Arta fugii

Lecțiile lui Meb. Contra rezoluțiilor (II)

Da, acum, este momentul să îți faci planuri, să iei decizii, să îți dorești lucruri noi, schimbări, acum e momentul în care pui la cale inițiative (aparent) vitale, să iei hotărîri în ceea ce te privește. Și totuși…

Mi-e destul de greu să înțeleg este cum de a prins atît de mult acest barbarism lingvistic, de ce tot mai multă lume își pune acum „o rezoluție“ sau mai multe „rezoluții“ pentru noul an, în loc să își exprime dorințe, să ia hotărîri, să facă planuri. Nu pricep și gata…

Evident, în DEX, cuvîntul are alte sensuri decît cel în care este folosit acum în mod curent. În plus, în limba română există suficiente cuvinte și expresii care pot fi folosite. Desigur, evoluția limbii e un proces normal, neologismele sunt inevitabile și obligatorii atunci cînd este cazul, însă acum parcă s-a ajuns la limita de sus a rizibilului.

Exprimarea unei rezoluții e un of mai vechi de-al meu. Mi-am adus însă aminte de acest lucru citind volumul ”26 de maratoane” scris de binecunoscutul maratonist american Meb Keflezighi, împreună cu jurnalistul Scott Douglas. O primă prezentare a acestei cărți este disponibilă aici.

Carte apărută la editura Pilot Books

Keflezighi – căruia de acum încolo o să îi spunem Meb – nu e nici el un prieten al ”rezoluțiilor”. Desigur, folosește acest cuvînt (e normal, pentru vorbitorii de limbă engleză), evident și el își face planuri, își fixează obiective pe care le urmărește cu consecvență.

Însă lui Meb nu prea îi place să facă mare caz de propriile obiective. Nu pentru că ar fi timid / rușinos / reținut și nici pentru că ar fi superstițios. Nu face asta, întîi de toate, pentru a fost crescut cu ideea că e mai bine să vorbești cu modestie despre tine. Pentru el, ”cultura socială se întemeiază pe responsabilitate și obținerea rezultatelor”.

El, în Eritreea, țara natală, a fost educat ”că nu se cade să spui mereu în gura mare <<Eu o să fac asta, eu o să fac ailaltă>>. În Eritreea, ce contează e ceea ce faci, nu ceea ce spui că vei face. O copilărie în sărăcie a întărit ideea că faptele sînt mai grăitoare decît vorbele – cînd ai prea puține resurse de care să te folosești, pare de obicei o neghiobie să promiți marea cu sarea” (pag 28).

Să promiți mai puțin decît ai putea și să faci mai mult decît ai promis. Acesta este unul din principiile pe care Meb și le-a asumat pe deplin în cariera sa de sportiv profesionist, dar și în viața personală.

Un principiu care i-a adus succese (vezi, spre exemplu, în volumul citat, cum l-a pus în practică la cel de-al treilea maraton alergat în carieră) și respect.

Comments

comments

>
Previous post

Lecțiile lui Meb. Perseverența (I)

Next post

Haine sustenabile de la Kaufland

Alerg.ro

Alerg.ro

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *