„Ştafeta Veteranilor” este organizată în contextul sărbătoririi, la 25 octombrie, a Zilei Armatei României.

Activitatea se desfăşoară în perioada 08-25 octombrie 2018 şi presupune purtarea unei ştafete, reprezentată de către o culoare a drapelului tricolor, pe trei trasee simbolice (albastru, galben și roșu). Alergătorii însoțiți de bicicliști pleacă din Tulcea, Giurgiu şi Timișoara, și se întâlnesc pe 25 octombrie la Carei.

Participanţii la acest eveniment se vor opri pe traseu, la monumente închinate Eroilor Neamului, pentru a-şi arăta respectul faţă de eroismul şi jertfa acestora.

„Ştafeta Veteranilor” este o activitate cu participanţi voluntari din întregul spectru al societăţii noastre. Sistemul naţional de apărare, asociaţii nonguvernamentale, militari, sportivi civili precum şi alte categorii care îşi aduc un aport substanţial la desfăşurarea acestei activităţi naţionale.

Este un eveniment comun civil şi militar, bazat pe ştafetă la care participă peste 200 de maratonişti şi biciclişti, care parcurg peste 3.300 km, având ca scop să promoveze valorile naţionale şi respectul faţă de veteranii şi eroii României din toate războaiele. Iată ce scrie Constantin Mărghescu, unul din voluntarii Invictus care a alergat 70km în acest eveniment.

Ce simte un alergător Invictus ?

Mărturisesc sincer că pe timpul ştafetei, am avut de învăţat despre identitatea naţională și despre fiinţa umană. Am trăit parcă câteva clipe în trecutul glorios al eroilor noştri şi totodată am devenit o punte de legătură pentru păstrarea identităţii neamului nostru.

Monumentele istorice, operele de artă istorică, îmi înfiripă emoţia şi îmi defineşte sensibilitatea fiinţei umane de a fi păstrătorul şi promotorul valorilor naţionale. Cu siguranţă că şi ceilalţi participanţi au simțit la fel. Lângă monumentele închinate Eroilor Neamului ți se deschide fereastra prin care poţi comunica cu trecutul nostru ! Starea ta de spirit se schimbă, contemplezi trecutul, priveşti monumentul şi simţi cum vibraţiile din aer te copleşesc aducându-ți aminte de bunicii care povesteau despre războaiele în care au luptat.

Am stat drept în faţa monumentului, cu pioşenie am păstrat un moment de reculegere, în respect pentru cinstirea eroilor. Continuatorul ştafetei, profesor de sport, a preluat drapelul tricolor, s-a așezat cu faţa către monument, s-a pus în genunchi, a sărutat drapelul după care l-a dus la piept în dreptul inimii. Buzele lui erau într-o continuă mişcare, parcă rostea ceva în şoaptă. În timp ce se ridica în picioare, încercam să prind ultimele două cuvinte rostite de către acest profesor smerit, „…. DIN INIMĂ!”.

Ducând drapelul deasupra umerilor, acesta și-a „eliberat” ochii spre privirile noastre pline de curiozitate. Ochii lui scânteietori erau înlăcrimaţi dar aveau o strălucire enigmatică. Nu-mi dădeam seama dacă erau aşa din cauza bucuriei şi emoţiei ce puseseră stăpânire pe el, fiind purtătorul drapelului sau datorită pioşeniei de cinstire a eroilor neamului nostru. Rezonanţa demnităţii de a fi român şi a onoarei dovedită de către acest profesor pentru cinstirea eroilor, emană un fior profund plin de emoţii ce ne acaparează şi pe noi prin trăiri unice. Transferul ştafetei  s-a făcut de la militar la civil și a decurs în deplină armonie.

Pe traseul de alergare, purtând drapelul tricolor pe umeri, ne-au întâmpinat sunetul strident al claxoanelor, urmate de vocile şoferilor sau ale pasagerilor din autovehicule care strigau din toţi „rărunchii”, „Hai România !”. Înălţând drapelul cu tricolorul deasupra capului, lăsam să se vadă de la distanţă, înscrisul (Invictus) şi blazonul (simbolul drapelului dacic) de pe tricourile noastre, apoi răspundeam „INVICTUS !”.

Întrebându-ne unde mergem, oamenii nu pierdeau ocazia să ne filmeze sau să ne fotografieze. Din alergare, cu decibelii măriţi, noi răspundeam „LA CAREI!”. Paradoxal, oboseala parcă dispăruse dintr-o dată. Instant mă străfulgera o întrebare „Oare am devenit aşa important de-ndată ce primesc atenţia acestora ?!”. Răspunsul mi-l găseam singur, „de fapt eu sunt portdrapel sau poate chiar un catarg mobil pe care stă înălţat drapelul tricolor”.

Este de menționat faptul că alergătorul INVICTUS nu are impusă o cursă contra-cronometru, iar el nu caută să obţină noi recorduri la atletism, dimpotrivă, oprindu-se la fiecare monument istoric întâlnit pe traseu, purtătorii ştafetei reuşesc să transmită întregii societăţi, spiritul viu al neamului românesc şi simbolistica monumentului care este jertfa supremă pentru libertate. Timpul este irelevant, mult mai important pentru noi este „ecoul” clepsidrei, adică să ducem ideea până la capăt, să ne îndeplinim misiunea.

La fiecare monument lăsam un steguleţ cu tricolorul românesc și totodată le dăruiam și copiilor care erau împrejurul nostru, pentru a le aminti și a le face cunoscută identitatea noastră culturală, ei fiind cei care pot reînvia și readuce iubirea și respectul pentru cei care s-au luptat cu pretul vieții pentru o istorie ce merită cinstită. Feţele lor radiau de bucurie când ţineau în mânuţele lor gingaşe aceste steguleţe. Parcă ar fi primit cea mai frumoasă jucărie. Cu siguranţă că acest gest le va da de gândit și vor înțelege importanța lor , căci reprezintă viitorul şi vor deveni apărătorii şi păstrătorii de nădejde ai patrimoniului naţional.

Acest moment, îți rămâne imprimat pe suflet și pe pupilele ochilor, căci realizezi cum trecutul și viitorul se unesc printr-o legătură imposibil de descris. Practic, oboseala şi disconfortul acumulate pe timpul alergării, dispar de-ndată ce te-ai oprit la un monument istoric ce simbolizează eroismul. Printr-un moment de reculegere simţi vibraţiile acelui loc cum îţi înfiripă fiorul care îţi sensibilizează întreaga fiinţă şi îţi dă puterea necesară să continui cursa. Monumentul istoric mă încarcă cu energie, mă revigorează şi îmi reface tonusul pentru a merge mai departe.

Totodată, îți bucură sufletul și conştientizarea faptului că de la an la an se cunoaşte o îmbunătăţire apreciabilă privind grija autorităţilor locale faţă de aceste monumente. Practic, prezența acestor monumente îngrijite reprezintă mărturia peste timp că înaintaşii noştrii au luptat cu credinţă, onoare şi eroism pentru apărarea gliei strămoşeşti, ei rămânând în inimile noastre, ale cetățenilor români ca fiind scriitorii istoriei naționale.

Comments

comments

Previous post

Tor des Geants. Mai bine acum

Next post

Maraton. Nou record mondial. Unul impresionant

Alerg.ro

Alerg.ro

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *