“Uite cum se va întâmpla… O să plecăm dis de dimineață. Vom fi un tricolor imens, format din 12 tricouri roșii, 12 galbene și 12 albastre. Vom alerga cât mai grupat tot drumul, toți cei 46 de kilometri ai traseului“.
În timp ce vorbește, repede, tot mai repede, pieptul i se umflă – de la emoție și precipitarea gândurilor – și se mișcă sacadat.
“Tot timpul vom purta cu noi o torță aprinsă, cu rândul, la fel cum am făcut și anul trecut. Hehehe, nu e vorba de flacăra democrației. Noi vom purta torța la toate monumentele de pe traseul dintre Mărăști și Mărășești, inclusiv la cimitirul ostașilor germani. Așa cum există cimitire ale soldaților români în multe alte țări din Europa, cimitire care trebuiesc respectate, așa și noi vrem să respectăm morții altora.
De fapt, maratonul <<Pe aici nu se trece>> își propune tocmai cinstirea memoriei soldaților români căzuți la datorie în timpul primului război mondial. Vom purta torța aprinsă și tricolorul pentru a face asta“.
S-a transformat într-un virtual comandant de oști, care trebuie să conducă o invizibilă armată. Vorbește repede, se vede că gândurile și imaginația îi sunt chiar mai rapide decât fluxul vorbirii. E emoție și o stranie mândrie în vorbele lui. Ilie Roșu e colonel în retragere, dar unii prieteni îi spun fără condescendență “Generalul“.
“Stai, că asta nu e tot. O să ajungem în fața monumentului de la Mărășești. Acolo vom aștepta și ultimul maratonist din cursă și vom da cu toții un tur prin fața monumentului. Vor fi deja prezenți 95 de copii, iar fiecare dintre ei va alerga simbolic, o distanță scurtă, alături de noi. Îți dai seama cum își vor aminti peste ani, cu mândrie: am alergat și eu cândva alături de maratoniști!…
La un moment dat se va da drumul și unui stol de porumbei albi. Ei, ce zici de asta? Ai mai auzit despre un astfel de maraton? “
Foarte probabil că așa se vor întâmpla lucrurile la maratonul “Pe aici nu se trece“, organizat de către Ilie Roșu.
Despre Ilie Roșu am mai scris. Spuneam că îmi pare un pătimaș, deoarece crede necondiționat în ceea ce face, riscând peste măsură adesea, întâi aruncându-se în gol și abia apoi uitându-se dacă îl așteaptă undeva o plasă de protecție. Mai cred că Ilie e un vanitos, are gură mare, este fudul uneori, dar are și idei trăznite, stârnește zîmbete și admirație în același timp.
Are “nebuniile” lui, cea mai cunoscută fiind aceea de a alerga distanța unui maraton cu 2-3-4-5 drapelele în mâini. Ceea ce nu e deloc la îndemâna oricui. În plus, organizează maratoane. Sunt curse inedite, puse sub semnul diferitelor evenimente istorico-comemorative, competiții de mică amploare, dar făcute cu multă pasiune.
Maratonul “Pe aici nu se trece”, ce va avea loc luni 6 august, e la a doua ediție. Tot “Generalul“ a pus la cale maratonul “Reîntregirii Neamului Românesc“ (de 1 decembrie) sau “Maratonul Regal“ (pe 10 mai) sau singura cursă de 42 de km desfășurată iarna în România, “Maratonul Zăpezii“. În plus, pe 19 august anul acesta va organiza o alergare de vreo 46 de km – Maratonul Recunoștinței – între Călugăreni și monumentul ostașului necunoscut din București.
Ar mai fi și alte curse plănuite, dar nu de idei duce lipsă Ilie Roșu.
Romanian
English