Am testat cei mai ieftini „papuci” de alergare de pe piaţă şi nici măcar Constantina Diţă nu m-a remarcat.

[Adrian Țone]

Cine spune că nu-i plac chilipirurile? E cineva prin zonă? Aşa mă gândeam şi eu. De vreo doi ani tot calc pragul unui magazin despre care nu ştim foarte multe, dintr-un motiv simplu, pentru că nu se promovează pe nicăieri, îl găseşti doar dacă te afli în proximitatea lui. Îmi place că oamenii merg pe ideea simplă din Vest, când sunt reduceri de preţuri, sunt într-adevăr reduceri, nu umflăm eticheta cu o săptămână înainte şi apoi tăiem câteva zeci de procente, mizând pe naivitatea cumpărătorului.

Prin vară am găsit la Decimas, un lanţ spaniol de magazine cu profil sportiv care a deschis de vreo doi ani câteva şi la noi, prin Bucureşti, o pereche de „papuci” de alergare care m-a atras ca un magnet, Tenth Tencomfort plus+. Preţ – 19,99 lei!!! Da, da, 20 de lei, un pic mai mult decât un pachet de ţigări, cât trei sticle de Coca Cola, jumătate din preţul mediu pentru o intrare la o sală de sport.

Iniţial am crezut că sunt destinaţi alergătorilor decedaţi care vor să fie îngropaţi / incineraţi în echipament sportiv. Cum 19,99 lei? Nu cred că acoperă nici costul transportului din Madrid până la Bucureşti, nu mai spun din China, ţara de producţie.

Mă uit la ei destul de sceptic. Îi ridic, fulg, nu ştiu câte grame, nu am găsit specificaţii tehnice pe net, doar o prezentare generală: amortizare bună, inserţii din cauciuc în talpă pentru aderenţă şi rezistenţă, suprafaţa care permite respiraţia piciorului. Uşori, flexibili, material cât de cât de calitate, protecţie a căcâiului, strat de uzură pe talpă, destul de bine finisaţi – achiziţionaţi.

Şi am decis să-i scot în lume pentru prima oară, să le arăt şi lor raţele şi gâştele din Parcul Tineretului, după ce străbătuseră întreaga lume, pe vapor din China până în Spania, apoi cu TIR-ul până la Bucureşti. Le fac poze înainte de „unboxing”, aşa cum am văzut eu că se cheamă desfacerea de pachete la „influenceri”, nişte băieţi care încearcă să vândă produsele unor magazine care plătesc degeaba departamentele de marketing. Dar asta e o altă poveste.

Par destul de laţi pentru labele mele de Yeti, omul zăpăzilor, care mai au şi mărimi diferite, 13 cm la stângul, 10 la dreptul. Hai încalţă-ţe, Ioane! Sar de câteva ori prin casă, par în regulă, nu cred că sunt pentru răposaţi.

Ca mărimi copiază stilul mărcilor de renume, trebuie să alegi o pereche cu vreo două numere mai mari, eu am găsit un 45. Asta şi datorită problemei cu lăţimea tălpii amintită mai sus.

Ca talpă, Tenth Tencomfort plus+ copiază unele modele de Nike, cu formă de fagure în partea frontală, care ar fi trebuit să-i facă să devină mai laţi în timpul flexării tălpii.

În alergarea mea de 11 kilometri, la un timp un pic mai bun decât cel obţinut de Robert Hajnal la UTMB, chestia asta nu şi-a făcut simţită prezenţa. Talpa a rămas destul de rigidă, nici gând să se lăţească aşa cum fac cei mai urâţi pantofi de alergare din debaraua mea, Nike, roz cu verde fosforescent, pe care i-am achiziţionat doar cu gândul să-i fac de râs.

Aşa m-am ales, după o alergare lejeră, cu o nouă băşică în zona din faţă a metatarsianului. Trebuie precizat faptul că specificul tălpilor mele face ca orice încălţări să-mi provoace bătături în aceeaşi zonă, chiar şi singura pereche cu lăţime specială 2E pe care o posed, marca New Balance. Deci nu pot să-i acuz de rea credinţă pe chinezii făuritori de adidaşi aproape gratis.

La călcâi, Tenth Tencomfort plus+ au o susţinere foarte bună, aici au ales să copieze un model de adidas, Energy Boost, aplicând o bucată de plastic decupată în forma unui fluture cu aripile desfăcute.

Bun, şi-a făcut treaba. Am ales să alerg în hopuri, un kilometru la un pace de 6,5 min/km, alternând cu altul ceva mai rapid, de 5,5 min/km, pentru a vedea cum se comportă „mocăciunile” mele atât la o alergare cu picioarele mai „târşâite” cât şi să văd amortizarea în „ţopăială”. Pot spune că amortizarea e bună spre foarte bună, o senzaţie ca şi cum ai păşi pe un covor moale, talpa fiind construită dintr-un cauciuc destul de bun. Acasă însă aveam să observ că stratul de uzură, pus poate şi un pic cam central în zona călcâiului, a început să dispară după doar 11 kilometri.

Verdict, crimă! Nu, nicidecum, glumesc! Tenth Tencomfort plus+ s-au dovedit a fi, după doar 11 kilometri, o achiziţie excelentă. Am decis aşadar, să-i tai cu cuterul pe margine în zona metatarsianului, astfel încât să las în libertate surplusul de „material” cu care m-a înzestrat natura şi să-i pun la treabă. Cred că vor supravieţui cel puţin 200 de kilometri, ceea ce înseamnă un preţ excelent de achiziţie – 10 bani pe kilometru.

Singura dezamăgire reală pe care am avut-o în acest test a fost faptul că nimeni, dar absolut nimeni, nici măcar singura campioană olimpică a României la maraton, Constantina Diţă, cu care m-am intersectat în jurul lacului, nu mi-a remarcat noua achiziţie. Bine, ar fi fost şi cam greu, campioana alerga, nu se târa ca sus-semnatul.

 

Comments

comments

Previous post

Raiffeisen Runners. Eduard Muscalu

Next post

Pe scurt. Mondiale 100k și Ciucaș X3

Alerg.ro

Alerg.ro

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *