marți, septembrie 27 2022

Aveam o mulţime de temeri legate de tura lacului Herăstrău programată pentru duminică seara. Eram moleşită de căldură,  nu mai alergasem niciodată 6 km fără oprire şi nu ştiam dacă o să pot.

primul-maratonde Ana-Maria Ciobanu

Când spuneam săptămâna trecută că Herăstrăul era ticsit de lume, habar n-aveam cum arată duminica la 19:30. Ne-am încălzit pe iarbă pentru că n-am fi avut loc să întindem o roată de 15 oameni pe vreuna dintre aleile parcului şi am pornit în alergare uşoară până la primul chioşc de lângă lac unde am recapitulat ce aveam de făcut: să urmărim conturul lacului într-un ritm suficient de confortabil încât să nu fim nevoiţi să ne oprim şi să mergem.

S-a pornit cu elan şi băieţii s-au pierdut rapid prin mulţimea de plimbăreţi de weekend. În spatele şirului, ca de fiecare dată, glumele au îmblânzit pornirea: “Acum tragem tare. Întoarcerea e mai nasoală“. Marian Chiriac s-a ocupat de noi, cei din mijlocul-coada grupului, iar Gabriel Solomon şi Oana Badea au alergat cu cei mai rapizi. Ne-au ascultat respiraţia şi ne-au sfătuit să ne dozăm efortul, ne-au strigat ritmul pentru primul km (7 minute în cazul meu) şi au apărut în momentele cheie cu câte un “bravo” sau cu veşti bune cum ar fi “aţi trecut de km 3″.

Momentan, membrii echipei Raiffeisen Runners au motivaţii şi obiective diferite. Unii abordează principiul “Alerg cât scrie în programul individual şi nici un metru mai mult”, alţii cer antrenamente mai lungi şi mai solicitante pentru că şi-au propus să termine maratonul în sub 4 ore.

Câteva dintre fetele cu care am alergat o vreme în acelaşi ritm spuneau că o să rămână în program până când o să simtă că nu o să mai poată, dar se temeau ca momentul ăsta să nu vina prea curând. Când au deschis prima oară excelul cu programul individual, alergarea de 10 km programată pentru weekendul viitor li s-a părut intimidantă şi s-au gîndit că acela va fi poate momentul când vor renunţa. Sper şi sunt aproape sigură că peste câteva săptămâni sau luni vom avea o discuţie despre cum nici nu-şi imaginau că vor ajunge să alerge 20-30 de km.

Spre surprinderea mea, am reuşit să menţin un ritm destul de constant şi n-am simţit nici o clipă nevoia să mă opresc şi să merg. M-am minunat de câte terase sunt pe marginea lacului, am povestit puţin cu o colega de echipă- mamă a doi copii hotărâtă să dea tot ce poate, m-am zgâit la echipamentul altor alergători şi mi s-a părut că timpul a trecut incredibil de repede.

Cred că am avut totuşi avantajul de a nu cunoaşte traseul şi de a nu avea nici un fel de repere legate de cât mai aveam din tură. Altfel, poate aş fi riscat să spun că nu pot mai mult de 4 sau 5 km.

Cu vreo 500 de m înainte de final, eram leoarcă şi mi se făcuse pielea de găină. Probabil n-arătam prea grozav, că un alergător care îşi lega şireturile pe o bancă s-a gândit să mă motiveze puţin. Mi-a zâmbit şi a strigat “Bravo! Hai că poţi!”. I-am mulţumit amuzată, mi-am reglat poziţia gârbovită şi am ajuns la punctul de unde pornisem uşor euforică şi aproape convinsă că cei 10 km de weekendul viitor nu vor fi imposibili.

Rămâne de văzut la finalul săptămânii dacă optimismul mi se trăgea de la runner’s high, sau distanţa asta va fi într-adevăr fezabilă.

    “Nu e vorba că dacă nu aţi alergat 10 km şi aţi alergat 8, vă dăm nota 4 şi gata“, ne-a spus Gabriel Solomon la finalul antrenamentului, anticipând (şi sper că şi risipind) temerile multora la gândul antrenamentului de la finalul săptămânii.

I-am aplaudat pe rând pe fiecare dintre membrii echipei şi m-am bucurat să-i văd pe toţi zâmbind la finalul celor 6 km. Sper să ţină zâmbetele şi-n următoarele luni.

Rezumat în cifre
– Am alergat cei 6 km în 41 de minute, cu un ritm de aproximativ 7 min/km.
– Cei mai buni timpi din echipa Raiffeisen Runners s-au situat în intervalul 31-35 de minute.
– Săptămâna trecută am alergat 13 km împărţiţi în 3 antrenamente.
– Săptămâna asta am o ţintă de 21 de km
– Mai sunt 109 zile până la Bucharest International Marathon 2013.

Comments

comments

Previous

Invitație la crosul ”Orice pentru tata”

Next

Știri pe scurt

3 comments

  1. salut.

    ma pregatesc si eu pentru primul meu maraton dupa un program generat de myasics, acesta a luat in calcul in cat timp alerg 10 km si numarul de alergari pe care il pot face saptamanal.

    as fi curios sa vad si eu unul dintre programele oferite celor din programul ‘primul maraton’ pentru a face o comparatie cu al meu si daca este cazul sa-l ajustez.

    multumesc!

  2. Salut Lucian

    multa bafta la antrenamentele pentru terminarea unui prim maraton. Din experienta, pot spune ca programul generat de Myasics este unul ok si, daca il urmezi, cu certitudine poti termina cu bine cursa, in timpul propus.

    Si programele „Primul Maraton” sunt construite pe acelasi principii ca si cele de la Myasics: miza pe alergari tot mai lungi si nu pe antrenamente intense/intervale/viteza (desi nu le excludem de tot), o crestere progresiva a distantelor alergate, 2-3 antrenamente medii si un long-run pe saptamina, parcurgerea a 1-2 alergari lungi (cel mult 30-35k) dinaintea maratonului propriu-zis.

    Ce incercam sa facem in cadrul „Primul Maraton” este adaptarea la conditiile concrete in cazul fiecarui alergator. Plecind de la programul general, acesta este adaptat saptaminal, tinind cont de o multime de factori: cum se simte alergatorul, starea lui de sanatate, modul in care a progresat, completarea punctelor slabe (ex: poate cineva are nevoie de exersarea alergarii de tempo, si atunci insistam pe asta) etc, etc.

    Multa bafta
    Marian Chiriac

  3. multumesc pentru raspuns si astept cu interes noile articole referitoare la primul maraton.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also