sâmbătă, iulie 24 2021

Oricum, te simţi grozav după ce alergi“, mi-a spus unul dintre membrii echipei Raiffeisen Runners.  “Mai ales când îţi atingi obiectivul“, i-am răspuns, stresată că nu o să pot să alerg cei 16 km pe care îi aveam în program. M-a aprobat zâmbind şi după primul km s-a distanţat considerabil.

tabel

de Ana Maria Ciobanu

Săptămâna trecută m-am hotărât că vreau să alerg maraton, nu semi-maraton şi aseară eram determinată să dau tot ce pot ca să ating pragul de 16 km. Teama majoră era ca “tot ce pot” să nu fie suficient. La 19:35 ne-am terminat încălzirea şi am pornit uşor de la Charles de Gaulle, spre lac.

Ca să alergăm 16 km, Marian şi Gabi ne-au propus două ture lungi de Herăstrău, fiecare a câte 8 km. În primii km am mai povestit cu câţiva colegi de echipă, apoi ne-am distanţat, fiecare în ritmul lui. Am fost bucuroasă că mă simţeam în formă şi nu mă durea nimic şi când am ajuns la podul cu calea ferată, m-am simţit mai relaxată ca de obicei. Singurătatea asta în care tragi de tine, îţi spui că o să poţi şi te gândeşti la bucuria aia de la final, e grozavă pentru starea de spirit. Cred că de-abia acum încep să mă împrietenesc cu mine alergând şi pot în sfârşit să respir adânc şi să mă bucur de ce se întâmplă.

Am alergat pe sub pod şi am ieşit în exteriorul parcului, mulţumită că aveam o rută nouă care să mă împiedice să calculez obsesiv cât am parcurs, cât mai am. Când am ajuns la Mioriţa, mă întrebam dacă o să mai am resurse să trec pe aici şi a doua oară. Picioarele rulau pe asfalt şi toate gândurile îmi zburau numai la ţâşnitoarea de la Arcul de Triumf. Băusem vreun litru de apă minerală cu 30 de minute înainte de antrenament, dar după 6 km, mi se lipeau buzele şi înghiţeam greu.

Gabi Solomon  a apărut la momentul potrivit cu un mic “bravo” şi cu vestea bună că mai am puţin până la apă. Când m-am oprit la adăpat, am reuşit să mă stropesc (de două ori!), fix în ochiul stâng. Jetul era silfid şi cald,  aşa că am strâns din dinţi şi am alergat din nou spre lac, până la sursa de apă de lângă centrală- mai rece şi mai cu presiune.

A doua tură trecea mai repede decât mă aşteptam şi spre surprinderea mea, după ce am trecut de 12 km (maximumul atins până ieri), nu mi-au căzut bolovani în picioare, nu m-a durut splina, nu m-au înţepat tibiile. Mai aveam resurse şi deci şanse să termin antrenamentul cu bine. Deja se întunecase şi eram penultimul alergător din echipă când am trecut din nou pe lângă Mioriţa.

Gabi Solomon m-a ajuns cu bicicleta şi mi-a spus că în spatele meu mai e Dana, care se teme că aleargă prea încet pentru a termina maratonul în timpul limită de 6 ore. Şi dacă ar rămâne la viteza de acum, tot s-ar încadra, dar Gabi e sigur că până în octombrie o să-şi mai îmbunătăţească viteza. M-a petrecut până la Romexpo, apoi s-a întors la ea să o mai încurajeze.

Când am ajuns a doua oară la ţâşnitoarea caldă de la Arcul de Triumf, mă durea stomacul ca şi cum mă îndopasem şi mă apucasem de efort, deşi trecuseră mai bine de trei ore de când mâncasem ultima oară. Probabil nu respiram corect, că după câteva sute de metri în care mi-am umflat abdomenul cu aer, durerile au dispărut.

Ultimul km l-am parcurs zâmbind şi cred că pentru prima oară de când am început antrenamentele, am şi accelerat la final. Faţa îmi ardea, pielea se făcuse de găină (de ce mi-o fi frig după fiecare alergare lungă, nu ştiu), respiram neregulat, dar eram mulţumită de mine. Am făcut câteva fandări  şi am aplaudat-o pe Dana care a terminat antrenamentul afişând un zâmbet mare-mare.

Azi de dimineaţă, m-am ridicat cam înţepenită din pat. Când am aprins lumina la baie şi am început să mă spăl pe dinţi, am observat în oglindă un ditamai zâmbetul şi am sperat să ţină cât mai mult, măcar până miercuri când îmi pun din nou adidaşii.

