luni, decembrie 2 2024

Sunt mândră să raportez că în weekendul care tocmai a trecut mi-am adăugat în palmares un al doilea semimaraton, cu prilejul Petrom International Half Marathon (cursă aflată la prima ediție). Trebuie să vă spun că m-am înșelat amarnic atunci când după primul semimaraton (Gerar 2012) m-am gândit că mai greu de atât nu se poate.

de Mădălina Amza

Căldura de duminică (aproximativ 30 grade C) m-a făcut să-mi fie dor de cele -16 grade de la Gerar și tare mi-ar mai fi plăcut să îmi scârțaie zăpada sub picioare. Însă cum șansele să ningă pe 3 iunie în București sunt foarte mici spre inexistente, m-am resemnat cu situația și am decis să dau ce am mai bun din mine.

Am pornit așadar în cursă nefiind sigură dacă îmi voi putea îndeplini obiectivul de a obține un timp mai mic de 2 ore. În condițiile în care detest căldura și sunt dispusă să fac orice pentru a o evita, inclusiv să mă trezesc o dată cu găinile pentru a mă antrena pe răcoare, nu cred că am alergat niciodată la o temperatură mai mare de 25 de grade și în niciun caz pe o asemenea distanță.

Obiectivul meu a fost prin urmare reformulat pe parcurs, în sensul că mi-am propus să termin cursa fără a mă pune în pericol: să alerg într-un ritm rezonabil și să mă hidratez cât mai bine.

Din fericire, vremea destul de neprietenoasă a fost compensată de atmosferă și de calitatea organizării. Stațiile de hidratare au fost suficiente și amplasate unde trebuie, iar punctele de hidratare mobile, asigurate de bicicliști, au fost foarte apreciate. Atmosfera specială a fost creată atât de numărul mare de participanți (în jur de 1500), cât și de încurajările colegilor din Ro Club Maraton, care pentru mine au avut un efect energizant.

Traseul a fost și el mai plăcut decât cel de la MIB 2011, trecând prin centrul orașului, așa cum e frumos într-o competiție la acest nivel. În ciuda căldurii de care îmi era atât de teamă, m-am simțit foarte bine în timpul alergării și am putut să păstrez ritmul pe care mi-l propusesem pe întreaga durată a cursei, obținând în final un timp de 1:59:11.

După competiție am sărbătorit intens, așa cum se cuvine, printr-o mini-petrecere organizată la fața locului în cinstea aniversării a 4 ani de la înființarea Ro Club Maraton. Cu acest prilej am ciocnit un pahar de șampanie (desigur, fără alcool) inscripționat special pentru această ocazie.

Petrecerea a continuat apoi la una din terasele din parcul IOR, unde a avut loc a patra ediție a evenimentului de mare ținută “Mare bal mare, dup-atâta alergare”, ediție ce a reunit un număr record de alergători. Ziua de 3 iunie a fost așadar o veritabilă zi de sărbătoare, de care îmi voi aminti cu plăcere mult timp de acum încolo.

Foto: Simona Ioniță și Bogdan Mincinoiu

Și timpul realizat, defalcat pe intervale

Comments

comments

Previous

Dacă vreți să nu uitați...

Next

Joggobot. Pentru cei care au nevoie de motivație

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also