Dacă ieri am visat la curse lungi, cât mai lungi, astăzi vom trece în revista câțiva dintre performerii acestora

Sus

de Adrian Ber

Știți de ce grecii l-au trimis pe Philippides să alerge până la spartani și înapoi și de ce nu au trimis un curier călare, de exemplu? Simplu, pentru că nici un cal nu ar fi rezistat atâta drum. Oamenii, prin voință, sunt capabili de lucruri extraordinare. De aceea următoarele rânduri sunt dedicate recordurilor stabilite în alergări solitare.

Dacă termini un maraton, deja ești la un anumit nivel de anduranță fizică. Dar dacă faci o dublă sau o triplă – adică două sau trei maratoane în tot atâtea zile consecutive? Oho! Și cam cât ai putea să continui nebunia (cuvântul ăsta o să îl auzi tot mai des la cei din jurul tău pe măsură ce numărul maratoanelor crește)? Păi spaniolul Ricardo Abad Martínez s-a oprit la 607, stabilind astfel recordul mondial de maratoane în zile consecutive. Ce e și mai impresionant e că în același timp a continuat să lucreze într-o fabrică în 3 schimburi.

Belgianul Stefaan Engels era cel care deținea recordul anterior – 365 curse. Adică un ”anișor de maratoane”. Dar ca și în cazul spaniolului există ceva și mai impresionant. Marathon Man, cum a fost supranumit, a fost diagnosticat de copil cu astm, iar medicii i-au recomandat să nu facă sport (uff, medicii ăștia câteodată …)

Tot în 365 zile de zile, francezul Serge Girard a alergat 27.011 km în 25 de țări europene, stabilind astfel recordul de distanță alergată intr-un an, cu o medie de 70km pe zi. A consumat 8000 de calorii zilnic și a „tocit” 50 de papuci.

Sunt și oameni care au făcut înconjurul lumii în alergare, printre ei și australianul Tom Dennis.

În ceea ce privește alergarea non-stop, nu există un record oficial, dar se presupune că în 1988, Yiannis Kouros a alergat 734 km în patru zile fără odihnă, acoperind în final o distanță de 1609km. Oricum grecul este un adevărat recordman al ultra-urilor.

Și dacă maratonul pare acuma mai simplu vorbind de atâtea recorduri, atunci să mai îngreunăm un pic situația. Așa cum a făcut și Paddy Doyle care a alergat un maraton cărând un rucsac de 27kg în 7h:51min sau 80km cu 18kg în spate 11h:56min:22sec. Paddy, un fost parașutist britanic, deține aproape 200 de recorduri în fitness, anduranță, box și arte marțiale.

Deși este doar o încercare și nu un record (încă!), nu pot să nu aduc aminte de Tim Williamson, care anul acesta a încercat să ajungă singur până la Polul Nord și înapoi.

Vorbeam de aventura de alergare în jurul lumii, dar trebuie să menționez și o aventură de la noi care sună foarte tentant. Anul trecut, Lucian Clinciu a alergat întreg arcul carpatic, 1500km și peste 25000m diferență de nivel în 26 de zile.

Chiar dacă urmăriți să stabiliți un record sau nu, sunt convins că alergarea în sine vă va aduce mai multe satisfacții. Scott Jurek, la rândul său deținător ar mai multor recorduri în diferite curse, spunea că nu este importantă destinația finală, ci drumul până acolo.

Foto: Naturalrunningcenter.com

Comments

comments

Previous post

Lung, lung și iarăși lung

Next post

Run, Forest. Run nr. 2

Adrian Ber

Adrian Ber

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *