joi, septembrie 23 2021
Jurnal de atlet urban, săptămîna 4 iulie – 10 iulie 2016. Vreți să știți care este secretul performanței? De ce au inventat eschimoșii sauna? Cine a fost Stahanov? Care sunt strategiile pentru a face față înghesuielii incredibile dintr-un bazin de înot? Cum se pot copili roșiile? Despre toate acestea și multe altele, în rîndurile de mai jos.

[Adrian Mila]

Luni

Bre, cred că există şi lucruri mai isteţe şi mai plăcute decât trezirea luni la ora 5. Unul dintre ele, către care mă îndrept nerăbdător, ar fi înotul de la ora 6.

Până când mă uit în bazin. De obicei luni dimineaţa eram boier cu culoarul meu, acum e o aglomeraţie sinistră. La 6.05 deja raşchetez cu umărul stâng separatorul de culoare. În încercarea de a avea bucata mea de libertate, schimb mângâieri subacvatice cu vecina din stânga şi ghionturi cu vecinul din dreapta.

Nașpaaaa. În plus sunt cel puţin patru figuri noi, deci abia şi-au făcut abonament, clar sunt şi insomniaci şi mai au cel puţin o lună în care ne vom share-ui culoarele. Nașpaaaa.

Fac în grabă 68 de bazine, să trec de 1300 m. Mă chinui singur. Dacă fac 65 înseamnă că am făcut 1300 m. Sună rău, multiplu de 13. Dacă fac 66 sună şi mai rău. Mă opresc gâfâind la 68, după ce am schimbat mereu culoarele când se eliberau. Parcă eram în jocul de tabără în care trebuie să te aşezi când se opreşte muzica şi mereu numărul de jucători este mai mare decât numărul de scaune.

Sunt rupt de o febră musculară jenantă de la cei 4 km de la Cozia, apa este o plăcere, bicicleta nu.

Marţi

Iar bălăceală, iar aglomeraţie. Toţi încercăm să ajungem cu 5 minute mai devreme şi ne uităm urât la cei care sunt deja în apă şi ne facem că nu îi vedem pe cei care sunt pe mal şi tot fac încălzirea dând din mâini şi ochind o viitoare victimă pe care să o înghesuie.

De data asta pierd şirul bazinelor, probabil fac vreo 64. Urmează bici până la birou, seara alergare cu Mihai, vreo 10.8 km prin Herăstrău şi iar bici până acasă. Febra musculară este încă vie, într-un mod total neplăcut.

În mod evident, astea sunt apucături de om nemuncit şi care se plictiseşte. Dacă aveam 10 găini, un porc, o livadă şi 200 mp de legume nu mai îmi ardea mie de consumat aiurea calorii, cădeam lat seara fără să mai merg la bazin.

Miercuri

Surpriză, am culoar liber. De fericire mă gândesc să fac 70 bazine, ar fi a doua oară când reușesc asta.

Cred că am ceva defect la cap, nu pot să fac lucrurile normal şi să mă opresc unde mi-am propus. Cam aşa a funcţionat sistemul capitalist, asta au preluat ulterior comuniştii. Mă refer la normă. Când li s-a părut că muncitorul trage chiulul au stabilit că nu îşi ia salariul dacă nu face o normă. Sapi 4 mc de şanţ, îţi iei salariul pe 8 ore. Când primul a săpat 5 mc, au stat puţin, apoi au mărit norma la 5 mc. Nu faci 5 mc, nu îţi iei banii. Peste ăştia a apărut dementul de Stahanov, care a spart toate normele. În loc să îşi ia liniştit salariul, el prefera să arate ce muşchi are şi cum sparge el normele..

Aşa şi eu, doar că sunt cel mai mare duşman al meu, nu am nevoie neapărat de un șef care să mă chinuie. Un om normal s-ar duce să înoate. Punct. Tâgâdâm-tâgâdâm, relax, linişte, pace, Vivaldi, plutire. Ai vreun obiectiv? N-ai. Atunci distreaza-te. Feel good.

cm

Nu, ţi-ai găsit. Cred că aşa am făcut mereu. Din păcate doar din punct de vedere fizic, dacă aş fi avut acest gen de provocări pe intelect sau meserie poate ajungeam departe, dar aici am fost ferit de demoni…

Cum e şi normal, trag de mine şi fac 76 bazine, să ştiu eu că am făcut peste 1500 m. Pe de o parte sunt nemulţumit de faptul că sunt zob la tehnică şi nu pot să înot craul mai mult de 40 m dintr-o bucată, pe de altă parte distanţa de bălăcire a crescut de la vreo 5-600 m la 1500. Aşa, şi?

