vineri, iulie 26 2024
România va avea în premieră o echipă națională la Campionatul European de 24 ore de alergare.

Dacă acum 2-3 ani, ultramaratonul de șosea era practic inexistent în România, acum lucrurile stau cu totul altfel.

Federația Română de Atletism – care a început să ia în serios și această disciplină – a anunțat azi lotul național ce va participa la Campionatul European de 24 de ore de alergare, concurs ce va fi organizat între 26-27 mai la Timișoara.

Astfel, nouă alergători au fost selecționați, pe baza unor criterii despre care am detaliat aici, și care, în principal se refereau la baremurile de îndeplinit: 175km la băieți și 150 km la fete, parcurși într-o cursă ce corespunde criteriilor IAU.

Echipele naționale sunt formate din:

Femei                                                        

Mara Guler (Moroșan) – 196,524 km (Timișoara, 2017)

Floricica Neacșu – 179,331 km (Timișoara, 2017)

Ana-Maria Roșioară – 151,840 km (Timișoara, 2017)

Bărbați

Florin Ioniță – 215,841 km (Timișoara, 2017)

Răzvan Farkas – 215,067 km (Timișoara, 2017)

David-Traian Iancu – 200,259 km (Timișoara, 2016)

Bogdan Ofițeru – 192,833 km (Saint Fons / Franța)

Mihai Pantiș – 191,263 km (Timișoara, 2016)

Claudiu Gorgan – 177,800 km (Heilbroner 24h/ Germania)

Antrenorul care va însoți lotul României la Europene este Sergiu Dascăl, iar șeful delegației este Andrei Nana (ultramaratonist ce trăiește în SUA).

Cîteva explicații și comentarii

# Selecția s-a făcut pe baza unor rezultate realizate, în majoritate, la cursa S24h de la Timișoara, singura de la noi ce respectă regulile IAU și care are certificat Bronze Level. Excepții reprezintă rezultatele lui Gorgan și Ofițeru, care au alergat în curse externe, desfășurate în martie. De spus că, în cazul lui Gorgan, el a participat la o cursă măsurată și recunoscută de IAU, dar care nu a avut un arbitru oficial, ceea ce înseamnă că rezultatul său nu poate fi luat în calcul în clasamentele naționale.

# În loturi au fost incluși cam toți alergătorii care au îndeplinit baremurile cerute. La fete nu avem altele care să fi depășit distanța de 150km, iar la băieți ar mai fi doar alți doi alergători, Nicu Buceanu și Vlad Tănase, care au îndeplinit baremul dar care – din motive personale – nu au fost interesați să participe la Europene.

# În ce privește selecția, FRA cel puțin și-a respectat criteriile stabilite. Numărul foarte mic existent al ultramaratoniștilor români nu a permis o selecție bazată pe performanță (formă de moment, nivel de pregătire), ci doar una pe criterii strict de distanță parcursă.

# Cu o singură excepție, toți alergătorii selecționați sunt amatori în sensul original al cuvîntului. Niciunul dintre ei nu cîștigă din sport, cu toții și-au plătit pînă acum toate cheltuielile, niciunul nu are un antrenor oficial. Toți lucrează (sunt medic, antreprenor, cadru militar, IT etc) și se antrenează în timpul liber. Excepția, și aceasta parțială, este Claudiu Gorgan, care este cadru militar, are background sportiv și care se antrenează la un club cu tradiție.

# Lotul are un antrenor, dar rolul său va fi mai puțin legat de pregătirea specifică pentru Europene, cît mai ales de motivarea și susținerea atleților în cadrul competiției. Șeful delegației se va ocupa în principal de aspectele logistice legate de pregătirea înainte și în timpul competiției, urmărirea tuturor regulilor și interacțiunea cu alte delegații și oficiali.

# Momentul acesta – al creării unei echipe naționale, al găzdurii unui eveniment european – e extrem de important pentru ultramaratonul românesc, care pînă acum a însemnat doar un efort individual. De acum, această disciplină are un statut oficial, iar implicarea și atragerea amatorilor va duce – sperăm – la dezvoltarea sa.

# Să nu avem așteptări prea mari de la echipa noastră. După cum am spus, ultramaratonul românesc abia face primii pași spre recunoașterea internațională. La Timișoara, cel mai probabil, nu vom putea decît să ne bucurăm că participăm și că vom avea rezultate meritorii. Spre comparație cu rezultatele de pînă acum ale alergătorilor români, să spunem că anul trecut, la Campionatele europene și mondiale desfășurate la Belfast, pentru a fi pe podium trebuia să fi alergat  cel puțin 264 km la băieți și circa 250km la fete (vezi aici)

 

Comments

comments

Previous

Revista Alerg #39

Next

Pe scurt. Paștele alergătorilor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also