Info general

Ultra- în Nepal

Șerban și Cristian Chiurlea au plecat în Nepal unde urmează să participe la SoluKhumbu Trail, o cursă de alergare în 15 etape, ce însumează aproximativ 300 de km și 20 de mii de metri diferență de nivel. Traseul trece prin mai multe șei, cu un maximum de altitudine de 5500 m.  Este competiția cea mai dură și cea mai frumoasă la care a participat vreun român, dacă mi se permite o apreciere personală.

Și pentru că tot e vorba de Șerban Chiurlea, ultra-maratonistul român cu cel mai bogat palmares, să prezint un articol despre premiera sa de anul acesta, o alergare de 24 de ore, articol ce a apărut în revista Alerg #2.

Nec plus ultra! Vechea expresie latină, care s-ar traduce prin “pînă aici: mai mult nu se mai poate!” are un corespondent și în alergare: ultra-maratoanele. Mai exact, cursele desfășurate pe distanțe de cel puțin 100 de km lungime, la altitudine, alergate zi și noapte și care supun corpul omenesc unor experiențe duse la limită. Pentru Șerban Chiurlea, , alergarea extremă nu e prilej de fală, nici de câștig material, ci doar o experiență care îi sporește iubirea din suflet.

Alergam, la propriu, alături de niște prieteni să prindem startul neobișnuitei curse. Eram aproape rătăciți prin parcul Herăstrău din Cișmigiu, încercând să găsim locul de unde Șerban Chiurlea avea să plece în proiectul său: o alergare de 24 de ore. Am găsit totuși drumul, l-am zărit, însă tocmai atunci, tocmai când ne-a văzut venind cu sufletul la gură, Șerban a luat-o la fugă. Pentru o clipă m-am simțit trădat, nedreptățit, dar curând aveam să-mi dau seama că de fapt era doar o farsă “marca Șerban Chiurlea“.

Longilin și uscat, ciolănos, cu o față mai curînd suptă, cu un aer de om sobru, dar cu ochii albaștri mereu vii, Șerban este de fapt un mucalit. Și acum glumea. Nu avea de gând să plece în alergare fără să-și aștepte toți prietenii care au dorit să îi fie alături.

În dimineața zilei de 18 iunie, Șerban pornea într-o alergare care avea să se termine 24 de ore mai târziu. După știința mea este prima inițiativă de acest gen a unui român. Avea să alerge circa 157 de kilometri, parcurgând de 111 ori un traseu de 1,42 km prin parc.

“Am tras cu ochiul la ce fac alții prin străinătate și am văzut că ei aleargă pe ture de maximum o milă (1.6km) pentru a își ușura astfel alimentarea. Așa că am căutat și eu locuri care să se potrivească, iar ultimele retușuri le-am adus chiar în dimineața cursei“, spunea Șerban într-un interviu pentru site-ul maraton.info.ro.

O alergare de o zi

Acesta pare să fie adevăratul Șerban atunci când are un proiect de alergare: un amestec de pregătire farmaceutică, la milimetru, și improvizație care ia înconsiderație realitatea concretă. Altfel spus, Șerban Chiurlea e atât de serios în ceea ce face încât își permite să abordeze lucrurile cu o atitudine destinsă, relaxată. Ca să îl citez, pentru pregătirea alergării de 24 de ore nu a făcut nimic deosebit, “doar o listă cu ce are nevoie“, iar restul a mers ușor, de la sine.

Desigur, s-a mai și oprit în timpul alergării, dar a înfruntat cu stoicism căldura după-amierzii, oboseala resimțită după 13 ore dar mai ales problemele cu stomacul, care pe la jumătatea cursei a început să refuze să primească alimente solide. Șerban încearcă pe cât posibil să evite suplimentele nutritive, considerând că în timpul curselor de ultra- trebuie să mănânci și să bei normal, pregătirea psihologică fiind, de fapt, cea mai importantă.

Deși la prima vedere pare paradoxal, pentru Șerban cel mai greu este la începutul curselor. “Atunci am energie și entuziasm și aș putea să alerg ca din pușcă, dar trebuie să mă abțin, să îmi conserv energia și să înghit în sec văzând puzderia de alergători care mă depășesc“. Ritmul său pentru ultra-maratoane este o combinație de alergare pe porțiunile plate și pe coborârile montane, cu mers în forță la deal. În toate cursele alergate până acum, și nu au fost deloc puține și nici ușoare, a avut întotdeauna clasări onorabile, în prima jumătate a clasamentului.

Cum se pregătește? În general, are un program bine bătut în cuie: alergări în fiecare marți, joi, sâmbătă și duminică, încercând să ajungă ca o zi din week-end să alerge la munte. Cel mai adesea aleargă alături de tatăl său și ajunge la o medie săptămânală de 70-100 km.

Sentimentul de maratonist al ființei 

Vreți să știți ce simte un ultra-maratonist pe ultimii metri ai curselor? Șerban Chiurlea își descrie trăirile din timpul Grand Raid des Pyrenees, o competiție de 160 km lungime și 10 mii de metri diferență de nivel: “Genunchii mă dor, degetele mici de la ambele picioare sunt dureroase (mai târziu aveam să văd că aveam bășici), și-mi clănțăne dinții în gură de la alergarea pe panta abruptă. Dar nu mă dau bătut.  Îmi pare și rău căci peste câteva momente voi trece linia de sosire, iar totul va deveni o amintire. Ultimii metri: mulțime în delir, copii care aleargă cu tălăngi pe lângă mine, țipete, brațe întinse, fețe fericite, o văd pe mama venită să mă asiste și sunt atât de năuc încât nu știu unde este linia de sosire“.

Pentru mulți oameni pare de neînțeles de ce alergi zeci și zeci de kilometri, cum este posibil să parcurgi văi și pante abrupte sau ce îi motivează pe ultra-maratoniștii care la capătul cursei primesc cel mult o medalie simbolică sau un tricou de finisher. Șerban Chiurlea explică toate acestea în felul său caracteristic: cu umor și auto-ironie, dar foarte serios în același timp.

“Aș putea să spun că munca la serviciu mă apasă și că simt nevoia să-mi demonstrez că sunt capabil de mai mult, dar nu este decât parțial adevărat. Sau aș putea să spun că fac acest lucru de frică să nu ajung obez sau bolnav, dar iarăși nu este decât parțial adevărat. Sau poate vreau să fiu celebru, dar nici asta nu este de tot adevărat. De fapt, răspund la un fel de <<program>>, pe care fiecare îl avem în noi și care ne împinge spre experiențe care ne sporesc iubirea din suflet. Sunt multe momente de singurătate în alergare când plâng de bucurie și mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest dar minunat: viața! Dar asta este o trăire și nu poți spune că este o finalitate și nici nu este un răspuns bun pentru cei care întreabă: <<la ce ți-a folosit să alergi?>>”.

Amănunte suplimentare despre cursele alergate de Șerban Chiurlea puteți afla pe blogul http://chiurleas.blogspot.com

Comments

comments

>
Previous post

Ziua Alergării

Next post

Împăratul a renunțat la coroană

Alerg.ro

Alerg.ro

2 Comments

  1. Stefania
    noiembrie 7, 2010 at 1:49 pm

    Super fain, bafta in Nepal, smooth run.

  2. decembrie 5, 2010 at 7:04 am

    […] Chiurlea (71 de ani) și fiul său Șerban Chiurlea (41 de ani) au reușit să termine cu bine SoluKhumbu Trail, o cursă de alergare în Himalaya, ce a însumat 217 km și peste 15 mii de metri diferență de […]

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *