeam mai sus, nu doreşte să părăsească foarte mult „zona de confort”. Ce ne leagă? Faptul că ne completăm unul pe celălalt. Eu iau de la el echilibrul, bunătatea, deschiderea către oameni, el ia de la mine plăcerea pentru sport, motivaţia, lucrurile ieşite din comun şi imposibile la prima vedere. Eu sunt un generator de vise, împreună le facem realitate”.
Relația cu Ciucaș X3
Marmotă: ”Am alergat aici și maraton și ultramaraton. Îmi place această competiţie în mod deosebit datorită echipei organizatorice. Eu zic că e un concurs făcut de alergători, pentru alergători şi asta se vede şi se simte. Nu e vorba aici despre cei care dau din craci, ce-şi trag două poze, le urcă pe facebook să ia like-uri, e vorba de oamenii adevărați. Alexandra și Dragoș State au reuşit să adune oameni faini, nebazîndu-se doar pe criteriile sportive. Mă bucur să fac parte din echipa Ciucaş X3, să sprijin necondiţionat acest eveniment, ca alergător sau ca voluntar”.
Dragonu’: ”La Ciucaş merg din 2011, am început cu semi-, apoi ultramaraton, căci aveam nevoie de puncte pentru nebunia de UTMB. Am scos cam 22h atunci, anul următor am alergat din nou semi-, apoi un ultra-, unde am vrut să cobor cu cinci ore timpul realizat anterior. Mi-a ieșit la fix, 16h:58sec, deși pe la km 60 am făcut o ruptură la partea de jos a bicepsului femural…. Ciucaș X3 e pentru mine o competiție de suflet, de aceea am și intrat în echipa de ambasadori a evenimentului. Suntem o echipă mare, de oameni deosebiți, iar Alexandra și Dragoș sunt doi oameni care îmi plac foarte mult, îi admir și ca familie. În echipa asta mă simt ca acasă”.
Un fel de CV
Marmotă: 28 de ani, lucrează ca suport în achiziţia de echipamente pentru industria petrolieră. Majoritatea hobbyurilor sunt legate de sport, dar îi plac și un film bun, o carte, o piesă de teatru, să atârne în hamac şi să fie contemplativ. ”Şi nu, nu am enumerat doar că să dea bine la CV, chiar asta fac”, spune el.
Dragonu’: 34 ani, programator. Alte hobby-uri, pe lângă alergare: turele lungi de bicicletă, înotul. Ar mai fi muzica clasică, opera și, ca mai toată lumea, călătoriile.
Foto: Tiberiu Buzdugan, arhiva personală
Romanian
English
