Aspirina este cu siguranță unul dintre cele mai cunoscute și mai utilizate medicamente la nivel mondial. Beneficiind de această popularitate, se pare că a reușit să se infiltreze și în rândul unor sportivi de performanță, dar mai ales al celor amatori. Dar, ca orice medicament, modul de acțiune și efectele secundare depind de doza administrată… de cele mai multe ori incorect.

[Sergiu Vîjială]*

Am decis să scriu acest articol după ce mai multe persoane din anturaj, cu o activitate sportivă intensă, mi-au recomandat să iau o Aspirină cardio (100 mg) înainte sau după o alergare, o partidă de tenis ori o expediție montană.

Aspirina (acid acetilsalicilic) este un medicament antiinflamator non-steroidian din familia salicilaților, folosit în general ca un analgezic minor (împotriva durerilor), ca antipiretic (scăderea febrei), sau ca antiinflamator (prevenirea sau reducerea inflamației). În doze mici are un efect antiagregant (previne agregarea trombocitelor – celulele sanguine cu rol în coagularea sângelui) și este folosită pe termen lung în prevenirea unor boli cardiovasculare precum infarctul de miocard sau accidentul vascular cerebral.

Modul de acțiune și efectul aspirinei depind de doza administrată.

Asp

Doza de aspirină necesară pentru a obține un efect analgezic-antipiretic este cuprinsă între 324-1000 mg administrată la un interval de 4-6 ore, fără a depăși o doză de 4g în 24 de ore. De exemplu, doza de aspirină recomandată pentru artrită (boală manifestată prin dureri în regiunile articulare – uneori și prin inflamarea acestora), lupus eritematos sistemic (boală autoimună cu diferite manifestări sistemice) ori spondilartropatie (boală manifestată prin inflamația articulațiilor intervertebrale) este de 3-4 g în 24 de ore, repartizată în mai multe administrări.

În ceea ce privește protecția cardiacă, administrarea de aspirină previne agregarea trombocitelor. De exemplu, o doză de 325 mg de aspirină aproape dublează timpul de sângerare la o persoană normală timp de 4-7 zile. Acest efect se datorează unei acetilări ireversibile a ciclooxigenazei (COX) trombocitului care are drept efect inhibarea funcției trombocitului pînă când un număr suficient de trombocite noi, nemodificate, sunt eliberate de megacariocite (celule de la nivelul măduvei osoase responsabile de producția de trombocite). Acest efect duce la inhibarea agregării trombocitelor oferind o protecție cardiovasculară prin împiedicarea formării trombusului (cheag de sânge).

Aspirina reduce riscul evenimentelor vasculare la persoanele cu risc crescut cu aproximativ 20-25%. O doză mai mică (<100mg/zi) care este relativ (dar nu exclusiv) selectivă pentru COX-1, este la fel de eficientă ca o doză mare (325 mg), dar este asociată cu mai puține efecte adverse la nivel digestiv.

Cu toate acestea, o doză mică de aspirină nu este lipsită de efecte adverse. Există studii care au demonstrat că aspirina crește incidența sângerărilor digestive, cât și a celor de la nivelul creierului, cu cât doza este mai mare, dar există predispoziții individuale care favorizează sângerări chiar și la doze mici. (1)

Din cele enumerate mai sus putem concluziona că efectul antiinflamator al aspirinei începe cu doze mai mari de 325 mg, pe când la doze inferioare aceasta nu are decât un efect antiagregant. Astfel, celebra Aspirină cardio de 100 mg nu are niciun efect asupra inflamației și nu este indicată în rândul sportivilor pentru a preveni febra musculară așa cum este indicat pe numeroase siteuri din România, cu atât mai mult cu cât nu este indicată doza recomandată.

Doar foarte rar am reușit să găsesc o recomandare pozitivă și anume evitarea, înainte de concurs, a medicamentelor antiinflamatore nesteroidiene (AINS).

Printre celelalte efecte adverse ale aspirinei, cu repercusiuni asupra activităților sportive, ar trebui amintit efectul asupra respirației. Salicilații cresc consumul de oxigen și producția de dioxid de carbon (în special la nivelul mușchiului scheletic) la doze antiinflamatorii. Dozele terapeutice de aspirină sunt responsabile și de modificări la nivelul balanței acido-bazice cu tulburări ale electroliților (în special sodiu și potasiu care sunt excretați în acest context).

Având în vedere consumul de oxigen, producerea de dioxid de carbon și dezechilibrele la nivelul balanței acido-bazice care însoțesc activitatea sportivă, este de la sine înțeles că aspirina nu-și are locul în prevenția febrei musculare în cadrul activității sportive.

Mai mult, într-un studiu publicat în jurnalul ”Sports Medicine” în 2012, se arată că AINS ar avea un efect negativ asupra creșterii masei musculare în rândul sportivilor cu o activitate fizică intensă și se recomandă evitarea administrării acestora. (2)

Trebuie ținut cont de faptul că „febra musculară” este o reacție normală a organismului care este însoțită de efecte benefice asupra adaptării și dezvoltării musculaturii în urma efortului. Febra musculară apare în urma acumulării de acid lactic datorită desfășurării catabolismului în lipsa oxigenului, iar această acumulare de acid lactic produce durerea resimțită de sportivi. Aspirina nu blochează această aciditate, astfel încât nu blochează durerea. (3)

Dacă apar dureri în timpul desfășurării activității fizice, trebuie redusă intensitatea pentru a permite adaptarea organismului și desfășurarea catabolismului muscular în condiții de oxigenare corectă, cât și eliberarea acidului lactic.

Un alt studiu demonstrează că o tripla doză de aspirină pentru adulți înaintea exercițiului fizic nu va îmbunătăți forța, viteza, coordonarea ori anduranța. (4)

Utilizarea inutilă a Aspirinei ar putea fi evitată prin simpla citire a prospectului, printr-o întrebare adresată farmacistului indicându-i acestuia efectul scontat ori prin consultarea unui medic sportiv.

Sergiu Vîjială este medic rezident pe medicină internă și neurologie în Elveția, având un interes pentru bolile infecțioase si autoimune cu interesare neurologică. Practică sport (alpinism, alergare), fiind totodată interesat de repercursiunile activităților fizice asupra organismului, cu precădere asupra sistemului nervos.

Surse:
(1) Goodman and Gilman’s The Pharmacological Basis of Therapeutics (12th Edition 2011), pag 928, 940.
(2) The Use of Nonsteroidal Anti-Inflammatory Drugs for Exercise-Induced Muscle Damage, ”Sports Medicine”, 2012, Volume 42, Number 12, Page 1017 Brad J. Schoenfeld
(3) Cook DB et al. ”Naturally occurring muscle pain during exercise: assessment and experimental evidence”. Med and Sci in Sports and Exercise. 1997(August);29(8):999-1012
(4) Roi GS, Garagiola U, Verza P, Spadari G, Radice D, Zecca L, Cerretelli P. ”Aspirin does not affect exercise”. Int J Sports Med 1994;15(5):224-227.
Guyton and Hall Textbook of Medical Physiology, 13th Edition (2015), Unit XV, Sport Physiology, 1085-1095.

Comments

comments

Previous post

Noi beneficii la Fox Trial Half Marathon (P)

Next post

Primul Maraton. Silvia Maria Roșca

Alerg.ro

Alerg.ro

1 Comment

  1. august 19, 2016 at 2:33 am

    … Felicitări !… un articol foarte pertinent

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *