Faget

[Adi Dohotaru]

Am alergat pe noul traseu de semi-maraton al concursului Făget Tour, ce se va organiza pe 24 octombrie. Mi-a plăcut. Eram prima dată pe cărările care duc în sus la stânga Văii Gârbăului.

Valea nu este preferata mea din Făget pentru că e plină de semne cu proprietăți private și, de câteva luni, au pus barieră la drum. Dar noroc că ceața e a nimănui. Desigur, am fost pe destule alte cărări în stânga văii, dar astea sunt proaspete. Unele abrupte, altele mai întortocheate prin pădure și prin luminișuri.

00Acum am mers în grup într-un ritm lejer, m-am bucurat mai tare de ceața care se ridica din pădure, de razele dintre copaci, dar mai ales de povești. La un moment dat, ne-am și oprit ca să explicăm mai bine cum jucam pe vremuri lapte gros, până ne troznea spatele.

Mi-am dat seama de când alerg singur cât îmi lipsește socializarea la mișcare și cum se schimbă percepția alergării într-un ritm modificat.

Când alerg într-un ritm intens să dau totul din mine, mă aud spunând: „OUT, DEMONS, OUT!”, ca hippies la Pentagon când făceau o farsă-incantație pentru a alunga spiritele rele din clădire în timpul unui protest împotriva războiului din Vietnam.

Protestatarii aveau atunci pretenția ca printr-un lanț uman să facă cea mai mare clădire din lume să leviteze. Povestea mi s-a fixat în memorie și, dacă nu levitez, simt pe unele pante de alergare intensă că nu mai îmi simt greutatea corpului și că îmi iau zborul.

Dar în tempo lent nu e nici o luptă, doar sporovăială lejeră și un high ușor de la aerul răcoros și umed al pădurii, de la pământul reavăn.

Când făceam mersul piticului, pas sărit și săltat eram din nou copil. Combinam cu flotări, genoflexiuni, dar și alte speciale: joc de glezne, călcâie la șezută, genunchii sus. Alergam la fel și când Ioana era însărcinată și preferam stilul Fartlek pentru a rămâne împreună.

După două ore jumătate de fugă cu atâtea ruperi de ritm, dar totuși lejeră, simt că voi avea febră musculară. La glezne din cauza specialelor și la piept și triceps de la flotările cu priză îndepărtată și apropiată.

Mi-a rămas în cap lumina care străpungea pe alocuri norii și pădurea. Dar dacă aș descrie senzația e ca și cum s-ar așeza praful pe tablourile naive și romanțioase din casele părinților, bunicilor și străbunicilor noștri.

Comments

comments

Previous post

Știri pe scurt

Next post

Recomandări. Trei și toate trei

Alerg.ro

Alerg.ro

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *