luni, decembrie 2 2024
Se poate face ceva pentru a scoate din anonimat cel mai important eveniment intern al atletismului românesc?

Încă i se zice competiția ”regină”. Asta, însă, numai în cercul sportivilor, al tehnicienilor și al celor – nu prea mulți – împătimiți de atletism. Campionatul național de atletism, seniori și tineret, care se desfășoară acum (26-27 iulie) la Pitești ar fi trebuit să fie și în realitate o competiție ”regină”. Adică să aibă participare numeroasă, rezultate competitive, să aibă audiență și impact, să creeze emulație și ”povești de spus nepoților”.

Din păcate, mai nimic din toate acestea nu se întîmplă în realitate.  Ceva explicații pentru această stare de lucruri s-ar găsi, însă nu ne propunem așa ceva. Vrem doar să punctăm cîteva lucruri:

# Naționalele de atletism par să fi rămas închistate în vechea paradigmă a sportului ”pentru și între profesioniști”. Strîng la start cam tot ce e mai bun în atletism în acest moment (la Pitești, spre exemplu, concurează 382 de atleți – 158 la feminin și 224 la masculin -, reprezentînd 99 de cluburi), dar participarea multor atleți e mai curînd doar un soi de obligație, în condițiile în care ei trebuie să strîngă puncte pentru club (de unde primesc indemnizație), club care trebuie să dovedească faptul că are rezultate, pentru că pe baza acestora primește alocații bugetare.

# Naționalele de atletism se desfășoară într-un anonimat aproape deplin, fără spectatori, fără să fie în atenția presei, cu rezultate modeste. Pasiune și efort din partea sportivilor există, ar mai fi însă nevoie de spectacol. Iar de acest lucru ar trebui să se ocupe Federația de Atletism. O problemă e legată de programarea curselor, în condițiile în care oricum e greu să atragi public în timpul săptămînii, darămite la ore nu tocmai la îndemînă. Spre exemplu, una din cursele – vedetă ale Naționalelor a fost cea de 10.000m, unde au alergat chiar cei mai buni sportivi, dar care a a avut startul joia la 8:00 dimineața (la masculin) și respectiv la 9:15, la feminin. Ce să mai zicem că nu există un livestream al concursului, că nu s-a făcut o promovare anterioară a programului, că lipsesc din social media, cel puțin, imagini, filme, detalii ”din culise”. Altfel, relatările oficiale – puține și parcimonioase – sunt scrise triumfalist și prezentate ca din epoca de piatră a internetului (vezi aici)

Rezultatele de la CN Atletism se găsesc aici

# Și așa ajungem la blocajul – ideatic și organizațional – de care dă dovadă FRA. Deși a început să dea dovadă de o oarecare inițiativă în ce privește susținerea și promovarea ultramaratonului, nu se văd în schimb schimbări la promovarea disciplinelor atletice tradiționale. A cam venit vremea unei alte abordări în ce privește ”construcția” evenimentelor atletice, în care să se țină cont de modul în care acum, în lume, s-a schimbat ideea de performanță. Evenimentele atletice nu mai sunt dispute între și pentru inițiați, ci evenimente publice la care desigur că participă performeri, dar la care nu mai există doar spectatori în tribună, ci spectatori-participanți în mediul virtual, unde e nevoie de emoție, de informație rapidă, de senzația că ești ”acolo”.

# Probabil că este greu de organizat, însă credem că – spre exemplu – programarea finalelor de 10.000m într-o zi din week-end, spre seară, ar fi atras mult mai mult public decît s-a întîmplat joi de dimineață, la ora 8:00. Public care ar fi privit și celelalte discipline și curse. Public care ar fi putut veni cu familia (și mă gîndesc aici la lecțiile ce le poate oferi atletismul copiilor) dacă ar fi știut că poate participa la un eveniment unde ar fi putut să își susțină favoriții, unde ar fi avut poate ocazia să alerge ulterior (prin organizarea unei competiții conexe, pentru amatori) sau să facă mișcare, care ar fi avut și posibilități de enterteinment.

# Astfel de lucruri sunt totuși posibile. În această perioadă a anului, în multe țări din Europa, este sezonul competițiilor de pistă. Și sunt competiții unde vin mii de oameni-spectatori (inclusiv în orașe mici), care vin să fie alături de sportivi sau prieteni-alergători, dar care vin mai ales pentru a ieși la aer, cu familia, pentru a avea ocazia să stea de vorbă sau să bea o bere în timp ce privesc un spectacol atletic. După cum se poate vedea și în articolul de aici, nu e nevoie decît de terenuri gîndite special pentru curse atletice, de o bună programare și promovare a evenimentului, de muzică, de alcool și mîncare și de prețuri mici la biletele de intrare.

Comments

comments

Previous

Se va bărbieri Radu Milea?

Next

Pe scurt. Ultra, cu cindrel la cucuieți

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also