luni, decembrie 9 2024

În curând, Time Trail Running împlinește doi ani. TTR e una din nu foarte multele ocazii în care alergătorii se întâlnesc și se bucură de pasiunea lor comună.  Pentru a marca acest lucru, republicăm un text de Florin Simion.

ttr

Aproape orice începător sau pasionat de alergare simte nevoia să facă parte dintr-un grup sau dintr-o comunitate de alergare.

Niciunul nu poate bănui cât de constructivă şi plăcută este atmosfera din mijlocul acestor grupuri sau comunități, un exemplu în acest sens fiind cea a alergătorilor montani. Părerea generală este că toţi alergătorii sunt prieteni între ei, chiar şi înainte de a se cunoaşte personal.

E drept, internetul şi reţelele sociale îi ajută pe alergători să afle unii despre alţii. Uneori nici nu mai fac cunoştință atunci când se văd pentru prima dată, intră direct în subiectul comun, alergarea, adică despre antrenamente, competiții, trasee etc.

Ana-Maria Brânza (vice-campioană olimpică la scrima), pasionată de alergare şi iniţiatoare a proiectului Aleargă de Ziua Taspunea în urmă cu mai bine de un an: ”Simt că sunt prietenă cu toţi alergătorii”.

Studiile de specialitate arată că sentimentul de apartenenţă la un grup (inclusiv împărtăşirea experienţelor comune) poate ajuta la creşterea performaţelor sportive. Feed-back-ul oferit de grup este unul sincer şi imediat. Sunt alergători care decid să termine o cursă împreună, fără a se cunoaşte, purtându-se ca prieteni de o viaţă. Şi pot rămâne prieteni pe viaţă. Acesta e şi cuvântul cel mai potrivit: “prietenie”. Deşi grupurile (mari sau mici) sunt foarte bine închegate, nu se foloseşte în general termenul de familie. În familie lucrurile sunt mai intime, dar şi mai complicate, nu?

Alergătorii amatori nu sunt nevoiţi să-şi câştige respectul între ei (evident, există şi unele excepţii). Orice alergător merită respectat pentru simplul fapt că aleargă, nemaivorbind de cei care termină o cursă de anduranţă. Aşadar, ca alergător ai cel puţin un prieten nou şi respectul acestuia.

Ce se întâmplă înainte, în timpul şi după o competiţie (mai cu seamă când vorbim de curse montane) poate reprezenta o poveste alături de oameni care învaţă de la tine şi tu de la ei. Iar când obţii atât de multe de la comunitatea de alergători oare cum poţi să nu devii mai bun ca sportiv şi ca om? Eşti deschis, eşti sincer, eşti liniştit şi încrezător. Şi înţelegi că te poţi implica trup şi suflet într-o viitoare cursă fără a risca o zdruncinare a sentimentelor tale faţă de tine, faţă de ceea ce faci şi mai cu seamă faţă de oamenii din jur.

Prietenia alergătorilor nu vine doar din împărtășirea în comun a pasiunii, ci din influenţa si beneficiile aduse de alergare asupra oamenilor. Suferi, te bucuri, te descoperi sau renaşti printr-o experienţă de alergare, cum ar fi maratonul. La fel “păţesc” toţi alergătorii care devin prieteni (fraţi de suferinţă plăcută) înainte de a se cunoaşte.

Mai multe despre Time Trail Running (TTR) puteți afla de pe pagina de Facebook a evenimentului. Florin Simion este unul dintre inițiatorii proiectului. Despre prima ediție a acestui eveniment am scris aici.

 

 

 

 

 

Comments

comments

Previous

Tragerea la sorți. Loc la Gerar

Next

Retrospectivă 2014. Cursele lungi (I)

2 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also