De când am început antrenamentele pentru Primul Maraton, am alergat 145.2 km.  Mai am 75 de zile şi 331 de km de parcurs până la ziua cea mare.

Comments

comments

Previous

Visul tău, un pas mai aproape...

Next

Știri pe scurt. Fierbinți, fierbinți….

7 comments

  1. ar fi de mare ajutor sa postezi programul tau pe care vrei sa il urmezi. cat vrei sa alergi de mult , de cate ori pe saptamana etc.
    de exemplu nu inteleg de ce zici ca mai ai 331 km de parcurs ?ar insemna cam 13 km la fiecare 3 zile in cele 75 de zile. asta e strategia ? eu imi propun sa alerg 2-3 ture cu 2 saptamani inainte de maraton de 30-33 km. pana atunci bag cam 40 -45 km pe saptamana. (ture de 15 km).
    alerg un km cam in 6 min cand ma antrenez. ultimul semi l-am facut in 2h 20min. la crosul padurii de 10km am facut 55m (dar am impins la maxim – ceea ce nu cred ca pot face la maraton).
    in rest odihna, mancare corecta.
    Ovidiu

  2. U can do it! Nu te opri.
    Dincolo de fiecare frica, sta persoana care vrei sa devii.
    Frica este auto-indusa, asta inseamna ca ea nu exista. Tu o creezi si tu o poti si distruge. …Iti infrunti temerile si devii persoana care vrei sa FII. Frica de esec succes va fi mereu acolo prezenta.. dupa colt.Si apropos, de ce ti-e frica nu scapi! 🙂

    Cornelius, (maratonist, pe 6 oct voi alerga maratonul nr.2 si sincer mi-e frica)

  3. @ Ovidiu
    Programul de antrenament pe care l-au conceput Gabi si Marian pentru mine are ca obiectiv terminarea maratonului in 5 ore, cu un ritm de 7:05 minute/km.
    Alerg de trei ori pe saptamana- doua antrenamente de cate 6-8 km si o alergare lunga duminica (cea mai lunga de pana acum fiind cea de 16 km despre care povestesc aici).
    Crestem intensitatea antrenamentelor lungi progresiv.. Duminica viitoare, de exemplu, avem stabilita o alergare de 20 de km 🙂
    Cel mai mult o sa alergam 32 de km pe 15 septembrie, apoi scadem km pana la ziua maratonului.O sa revin curand cu un material mai pe larg despre programul nostru de antrenament.
    Mult spor!

    @Cornelius

    Multumesc pentru incurajari. Mi-a placut foarte mult ce mi-ai spus, asa ca o sa incerc sa las frica dupa colt 🙂
    Ne vedem pe 6 octombrie. Mult spor la antrenamente!

  4. Ovidiu, eu am făcut un program de genul acesta prin myAsics, pentru maratonul din Cluj 2012. Dacă respecți programul lor, e imposibil să nu atingi rezultatul pe care ei îl estimează. La mine a funcționat, am scot 4h25 și eu cred că datorită acelui program, pe care l-am respectat aproape fidel.

  5. Salut
    Mersi mult
    M-am inregistrat pe MyAsics. E foarte util.
    este putin inflexibil – pentru ca vrea neaparat sa te duca prin toate fazele de anternament – eu de exemplu nu mai am nevoie de pre-conditioning si getting faster . Cea mai apropiata data pe care mi-a dat-o automat este de 22 Octombrie 🙂 si nu am cum sa o schimb.
    Este insa foarte util ca imi fac o idee cam cum se alearga (de exemplu cu 2 saptmanai inainte nu mai alergi nimic peste 20km). si o sa il folosesc pe viitor. Are pentru 4h:50m, 3 alergari mari de peste 20km. deci e foarte util

    Multumesc
    Ovidiu

  6. Da, asa este, din punctul asta de vedere le-am sesizat si eu chestiunea. Adica, daca am terminat in aprilie un maraton in 4 ore juma si vreau sa termin in 4 ore in septembrie, MyAsics ma ia de la zero. Singura chestie care o calculeaza el este in functie de gen, varsta si timpul total in care termin eu la momentul setarii programului, maratonul. Si da o previziune. Pentru Cluj, si mie imi daduse 25 aprilie, dar concursul era parca pe 22. Aici fiecare se adapteaza, daca se inscrie prea tarziu pentru calculul lui. In fond e doar o masinarie, nu o minte umana cu care sa poti comunica. Eu il iau ca pe un indicator minim. De fapt acum nu-l mai folosesc, poate anul viitor. Oricum e util doar pentru alergarea pe asfalt.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also