Nu reușesc să mă desprind complet, nici în alergare, de politică și activism.
[Adrian Dohotaru]

Alerg de câteva zile în Gdansk. Stăm la vreo doi km de plajă, într-o zonă hipsterească a orașului, în apropiere de fosta reședință a scriitorului Gunter Grass, plină de cafenele și restaurante chic, de unde ne luăm paste și humus. Alerg cu Adriana la 7. Ea se trezește la 5.30 și lucrează la un proiect de cercetare despre migrație și refugiați.

Combinăm suprafețele: asfalt, pământ, plajă, apoi întrerup alergarea cu înot. Între oraș și mare este o salbă de parcuri, de alei pietonale și cicliste pe sute, poate mii, de hectare care unesc Gdansk de Sopot și Gdynia.

De altfel, doar în Gdansk, oraș de 450.000 de locuitori, sunt aproximativ 600 de km de piste de biciclete. Vechile marcaje pe trotuare au fost șterse și noile piste sunt prin oraș.

E normal ca Gdansk să aibă parcuri mai mari și zone pietonale ample în centru și în preajma mării și pentru că are 260 de km pătrați, cu 80 mai mult decât Clujul. Dar Clujul are posibilități neexplorate de a face mișcare și de a crește considerabil cât de bine trăim în oraș. Sunt spații care pot fi amenajate în viitorul apropiat și astfel să câștigăm câteva sute de hectare de zone verzi noi. Reiau succint câteva idei pe care le-am mai prezentat în spațiul public, deocamdată fără o șansă de a intra în dialog în profunzime cu administrația:

– Parcul Est, care unește lacurile între cartierele Între Lacuri și Gheorgheni
– Parcul Someș, care conectează cu râul parcurile din vestul orașului și zona protejată a apei
– Livada Palocsay transformată în grădină comunitară într-un parteneriat între USAMV, Primărie și societate civilă
– Dealul Cetățuii amenajat și unit cu alei pietonale și cicliste cu Pădurea Hoia
– Parcul-pădure Făget amenajată minim invaziv pe porțiunea ruptă de pădure din cauza inelului sudic al orașului
– Grădina Botanică cu mai multe porți dinspre cartierul Zorilor și deschisă gratuit, asemenea celei din Gdansk.
– să ne imaginăm multe alte exemple, de la campusuri deschise, spații publice și verzi noi, la trasee tematice prin pădurile nepășite de la noi.

Nu avem o situație clară la Cluj cu pistele, de aceea o voi cere printr-o cerere pe Legea 544. Dar proiectul local de bike sharing avea preconizați doar 50 de km de piste, multe nerealizate, altele pe trotuar, fără indicatoare și nemarcate ca atare, de 12 ori mai puțin față de un oraș nu cu mult mai mare față de Cluj.

Pistele de biciclete se realizează peste tot în lumea civilizată pentru că o modalitate eficientă de a preveni problemele de sănătate într-un oraș aglomerat este investiția într-o mobilitate în care transportul bazat pe mașina personală devine secundar.

Potrivit studiului realizat de M. Appleton, „Cycle-commuting the secret to a happy life says New Economic Foundation report”, utilizatorii de biciclete raportează un nivel de stres mai mic și un sentiment mai mare de libertate, relaxare și fericire decât o persoană care utilizează mașina ca mijloc de transport. Iar potrivit lui W. Moritz, în „Survey of North American bicycle commuters”, 82% dintre persoanele care folosesc bicicleta pentru deplasare, susțin că sănătatea lor s-a îmbunătățit de când au început să meargă pe bicicletă. Astfel de studii ar trebui realizate mai des în România pentru ca politicile publice de mobilitate, dar și de sănătate gândită în primul rând ca prevenție, să se îmbunătățească substanțial.

Beneficiile alergării ca sport sunt chiar mai mari față de ciclism, de aceea infrastructura publică pentru încurajarea mișcării e vitală: alei pietonale, parcuri, baze sportive etc. Alergarea și alte forme de activitate fizică viguroasă reduc riscul de atac de inimă cu 50%. Alergarea moderată, vreo 30 de km săptămânal, reduce rata de mortalitate cu 20%.

Voi face referire pe viitor la mai multe date de acest fel pentru ca pasiunea mea pentru mișcare să depășească tema marginală a sportului amator, așa cum poate fi văzută de unii. Dimpotrivă, să fie privită ca sănătate în termeni de prevenție și posibilitate de a crește calitatea vieții în oraș, preocupări care sunt oricum în direcția sutelor de propuneri civice de la bugetul participativ de anul acesta din Cluj.

Alergători, nu puțini, sunt prin parc pe alei de asfalt, pe alei de trekking în parcul-pădure, unde găsim și amatori de nordic walking mai în vârstă, câțiva pe plaja extrem de fină. Parcul Ronald Reagan, prin care trecem, de 40 de hectare, este brăzdat cu marcaje privind flora și fauna. Sunt aparate de fitness și locuri de joacă peste tot, la plajă terenuri de beachvolei și fotbal gratuite.

Unele dintre aceste spații de sport și joacă sunt realizate în urma proiectelor de bugetare participativă. Toate persoanele cu care am vorbit despre buget participativ în Polonia îmi spuneau că procesul trebuie să treacă de faza on-line, de vot, și a proiectelor mici, gen aparate de fitness în aer liber, la un proces deliberativ, off line, pe proiecte mai mari. Exemplificau în interviurile pe care le-am realizat cu mobilitate la nivelul întregului oraș, calitate mai bună a aerului prin renunțarea la încălzirea cu cărbune și subvenționarea săracilor pentru a trece la energie mai puțin poluantă, sau modul în care schimările climatice afectează Gdanskul prin inundații. Tipul acesta de viziune negociată civic și instituțional asupra dezvoltării orașului nu ar exclude, desigur, proiectele mici.

Noi mai avem până să recuperăm acest decalaj din moment ce copiem un model polonez de BP, cu accent pe propuneri individuale și vot, pe care ei vor deja să îl schimbe. Se discută adesea de maniera autoritară a guvernării poloneze. Dar nu ajung informații mai nuanțate la noi. De pildă, există diferențe și divergențe între guvernarea conservatoare centrală a Partitului Lege și Justiție și cea mai liberală, ori progresistă pe anumite paliere, a guvernărilor locale din alte partide.

La Gdansk, de pildă, și în alte orașe poloneze se acceptă refugiați, chiar dacă la nivel central nu sunt acceptate cotele, așa cum nu sunt acceptate nici la noi. Apoi, primarul Gdanskului, spre deosebire de cel al Clujului, Emil Boc, nu doar că nu a tergiversat, ca la noi, autorizarea marșului pentru drepturi egale, din care o componentă importantă era minoritatea gay, ci a luat parte la marș.

Nu reușesc să mă desprind complet nici în alergare de politică și activism. Apa mă ajută mai tare. Apa răcoroasă a Gdanskului este mai bună decât la Port Jastarnia, mai adâncă, numai bună de înotat craul fără a o înghiți pentru că nu sunt valuri în golf. Deși apa e rece, e ok de înot, dar nu pentru baie cu familia mai mult de 2-3 minute.

Sunt singurul înotător pe o rază de km. La orizont cerul și marea, dezvirginez orgolios universul.

Mă întorc în alergare spre casă mult mai proaspăt după nici 10 minute de baie.

Comments

comments

Previous post

România se pune în mişcare şi îşi redefineşte stilul de viaţă

Next post

Urzeala Tronurilor. Maratronul

Alerg.ro

Alerg.ro

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *