marți, decembrie 10 2024

Istanbulul e un amestec tare de culori, arome şi sunete. De modernitate absolută, de-a valma mercantilism decent şi religiozitate dusă la extrem. Este şi mult exotism oriental în acest oraş imens, totuşi cosmopolit. Marea şi terasele la tot pasul (multe cocoţate în vîrf de clădiri) lasă să se înţeleagă că Istanbulul are nevoie de priviri aruncate în depărtarea sa pentru a se defini mai bine.

Îmi place Istanbulul şi de aceea nu mi-am refuzat plăcerea de a alerga şi acolo. Au fost două dimineţi de alergare lejeră pe malul Cornului de Aur, pe sub zidurile Palatului Topkapı, plecînd din zona debarcaderului de la Eminonu, de unde se ajunge în Asia, cu marea la picioare, printre freamăt de maşini – pe de-o parte – dar şi de bărci, pescăruşi şi vapoare, pe de alta.  Am alergat pe malul mării, printre stropi  de ploaie, privind aproape continuu la apa de un gri de oţel.

Dar am alergat şi în cadrul campionatelor balcanice de cros sau, dacă vă place mai mult, a Balkan Masterler Kros Şampiyonası. Duminică 28 martie. De dimineaţă, ferry-boat pînă la Harem, în partea asiatică a Istanbulului. Drum apoi pînă la Validebağ Parkı, printr-un cartier plăcut, cu blocuri scunde, străzi curate, multe locuri de joacă şi multă verdeaţă. Un parc mare, dar numai corect, adică nici exaltînd prin jocuri de linii sau contururi trasate de arhitecţi peisagişti, nici lăsat pradă unei sălbăticii studiate.

Alergare de opt kilometri, pe un traseu de pămînt bătătorit şi iarbă. Două urcuşuri, ca două cocoaşe de cămilă. Atleţi veterani din şase ţări balcanice (inclusiv Kosovo, dar fără Croaţia, Macedonia, Slovenia sau Moldova), printre care şi cîţiva de peste 80 de ani. Vreme însorită, chiar cald. Organizare mai mult decît satisfăcătoare, pe un fond cvasi-general de entuziasm.

Am făcut o cursă bună, alergînd constant, la turaţie apropiată de propriul maxim, accelerînd pe ultima tură. Nu mai alergasem distanţa aceasta, nu ştiam ce ritm să impun, dar corpul şi-a făcut singur „tema” şi m-a purtat înainte fără eforturi deosebite. Un timp decent: 34min:56s, locul 11 la general (din 40 de participanţi) şi locul 4 la categoria de vîrstă.

România a obţinut la aceste Campionate balcanice şapte medalii, dintre care patru de aur şi restul de argint.

Comments

comments

Previous

Puţin despre oamenii deşertului

Next

În aşteptare...

3 comments

  1. Multumesc frumos pentru felicitari, dar sa pastram proportiile… a fost o cursa obisnuita.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also