Azi, cei care se trezesc la 5 ajung să se culce la ora 20.30.

Joi

Urăsc deja ora 5, dar acum este mai suportabilă, după 8 ore de somn. Am şi culoar liber, chef să fie.

Inutil să menţionez că nu am nici un chef de saună. Nu îmi aduc aminte, kenienii au inventat sauna? Hm, nu. Nişte eschimoşi obezi, care văd lumina soarelui după 6 luni de noapte se pot bucura de o căldură de 80 grade, distracţie de popoare mâncătoare de zăpadă. Eu deocamdată nu am chef, chiar dacă mi se pare că ies în pierdere.

Vineri

Car cu mine degeaba camera, să mai bag de o filmare, să văd cum mai arăt în baletul nautic, iar e plin la bazin şi o las baltă. Mă lupt pe jumătatea mea de culoar, înghesui iar o lebădă care este evident enervată de invadator.

În zilele anterioare era numai zâmbet şi baleta relaxat pe culoarul ei, acum se strânge într-un colţ, nici nu vrea să se uite la mine. Eu sunt un domn, care nu reuşesc decât să mă opresc în mod repetat în faţa ei să scuip apă şi să suflu elegant mucii în piscină. E clar, toţi bărbaţii ie nişte porci. Nu mi se pare că mi-au crescut acţiunile, dar am făcut iar vreo 70 de bazine.

Dacă am noroc, nu o să-mi iasă mâinile din umeri.

Sâmbătă

La 6 nu mai am somn… Cursiera parcă o cere, în lipsă de idei de traseu ajung la Arena Naţională şi dau ture pe acolo. Spre marea mea întristare am o limită la maxim 25 km, după care sunt zob, sunt înţepenit de mâini şi de fund şi este necesar să fac o scurtă pauză. Picioarele nu au nimic, restul suferă din greu. După vreo două pauze de dezmorţire, reuşesc până la urmă un timid şi anemic 50 km, sau pe aproape. Jalnic.

Debordez de treabă, cineva m-a confundat cu un meseriaş şi am nişte lucrări complexe care mă sufocă.

De unde eu nu bat un cui în casă, acum am de făcut câteva operaţiuni (amânate de câteva săptămâni) care au o doză de risc extrem pentru toată lumea, gen urcat pe scară, umblat la cabluri sub tensiune, dat găuri prin pereţi. Îmi spusese odată un italian, “ingegnere, lascia perdere. Tu nu trebuie să lucrezi, pune pe alţii să lucreze. Când pui tu mâna, eşti un pericol şi pentru tine şi pentru ceilalţi”.

Am deja câteva degete zdrelite şi nişte tăieturi, încerc să scap dar nu am soluţie, sunt vânăt şi nu am pace.

Duminică

Invitaţia era interesantă, dar organismul meu nu a suportat ideea. De la 8.30 era programată o alergare provocatoare. Fără ceasuri, fără poze, fără GPS. Conversaţie, alergare şi atât. Zonă fără selfiuri, fără track, fără Strava. Uau. Ficatul meu s-a revoltat la această idee şi a rămas acasă. Zi de odihnă totală.

Sumarul săptămânii nu e de fală, 115 km bicicletă, 10.8 km alergare şi un chinuitor 6.960 metri de înot, of, dacă mai făceam încă 2 bazine… Nu am prăşit nici un metru de porumb, găinile au murit de foame, porcul a fugit la vecini. Nu am copilit nici roşiile, probabil din cauză că nu le am.

Foto: Azrul Aziz / Unsplash

Comments

comments

Previous

Europene semimaraton. Și aici Portugalia

Next

Știri pe scurt. Mai lejer, de vară

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also