Excentric și inedit, dar cu rezultate vizibile. Cam asta se poate spune despre metoda de antrenament Stotan, care include elemente din filosofia stoică dar și din modul de viață spartan. E vorba de un regim de antrenament la intensitate maximă, dar desfășurat în natură, completat de o hrană simplă și naturală, dar și de metode de stimulare a intelectului, inclusiv prin intermediul poeziei.
Percy Cerutty s-a născut în 1895 într-o suburbie a orașului Melbourne. Nu a avut deloc o copilărie ușoară, crescând fără tată (un alcoolic înveterat) și fiind nevoit să părăsească devreme școala, pentru a munci. A făcut ceva atletism, dar fără rezultate notabile.
În 1939 suferă o cădere nervoasă și se vede nevoit să își reconsidere și să-și reconstruiască viața. Decide să adopte o dietă naturală, studiază filosofia și psihologia, și se reapucă să alerge, pe distanțe lungi, câștigând mai multe curse de maraton la nivel regional.
Tot acum dezvoltă și o metodă de antrenament personală, numită Stotan.
”Un Stotan este acela care își fortifică, își întărește dar și își înfrumusețează corpul prin exerciții constante, printr-un stil de viață consistent. E totodată cineva care în mod conștient își cultivă mintea astfel încât să perceapă abstracțiuni precum puritatea, frumusețea și logica. (…)
Pe baza principiilor filosofiei asumate, un Stotan este un iubitor al naturii, care arată respect și apreciere tuturor lucrurilor create. Un Stotan apreciază sanctitatea efortului creativ, atât pentru sine, cât și în cazul altor persoane. Va încerca să înțeleagă semnificațiile realității, să discearnă între adevăr și aparență… Dar nici nu va arunca mărgăritare înaintea porcilor”, va spune Cerutty în biografia sa, încercând să explice câteva din principiile Stotan-ului.
Lăsând pe moment deoparte conotațiile filosofice, ca metodă de antrenament Stotan-ul presupune un efort constant, rațional, desfășurat la maximum. Sub îndrumarea lui Cerutty, elevii săi au muncit enorm, antrenându-se cel mai adesea în natură (pe plajă, pe dune de nisip, pe dealuri), mâncând hrană naturală, dormind cel puțin opt ore pe zi și niciodată având viață socială după miezul nopții.
În plus, le-a fost și mintea intens antrenată, învățând, discutând poezie sau filosofie stoică.
Elevii lui Cerutty au reușit nu doar să alerge mai repede, dar și să dobândească o educație de bază, o perspectivă filosofică asupra vieții, bazată pe morala derivată din însăși legile naturii. Acceptarea acestei evidențe compensează durerea și nefericirea, împacă binele cu răul, viața cu moartea.
Despre Cerutty – care a renunțat la antrenorat în 1969 și a decedat șase ani mai târziu – s-a spus că a fost mai mult interesat de dezvoltarea personală a elevilor săi, decât de performanța sportivă. Dar nu i-au lipsit nici rezultatele.
Herb Elliot este cel mai cunoscut produs al său, fiind singurul sportiv care de-a lungul carierei sale nu a pierdut vreo cursă pe distanța de 1500 metri și de o milă. În 1960, Elliot avea să câștige medalia olimpică de aur în proba de 1500 metri, ocazie cu care a stabilit și un nou record mondial.
Alți atleți antrenați de Cerutti au fost John Landy (medalie de bronz la JO din 1956, tot pe 1500 metri), Betty Cutberth (medalie de aur la JO din 1964, în proba de 400 metri), semifondiștii Dave Stephens și Les Perry.
”În ring, la box, e simplu: trebuie să faci orice ca să îți dobori la podea adversarul. În atletism însă singurul pe care trebuie să îl învingi ești chiar tu însuți. Aici nu poți să îți atingi adversarul, nu poți să îl șicanezi în vreun fel. Așa că mai bine te ucizi pe tine însuți decât să fii învins,” spunea adesea Percy Cerutty, explicând filosofia sa de antrenament.
Enigmatic, controversat, dar indiscutabil un vizionar. Cam asta se poate spune despre Cerutty. Nu a fost o persoană simplă, printre altele fiind un oponent deschis al colegului său Franz Stampfl, antrenorul care a pus bazele antrenamentului cu intervale.
Cerutty detesta intervalele, însă metoda aceasta de antrenament a fost folosită cu succes de câțiva atleți celebri, printre care Roger Bannister, primul atlet din lume care a coborât sub 4 minute pe distanța de o milă.
Articol apărut în revista Alerg #25.
Romanian
English
