Antrenorul Sergiu Dascăl, desemnat de FRA delegat la Campionatul Mondial de Ultramaraton Montan, vorbește despre obiectivele echipei României la această competiție, dar și despre problemele care există. Unele, precum cea legată de echipament, e tragic-comică.

E pentru prima dată când avem o echipă naţională de ultra montan la o astfel de competiție, ce se va desfășura săptămîna aceasta în Spania. Cum să vedem lucrurile: e de bine, e de rău?

Părerea mea că este foarte bine. La orice probă de alergare, fie de ultra, de lungă distanță, de scurtă distanță, e foarte bine să avem echipă naţională, să arătăm că ne implicăm şi că avem echipă şi sportivi la cursele astea importante. Până acum nu prea eram băgaţi în seamă, participau sportivii individual, nu puteau participa oficial la un campionat mondial.

Credeţi că ne-am trezit cam târziu?

Mie îmi pare rău că lumea nu a fost aşa deschisă la ideea de a trimite echipe la competițiile mondiale sau  europene. Noi, ca federaţie, dorim ca din nimic să fim totuși printre primele şase echipe acum… ceea ce e foarte greu. Noi nu investim nimic, nu facem nimic, dar vrem rezultate. Pe români îi interesează clasamentul, nu doar participarea. An de an ar trebui să îmbunătăţim lucrurile şi abia apoi să ajungem în faţă. Nu, noi vrem de la început între primele şase locuri. E greu… şi la inividual şi cu echipa. Anul trecut ne-a ieşit la lungă distanţă (Denisa Dragomir și echipa de fete au obținut medalii de bronz – n.e.), dar nu se ştie ce va fi anul acesta.

                                                                                                                             Foto: U Cluj

Care sunt însă obiectivele dvs și ale echipei României la aceste mondiale?

Am vorbit cu băieţii, și în cazul lor ar putea fi vorba de o clasare între primele 6-8 echipe. La individual, eu cred că Robert Hajnal ar putea fi între primii 10 alergători. Acum, cursa este de 87 de kilometri, se pot întâmpla multe. Din câte am vorbit și eu cu Hajnal, și el ţinteşte la primele 10 locuri.

La fete avem doar două alergătoare, pentru că nu s-a optat şi pentru a treia fată, ca să avem o echipă, ceea ce este o greşeală după părerea mea, pentru că altfel era cu o echipă şi alta doar cu participare individuală. Ana Constantin e o alergătoare foarte, foarte bună, e între primele 2-3 în clasamentele de montan din Spania. Dar mondialele sunt mondiale… eu cred totuși că ar putea fi între primele 10-12.

Să înţeleg că v-aţi fi dorit o echipă şi la fete…

Au fost trei fete iniţial, a fost acceptată şi a treia, dar apoi au zis că e mai slabă şi au decis să mergem doar cu două alergătoare. Eu nu o cunosc (pe a treia – n.e), nu ştiam prea multe despre ea. Era mai bine cu echipă şi la fete. Cu echipa puteai să vii pe locul 7-8 la general. La individual, dacă ajungi pe 30 sau 50 cel mult, iar la anul te întreabă (FRA – n.e.): ce locuri aţi luat. Nu aveţi valoare, staţi acasă. Pentru că sunt foarte mari cheltuielile pentru o deplasare din asta. Între ghilimele foarte mari. Mie nu mi se par cheltuieli mari, ţinând cont că băieţii sunt plecaţi pe cont propriu, de o lună de zile în cazul lui Hajnal, de 2-3 săptămâni, în cazul lui Milea. Ei şi-au rezolvat cu cazarea, cu masa, numai ca să alerge pentru România. E admirabil.

Care este însă rolul dvs la aceste mondiale, sunteți antrenorul echipei?

Rolul meu este de delegat al echipei, din partea Federaţiei Române de Atletism. Ţale, Milea, Hajnal şi Ana Constantin sunt sportivi legitimați la CSM Cluj Napoca, unde antrenez eu. Ca urmare, dacă au fost selecționați atâţia sportivi de la CSM, am fost cooptat eu să mă duc ca delegat, să fiu alături de ei.

Așadar, eu nu mă ocup de antrenamente, acum nu mai e timp de așa ceva, ci de coordonarea lotului. Sunt probleme din-astea, administrative, legate de avioane, de echipament. Ne dăm cu capul de pereţi să fim organizaţi, ca să putem să ne prezentăm cum trebuie la un campionat mondial.

Sportivii sunt deja în Spania, se pregătesc, iar eu am aici mari bătăi de cap cu echipamentul, spre exemplu. Eu ajung acolo pe 10 mai, cu două zile înainte de concurs, noaptea, când şedinţa tehnică a fost, când deschiderea competiţiei s-a terminat. În ziua concursului eu o să fug pe munte, dintr-o parte în alta, ca să fiu alături de oamenii ăştia, care merită orice.

Dar de ce plecaţi aşa târziu?

Acum, sunt oameni în federaţie care se ocupă de treburile astea, ei au organizat, aşa au decis. Asta e. Eu aş fi vrut să fiu un pic mai devreme în Spania, să fiu la ceremonia de deschidere, dar problema e că organizatorii ne dau doar trei zile de cazare, 10-13 mai, din cîte am înţeles. Şi apoi pornim spre casă. Acum toate problemele astea se vor ”spăla” cu un rezultat bun al oamenilor care sunt acolo şi sper să facă o figură frumoasă.

Aţi spus că aţi întâmpinat probleme şi cu echipamentul…

Avem un echipament nou. Anul trecut a fost de la firma Erima, acum am înţeles că s-a rupt acel contract şi e altul cu firma Joma. Dar, din păcate, echipamentul întârzie să apară. Federaţia a făcut comandă, dar acesta nu a venit încă. Eu am bătăi de cap să văd cum va ajunge echipamentul la sportivi. Eu îl pot duce, dar ar fi prea târziu, când festivitatea de deschidere va fi fost încheiată.

Mie îmi pare rău că trebuie să vorbesc despre lucrurile astea, ar fi trebuit să zic că totul e perfect şi că echipamentul e aici. Am sunat zi de zi să trimită echipamentul, am spus să trimitem echipamentul prin Cristina Cecan, care pleacă spre Spania pe 8 mai. Am vrut să trimitem echipamentul prin ea, să fie sportivii îmbrăcaţi toţi la fel, cu steagul României, cum e la un campionat mondial.

Noi acum avem bătaia asta de cap, cum o să ajungă echipamentul de reprezentare la sportivi… Eu degeaba îl duc pe 10 mai, că am avionul la 16:30, zbor două ore şi mai am apoi de parcurs 100km până în vârful muntelui. Până ies din aeroport şi ajung în vârful muntelui, şansele sunt destul de mici să ajung la festivitatea de deschidere, care începe la 19:30.

Sper să rezolvăm într-un fel, printr-un curier rapid să ajungă echipamentul la băieți, dar numai să vină. Eu sper să fie totul OK până la urmă… Nu dau în nimeni, federaţia şi-a făcut datoria, a făcut comanda şi nu mai are ce face acum… Sper să iasă bine până la urmă și să fie toată lumea mulţumită.

Mai multe detalii pe acest subiect
# Opinia sportivului Radu Milea
# Opinia președintelui FRA, Florin Florea
# Detalii despre lotul național

 

Comments

comments

Previous post

EcoMarathon. Iubire după regulament?

Next post

Facebook va fi acaparat de alergători

Alerg.ro

Alerg.ro

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *