10, 9, 8, … 3, 2, 1 START! Cronometrele pornesc, picioarele se dezmorțesc în frigul dimineții, iar aburii respirației se risipesc ordonat. Lăsăm în spate trambulina, două curbe la dreapta și … spre cetate! Nu e vorba de un asediu sau o misiune secretă, ci cum deja probabil ați ghicit, startul în a doua ediție a Maratonului Zăpezii 2013.

zapad

de Adrian Ber

Da, spre cetate, cetatea Râșnovului, pe drumul pavat. Chiar la poalele cetății, trecem pe lângă camerele de filmat și … surpriză. Dar nu orice surpriză, una marca Ilie Roșu. Cel care ne-a obișnuit cu locruile inedite prin care trec maratoanele lui, „a convins” și de data asta una dintre cele mai frumoase și vizitate cetăți medievale din România să își deschidă porțile pentru noi, alergătorii.

Intrăm prin poarta mare din est, unde ne așteaptă un cameraman, care încearcă să ne smulgă un miniinterviu pe fugă: „Cum e? Cum e?” Cum să fie, mă gândesc, doar alerg într-un maraton. Apuc să expulzez un „Perfect!”, îi zâmbesc și mă avânt pe străduțele înguste ale cetății. Ies pe poarta mică din vest și apoi repede la vale. Maria, soția mea, care tocmai urca dealul, mă încurajează. Mă bucur de întrevedere și măresc pasul.

Tot atunci, băiatul ăla rău, Ahile, care supără pe mulți alergători se hotărăște să îmi pună bețe în roate. De fapt într-o roată, aia dreaptă. Asta e, ori la bal, ori la spital. Și continui în pas cu Bogdan Iacob. Traversăm intersecția cu șoseaua națională, spre cabana Himalaya, tabăra de bază. Tot aici e și sosirea, deocamdată pentru cei înscriși la proba de 15km. Restul continuăm pe drumul spre Mălăiești.

E Maratonul Zăpezii, așa că deși anul acesta vremea a fost mai primăvăratică, organizatorii au vrut neapărat să ne ofere zăpadă. Cum nu puteau să schimbe numele, au schimbat traseul. Și tălpile noastre au simțit atingerea ușoară a iernii preț de vreo 12km.

La prima intersecție în Y, semimaratoniștii fac cale întoarsă și intră în linie dreaptă pentru finish. Cei de la 30 km și maraton, fac două bucle, prima la stânga și a doua la dreapta. Între timp, în intersecție s-au adunat câțiva spectatori să ne facă galerie.

Ne îndreptăm spre punctul de start, ultimul punct de întoarcere. Pe drum, îi pierdem și pe cei de la 30km. Am rămas numai noi, maratoniștii. Deși Ahile striga la mine: „Măi băiete, cred 30km e suficient, gata cu joaca.” Noroc că am văzut semnul de 30 doar cu coada ochiului și eram deja cu 5 pași mai mult spre linia de sosire. Și noroc că Iulian Rotariu, moldovean de-al meu, a fost un foarte bun pacer.

Undeva pe la ora trei trece și ultimul concurent linia de sosire și putem respira ușurați – nici un eveniment major nu a umbrit această ediție. Un maraton care a crescut enorm ca număr de participanți de la 20 la prima ediție la aproape 200 la a doua. La start s-au aliniat concurenți din nouă țări la 4 probe. Plus o ștafetă a copiilor din Râșnov și de la școala Cambridge, care sunt convins că a presupus un efort organizatoric deosebit. Și pentru că acest maraton a fost în pre20130217 - Maratonul Zapezii 008ambulul Festivalului Olimpic al Tineretului European, startul a fost dat chiar de lângă trambulina de sărituri. În acordurile imnului național cântat de Domnica Sorescu Voicu. Aceeași doamnă, câștigătoare și ea, dar a Crizantemei de Aur, ne-a delectat și la festivitatea de premiere cu melodii populare.

Credeți că doar am stat și am ascultat cuminți? Nicidecum, am încins o horă. Așa, ca în familie. Ca și la alergare, unde au participat două cupluri, plus un tată cu fiul său și a avut loc chiar o cerere în căsătorie. Da, o nouă familie s-a format la Maratonul Zăpezii 2013.

Și tot ca în familie l-am sărbătorit și pe Vasile Dogaru, gazda noastră, a cărei zi de naștere a coincis cu ziua maratonului. Și dacă tot vorbim de ani, ghiciți cât a avut cel mai vârstnic participant? Vă spun eu: 80 de ani, binecunoscutul Moșion Gheorghe. Festivitatea de premiere a reprezentat pentru mine un moment de extra-bucurie: soția mea a urcat pe podium pentru prima dată, fiind câștigătoarea probei feminine de 30km.

Iar după emoția premierii, cupe și acordarea titlului de „Puternic și rezistent la Maratonul Zăpezii 2013” tuturor celor premiați, ne-am bucurat la un foc de tabără și cu o porție de berbecuț la proțap, mult prea mică față de pofta alergătorilor. Sala de mese a cabanei a devenit locul de prezentare a amintirilor, proiectelor de viitor și poveștilor de alergare, atât de dragi nouă.

Nu pot să nu remarc și unicul moment negativ al serii – o suită de manele care a răsunat în toată cabana. Îmi pare rău, dar cred că decorul unei cabane rustice de munte, poveștile de alergare și atmosfera unui maraton nu au nimic în comun cu această manifestare de subcultură. Noroc că nu au avut succesul scontat și manelele s-au stins repede. Dar m-au făcut să mă gândesc cu jind la prima seară când am fost încântați cu două chitări și frumoase cântece de munte de către „Hoinarii Craiului”.

Poveștile s-au depănat până târziu în noapte, când ne-am dus la culcare și am promis să ne revedem cât mai curând la următoarea alergare. Așa cum le stă bine maratoniștilor.

Foto: Infopensiuni.ro și Adrian Ber

P.S.- Câștigătorii ediției 2013 a Maratonului Zăpezii au fost Istvan Szokolszky (3h:15min:22sec), la masculin, și respectiv Didina Manole (4h:20min:17sec) în proba feminină a maratonului.

Comments

comments

Previous post

În tabele să ne măsurăm... sau performanţe fără bătrâneţe

Next post

Din nou, despre taxe

Adrian Ber

Adrian Ber

3 Comments

  1. […] Alerg – Adrian Ber […]

  2. […] Maratonului Zăpezii 2013 Eveniment marca Ilie Rosu 130 concurenti la probele de maraton, 30km, semimaraton si 15 km http://alerg.ro/pe-zapada.html […]

  3. […] Podcast #7 – Interviu cu Andrei Gligor | Primul Maraton în Pe zăpadă […]

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *