Există tot felul de piramide. De la corpurile geometrice abstracte pe care le îndrăgea Pitagora, la monştrii de piatră egipteni şi de la piramidele din sticlă din faţa Muzeului Luvru la piramidele colaterale din psihologie.

Mai există şi banala metaforă a Marii Piramide Sociale care are la vârf oamenii cu multă putere şi foarte mulţi bani, iar la bază pe noi, toţi ceilalţi. Sunt însă oameni cărora nu le pasă prea mult de locul lor în piramida socială clasică. Funcţie de preocupările lor comune, ei stabilesc ierarhii separate, adevărate piramide colaterale, pe care se urcă, cu plăcere, cât pot de sus.

de Viorel Ghiță-Grizon

Uneori auziţi comentarii de genul: “…şi am băut unşpe beri până i-am băgat pe toţi sub masă, apoi i-am adunat şi i-am dus cu maşina pe la casele lor, iar când am intrat la mine în bloc m-am întâlnit cu văru’ Tache de la parter şi-am mai băut şi cu el încă patru sticle de vin, partea mea.”  E clar că omul este vârful unei piramide colaterale de beţivi şi stârneşte admiraţie fără limite în cercul lui.

Sau poate l-aţi auzit pe Gore, amatorul  de şah de pe băncile din spatele blocului, care povesteşte cum i-a luat el trei partide la rând lui Mişu, care are categoria întâia la şah: “…şi atât de mult m-am bucurat după a treia partidă, şi aşa de amărât arăta Mişu, că mi s-a făcut milă de el şi l-am iertat de dobânda pe două luni la cei cinci mii de euroi pe care mi-i datorează.” Iată un mic lider în şahul de amatori din spatele blocului C2, vârf al unei piramide minuscule, care ţine la poziţia lui tot aşa cum ţine cineva la ultimul model de yacht pe care şi l-a luat (cineva inclus în piramida posesorilor de yacht-uri de lux).

Mi-am amintit de teoria asta în timpul unei convorbiri cu un prieten de la Ro Club Maraton, prieten săritor la nevoie, talentat la scris şi bun alergător, pe care îl stimez şi îl respect în mod deosebit (acum sa-l văd dacă are curaj să vină şi să spună: “Da, eu sunt podoaba aia de om!”). După ce mă cam văitasem povestind problemele mele de la serviciu, tocmai când începusem să mă laud cu ce cărţi mai citesc (ca să răspund aici unor critici ai mei, dacă nu pot să mă laud cu multele maratoane alergate, fac şi eu ce pot!), când, pe neaşteptate, amicul m-a întrebat direct: nu cumva din cauză că citeşti atât de mult obţii aşa de multe insuccese la serviciu?

Surprins, am eschivat răspunsul, spunând că la urma urmei şi alergatul, cu masivul lui consum de timp implicat, poate să fie un factor perturbator în orice domeniu.

Dar întrebarea mi-a rămas agăţată undeva, în spatele creierului mic. Ajuns acasă am extras-o de acolo şi am început să o analizez, fără vreo plăcere deosebită. Şi la fel ca majoritatea celor care încercau să răspundă la întrebările Sphinx-ului, nici eu nu i-am dat de cap. Nu sunt vreun Oedip.

Dar am ajuns la concluzia că întrebarea nu este bine pusă. Sau, mai bine zis, nu trebuie pusă deloc.

Dacă începi să-l întrebi pe băutor dacă nu i-ar fi mai bine ca în loc de petreceri cu băieţii să-şi mai ia un serviciu de pază de noapte, sau pe Gore, dacă în loc să piardă timpul cu şahul şi-ar completa cămătăria şi cu ceva comerţ cu iarbă, unde am ajunge?

Nemaivorbind că, dacă această întrebare ar fi pusă cu uşurinţa cu care mi-a fost pusă mie, n-am mai putea povesti prietenilor că ne-am certat niţel cu nevasta, că a luat copilul o notă mică la şcoală sau că omizile ne-au distrus lalelele, că am primi imediat aceeaşi întrebare: nu cumva pentru că alergi ca disperatul şi ziua şi noaptea şi în week-end și neglijezi lucrurile şi nu te ocupi de ele?

Ca să reduc toată poliloghia de mai sus la câteva cuvinte, nimeni nu îţi poate garanta că daca renunţi la un hobby foarte drag, timpul economisit îl vei transforma în mulţi bani şi astfel vei mai putea urca câteva poziţii în Piramida Absolută sau vei avea timp să execuţi multe alte activităţi folositoare familiei şi neamului. Ba dimpotrivă, este foarte posibil ca, renunţând la hobby, sa-ţi rămână destul timp să faci nenumărate prostii și tâmpenii!

Aşa că mai bine nu renunţi şi alergi, deci exişti în continuare, dacă îţi place alergatul. Sau citești, dacă suporţi chestia asta.

Comments

comments

Previous post

Reclamă nefondată. Reebok plătește

Next post

Maraton Piatra Craiului. Rezultatele

Alerg.ro

Alerg.ro

1 Comment

  1. Constantin
    septembrie 30, 2011 at 12:09 pm

    … spune-mi cu ce amici te inconjuri, ca sa-ti spun… sa nu mai astepti de la ei prea multe laude!… Acum nu ca ar avea de ce sa te laude, probabil…
    Si totusi o farama de Adevar se ascunde pe acolo, prin partile esentiale… In sensul ca daca tot te invarti prin spatele blocului, printre sahisti si stai sa-i asculti cum se lauda, daca tot iti ajuti vecini aruncati dimineata beti din taxiuri, daca tot plimbi carti sub brat la / de la biblioteca (pe care tu poate chiar le citesti – pe bune…) iar in putinul timp liber ramas te ocupi cu scrisul-despre-alergat ei bine atunci s-ar putea sa neglijezi (din neatentie, sa zicem) chiar… ALEGATUL sau si mai mult: Participarea la cursele de alergare… Drept pentru care iti spun: pune mana si alearga! cu sau fara piramide… (nu le zicea totusi piramidoane intr-o vreme!???)

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *