Îi place să alerge și o face de mai bine de zece ani. Deși aproape o novice în cursele de ultramaraton, a impresionat maniera în care a câștigat proba feminină, din acest an, a Marathon des Sables, una din cele mai dificile curse de anduranță din lume, desfășurată în Sahara. Pentru Elisabet Barnes, o suedeză ce trăiește acum în Anglia, viața pare o fugă continuă, împărțindu-se între familie, antrenamente, job, competiții. O face însă cu pasiune. Un interviu în exclusivitate pentru revista Alerg #24.

b1

Alerg: Știu că te-ai născut într-o familie pasionată de sport, bunicul și un unchi fiind pasionați de schiul de tură și de orientare sportivă. Tu cum ți-ai descoperit pasiunea pentru alergare?

Am început să alerg la sfârșitul adolescenței, iar prima mea cursă de maraton am terminat-o în 2002, la Stockholm.Mi-a plăcut enorm, așa că am continuat să alerg. După o vreme, însă, din cauza obligațiilor legate de serviciu nu am mai putut să alerg așa cum aș fi vrut.

În 2010, după moartea tatălui meu am decis că e momentul să îmi stabilesc o altă ordine a priorităților în viață, așa că un an mai tîrziu am terminat primul meu ultramaraton. Am descoperit că îmi place această provocare, de a alerga tot mai mult și de a-mi împinge limitele mentale. Cel mai adesea noi suntem limitați de minte, nu de corp.

Alerg: Victoria ta la Marathon des Sables, MdS, e o surpriză, ținând cont că nu ai foarte multă experiență. Oricum, felicitări pentru acest succes. Cum te-ai pregătit pentru această competiție?

E3Întâi de toate, mulțumesc. A fost o experiență incredibilă, iar eu am făcut o cursă foarte bună. Am mai alergat MdS și în 2012 (când a terminat a 15-a la feminin – n.e) așa că am știut cum să mă pregătesc. M-am antrenat ca pentru o cursă de maraton, iar pregătirea specifică am început-o în decembrie anul trecut.

În ianuarie am alergat două ultramaratoane (de 45 și respectiv 66 de mile) și cu puțin înainte de a pleca la MdS m-am antrenat într-o cameră ultra-încălzită (heat chamber), în Londra, pentru aclimatizare.

În Sahara, cea mai dificilă zi a fost cea a cursei celei mai lungi (ziua a patra, de 92 km – n.e.), evident din cauza distanței. Cei mai buni 50 de alergători au luat startul la ora 11, așa că am avut de înfruntat perioada cea mai fierbinte a zilei. A trebuit să fiu atentă să nu fac vreo greșeală în acele condiții de căldură extremă…

Ultimele ore le-am alergat pe nisip, ceea ce consumă foarte multă energie și îngreunează picioarele. Nu e deloc ușor pentru organism să fie supus unui efort de peste 11 ore.

Elisabet Barnes – Are 38 de ani. A alergat 13 curse de maraton. Recordul personal este de 2h:59min:13sec, realizat la Londra, la două săptămâni după câștigarea MdS. A alergat și 12 ultra-maratoane. A câștigat Marathon des Sables – 2015, cu un timp cumulat de 26h:42min:13sec.

Alerg: Ce gen de curse îți place să alergi? Maratoane sau ultra-? Curse de șosea sau montane?

Îmi place varietatea. Dacă cursele de șosea și maratoanele sunt competitive, în primul rând, ultramaratoanele au ceva în plus: sentimentul de camaraderie, peisajele din jur și nu în ultimul rând provocarea mentală.

Oricum, eu alerg mai bine pe plat doar pentru că, locuind într-o zonă de șes, mă antrenez preponderent pe această suprafață. Însă îmi place să găsesc noi provocări în cursele pe teren accidentat și se pare că devin tot mai bună la așa ceva.

Alerg: Alături de soțul tău te ocupi de o firmă care furnizează echipament sportiv, myRaceKit. Cum reușești să îți împarți timpul și energia între job, antrenamente și viața de familie?

E1Viața mea este extrem de aglomerată și mereu sunt atâtea de făcut. Însă soțul meu mă susține extraordinar. Anul acesta și-a sacrificat propriile antrenamente numai ca să am timp să alerg mai mult. Cred că soluția pentru a include antrenamentele de alergare într-o viață agitată e să nu te gândești că ai de făcut alergări lungi.

Cele mai multe antrenamente ale mele sunt alergări destul de scurte, însă reușesc să alergă de două, chiar de trei ori pe zi. În mod obișnuit fac o alergare dimineața și una la ora prânzului. Mă concentrez, de asemenea, pe antrenamente calitative, fiecare sesiune trebuie să aibă un scop clar stabilit. Singurul sacrificiu pe care îl fac e că nu prea mai am viață socială.

Alerg: myRaceKit e unul dintre sponsorii unei curse care se organizează la noi, Transylvanya 100k, care se aleargă în Bucegi. E vreo șansă să te vedem la linia de start a unei curse din România?

Nu am fost până acum în România, însă clar e o țară pe care mi-aș dori s-o vizitez. Transylvania 100k (aflată anul acesta la a doua ediție – n.e.) a avut așa un bun renume printre alergătorii care au participat deja… În plus, extrem de atractive par să fie locurile unde se desfășoară. Sper ca nu peste mult timp să pot veni și să alerg și eu acest concurs, sau o altă cursă din România.

Îmi place să descopăr locuri noi prin intermediul alergării. E o excelentă ocazie să călătorești, să explorezi noi destinații și să descoperi oameni speciali.

 

Foto: Ian Corless

Comments

comments

Previous post

Angajaţi din Bucureşti şi Ilfov, uniţi-vă! Crosul Companiilor Bucureşti (P)

Next post

Știri pe scurt. Alergăm, alergăm

Alerg.ro

Alerg.ro

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *