Am şapte motive principale pentru care îmi place să alerg prin ploaie.
– aerul e parcă mai proaspăt, mai clar
– respir mai uşor, din toţi plămînii. Mirosurile din jur sunt mai intense. Le prefer pe cele plăcute, evident
– apa se prelinge frumos pe faţă şi diluează transpiraţia
– poţi deschide gura şi să înghiţi stropi de ploaie. Ţine parţial de sete
– e plăcut să calci prin bălţi, să stropeşti totul în jur. E precum bucuria copiilor atraşi puternic de apa strînsă în băltoace.
– solitudinea e parcă mai pronunţată. Invariabil, e mai puţină lume în jur, dar ploaia te ajută să fii mai uşor cu tine însuţi.
– cu cît mă ud mai tare, cu atît devin mai vesel.
Persoanele solare au acum drept la replică!
Romanian
English
Pe scurt despre zilele cu soare:
– aerul ESTE mai proaspăt, mai clar. Giovanni Capurro şi Eduardo di Capua au spus-o pentru eternitate: „Che bella cosa na jurnata ‘e sole,/ n’aria serena doppo na tempesta!/Pe’ ll’aria fresca pare già na festa…/ Che bella cosa na jurnata ‘e sole.”
– mirosul de tomberoane care au stat 24h la soare te face să alergi mai repede (decât mirosul unora care au stat 24h în ploaie);
– poţi să porţi ochelari cool, care deviază transpiraţia de pe faţă;
– o bere rece după alergare te şi hrăneşte, nu doar potoleşte setea…
– pe soare copiii care au BMW X5 şi alte jucării asemenea nu te pot stropi când tu aştepţi civilizat la semafor alergând pe loc;
– Oraşele unde plouă mult (ex. Bruxelles) sunt cunoscute a avea o rată crescută de sinucideri. Pe când multe lucruri bune şi frumoase au avut loc după ce oamenii au rătăcit (sau/şi, eventual, au predicat) ceva timp prin deşert.
si in plus mai e si sinuzita? chiar as fi super incantata dac ai putea sa-mi dai vreun sfat in acest sens… cand ma gandesc ca ma ia durerea de cap nu-mi mai vine de loc sa mai alerg…din aceasta cauza prefer sincer soarele
Crazy Flower,
esti evident o persoana solara iar punctul tau de vedere este intemeiat. Desigur, eu nu o sa renunt la placerea mea de a alerga prin ploaie, dupa cum cred ca nici tu nu o sa renunti la bucuriile insoririi.
Am o singura mare nedumerire: chiar exista ochelari (cool sau nu) care iti deviaza transpiratia de pe fata???
In rest, berea merge si pe ploaie, pe copii nu e indicat sa te superi vreodata, iar mersul prin desert poate ca ar fi durat mai putin de 40 de ani daca ar fi fost ceva ploaie.
Soare tie.
Irina,
e mai bine sa consulti un doctor pentru problemele legate de sinuzita.
Eu am vrut doar sa fac o pledoarie pentru bucuria alergarii prin ploaie, insa acest lucru nu e valabil pentru toata lumea.
Cred ca in ceea ce te priveste, e recomandabil sa eviti umezeala si frigul, cel putin pentru o vreme, pina te insanatosesti.
Numai bine.
Bizonul carpatin se retrage de obicei in barlog atunci cand ploua, mai putin in cazurile in care deja a facut gratarul – caz in care nici uraganele, nici vijeliile sau viscolele nu il vor indeparta de la post pe vajnicul aparator al micului, berii si al manelelor.
Prin urmare prefer ploaia oricand – mai putina fauna urbana care sa ma deranjeze in timp ce alerg (dimineata sau seara).
Tomis
cred ca exagerezi totusi putin. Bucuria alergarii nu poate fi anulata de aglomeratie, de oamenii aflati la un mititel si o bere (expresia „bizon carpatin” mi se pare reductionista, cred ca exista si „bizon tomitan” :-)), caci si pe acolo sunt romani, nu?). Ei pot doar sa te incurce, sa te stinjeneasca, dar nu-ti pot anula bucuria. Cel putin asa cred eu.
In cazul unora (eu, tu, altii) bucuria e altfel cind alergam pe ploaie. O alta buna parte a oamenilor (Crazy Flower, Irina) se bucura mai mult sa alerge pe vreme insorita.
Impartirea in doua „tabere” pare sa fie conditionata putin si de diferentele de gen (gender). Sau poate gresesc?
Maricu,
Este lucru cunoscut că orice ochelari cool deviază transpiraţia de pe faţă. Mai ales dacă ai grijă să îţi ştergi fruntea foarte des.
În rest, am auzit de mulţi oameni care au participat la maratoane în deşert 🙂 , dar nu ştiu prea mulţi care să spună cu extaz: hai, frate, să ne înscriem la maratonul X, că sigur o să toarne cu găleata. Se pare că soarele (şi nu ploaia) te face să vrei să te autodepăşeşti.
This is probably why solar persons (gender?) rule the world 🙂 .
Hmm … e frumos sa alergi in ploaie, am facut-o si eu in Franta anul acesta, pe malul marii … era semi-furtuna, valurile se spargeau de mal si sareau pe soseaua pe care alergam (implicit si pe mine). Una dintre cele mai frumoase amintiri din Franta.
In acelasi timp am alergat luni intr-o sala, pe banda, vreo 9km … m-am schimbat ca sa plec acasa, si am mers de la sala pana unde parcasem cam 1-2 minute, imbracat doar cu o camasa. Am racit. Ieri am stat in casa, iar azi nu o sa mai pot alerga, inca nu mi-am revenit.
Maricu, nu-mi anuleaza babuinul bucuria alergarii prin ploaie, asta e clar. Ironia mea cu privire la bizoni, mici, gratare este un pic mai profunda (dpdv social, cultural si etic… ha…) si nu are legatura neaparata cu aspectele culinare.
Treaba este ca la o alergare prin Iasi sunt sanse mai mari sa dau peste bizoni decat peste oameni normali, bizoni care pot (si folosind legea lui Murphy – daca pot, chiar o fac) sa-mi cauzeze un oarece discomfort prin diverse metode, lucru care nu s-ar intampla intr-o tara civilizata. Nu am decat pretentii minime de bun simt care nu sunt respectate.
Logica e simpla. Daca ploua atunci bizonul nu ma deranjeaza. Dar chiar daca n-ar fi bizoni, prefer sa alerg prin ploaie sau cand este innorat.
Alergatul este minunat. Fie ploaie sau soare, furtuna sau zapada, destinderea psihica si fizica rezultata din alergat nu se compara cu nimic. In prezent fac totusi un curs de dezvatare pentru ca devenisem dependent si nu mai avea organismul timp sa-si recapete energia.
Doctorul Manescu ma ajuta foarte mult.
eu prefer plimbarile prin ploaie, aceleasi bucurii dar intr-un alt ritm
trec pe sub crengi si trag de frunze, incetinesc pasul, pentru bucuria de a ma uda din cap pana-n picioare (fara ca ceilalti sa observe). Sau imi ud palmele in gardul viu (mai greu prin Bucuresti, ca n-am prea vazut tufe de gard viu pe langa blocuri). Si cel mai mult imi place mirosul de dupa ploaie.
Nici nu mai vorbesc de alergarea în picioarele goale prin ploaie… o senzaţie sublimă !!!