Răcoare. Răcoarea dimineții sper să mă trezească. Oare unde o fi ariciul de aseară care rămăsese înmărmurit de lumina frontalei? Pe undeva acolo prin pădure, acolo unde urmează să aibă loc cea de-a zecea ediție (!) a concursului Băile Felix Trail Race.
E ora 7, dar primii concurenți deja apar. Primii din cei peste o mie. Cred că numai la categoria mea, M40+, sunt peste 100. 
Mult mai mult decât la prima ediție, când această competiție aduna aproape 200 de concurenți la toate probele: 20km, 10km, 5km (necompetitiv), ștafetă în 4 sau 2. Ah, da, prima ediție – 26 mai 2013.
Îmi aduc aminte și acum când am călcat prima dată pe pista de atletism pe care cu mulți ani în urmă se antrenau Gabi Szabo și Doina Melinte. Era la prima tură din cele patru. Și deși într-o stare care doar amintea de o pistă de atletism, dezgropată parcă dintr-un sit arheologic antic, deși eram în alergare, emoția a fost puternică.
Acum, când mă încălzesc pentru startul celei de a zecea ediții, aceeași pistă nu mai e la fel. Refăcută complet de câțiva ani, este acum într-o stare excelentă. Nu e de mirare că au schimbat traseul cursei pentru a încorpora mai mult din cei peste 5 km de pistă. A rămas totuși o alergare de trail. O alergare pentru oameni care au decis să schimbe televizorul sau grătarul de duminică dimineață pe un mod activ de distracție.
Deși nu e un sport la fel de spectaculos (atleții nu se mușcă, nu se bat, nu cheltuie mii de dolari pe noapte în cluburi făcând deliciul tabloidelor), alergarea a adunat tot mai mulți adepți de la an la an. Parcă văzusem și niște cifre în numărul 84 al revistei Alerg (număr aniversar de dublu maraton :)), dar nu îmi aduc aminte exact.
Și dacă pista parcă a făcut un salt în timp, vremea parcă a înghețat. Același soare timid, aceleași frunze de un verde intens scăldate de ploaia nopții anterioare.
Cu ocazia ploii în mod sigur voi avea parte din nou de noroi care transforma alergatul într-un patinat febril. Mai greu, dar nu mai puțin plăcut. E răcoare acum, ca și în urmă cu zece ani, o vreme excelentă de alergare. Atât pentru părinți cât și pentru copii.
La prima ediție remarcasem prezența multor copii, atât în rândurile voluntarilor cât și a concurenților. Dar acum punctul de start parcă e o tabară de vară. Gălăgioasă, veselă, agitată. Și noi participăm în familie – cinci la număr. Tot în familie, o să continuăm distracția la unul din ștrandurile termale din zonă – de data asta nu mai ratăm.
Timpul trece, așa că ne îndreptăm spre poarta de start. Într-un colț e podiumul și lângă, masa cu râvnitele cupe și medalii. Parcă am și o poză cu cupele de la prima ediție. Zâmbesc, în timp ce ecoul pădurii numără odată cu noi … 3, 2, 1 START!
PS – Pentru amatorii de statistici, rezultatele primei ediții a Băilor Felix Trail Race sunt disponibile aici.
Romanian
English