Parcă pe nesimțite, au trecut primele nouă zile ale TransRomania Run, proiectul de traversare în alergare a României, de la est la vest. Din cei cinci alergători care au pornit la drum, au mai rămas acum patru, deoarece Edi Petrov a decis să renunțe.

Șerban Chiurlea, Daniel Mușat, Gabriel Solomon și Corin Zinz continuă însă această cursă – Diagonală a Nebunilor, Made in Ro – care se va termina după parcurgerea a circa 860 de km.

Puteți asculta în continuare cum a decurs ziua a noua a TRR într-o relatare – clară, concisă, dar și plină de ironie – de la Șerban Chiurlea.

Înregistrarea audio poate fi ascultată mai jos.

                                                   Serban1

Principalele idei din relatarea lui Șerban Chiurlea:

“De fapt, povestea zilei de astăzi începe peste noapte, când – dormind la Cârțișoara – s-a pornit o furtună teribilă care ne-a lăsat fără curent electric. Ne-am trezit la ora 3 noaptea, după ce s-a pornit alarma la pensiunea unde ne aflam.
Am adormit la loc și apoi ne-am trezit într-o beznă totală, dar ne-am regrupat cumva. Ne-am găsit frontalele, ne-am făcut tabieturile de dimineață, gazda s-a mobilizat foarte bine și ne-a pregătit o masă de dimineață, deși nu era curent. Am pornit la drum pe la 6:30.

Erau încă nori și răcoare, ceea ce ne-a convenit de minune. Drumul a fost drept la început, treptat s-a aglomerat cu TIR-uri și mașini care alergau pe lângă noi cu peste 100 km la oră. Însă noi ne-am văzut de treaba noastră.

Am alergat 35 de km pe DN1, cu toate aceste mașini pe lângă noi. La un moment dat ne-am întâlnit cu un coleg, Gică Blajiu, care se ducea la Sibiu să își înscrie fata la facultate. Ne-a văzut alergând, s-a dat jos din mașină și a alergat cu noi câțiva kilometri.

Pe undeva pe la Avrig am ieșit de pe drumul principal și am intrat pe drumuri mai mici. Sosirea a fost pe lângă primul baraj de pe Valea Sadului.

Au fost 65 de km și vreo 1400 de metri diferență de nivel. Am avut de toate: a apărut și soarele, a fost și zăpușeală, iarăși nori. Ne-am simțit însă bine. Unii dintre noi sunt puțini accidentați, alții nu sunt. Una peste alta a fost bine.

Ziua de mâine (marți – n.m) va fi una deosebită, cred că cea mai grea etapă. Urmează să parcurgem tot vreo 65 de kilometri, până la Obârșia Lotrului. Vor fi circa 1500 de metri diferență de nivel, ceea ce e mult, mai ales în condițiile în care primii 40 de kilometri îi vom parcurge în autonomie, fără ajutor suplimentar. Mașinile nu au cum să urce pe unde alergăm noi, pe drumuri neasfaltate și trebuie să ocolească. Acum ne facem planurile ce trebuie să luăm cu noi.

Oricum, e frumos. Viața e frumoasă”.

PS – Scuze pentru calitatea nu tocmai grozavă a înregistrării. Mai important e însă faptul că mâine (marți 17 iulie – n.m) băieții au nevoie de gândurile noastre bune.

Comments

comments

Previous post

Maraton în Apuseni. Și cros la Brașov

Next post

Singurătatea alergătorului de cursă scurtă

Alerg.ro

Alerg.ro

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *