sâmbătă, iunie 19 2021

Gânduri de sfârșit de an. 2014.

Om
Nu am un motiv anume. Alergatul îmi aduce aminte, întâi de toate, de copilărie. Mă simt liber, neîngrădit și chiar dacă se întâmplă să alerg pe pista unui stadion, mereu am senzația că la pasul următor mă poate aștepta o surpriză. Plăcută.

Uneori am senzația că zbor, deși mă desprind doar câțiva centimetri de pământ și asta evident pentru numai câteva fracțiuni de secundă.

Sunt un solitar. Adică îmi displace singurătatea, însă îmi place mult să am momentele mele când sunt numai cu mine. Când alerg mă regăsesc.

Alerg ca să mă educ. Învăț să am răbdare. Învăț să îmi ascult corpul. Învăț să îmi cunosc și să îmi accept limitele.

De fapt, alerg fără niciun motiv, doar așa, pur și simplu, pentru că dacă nu aș alerga aș simți că viața trece pe lângă mine fără rost. Nu pot să explic altfel.

La mulți ani!

Comments

comments

Previous

Ultramaratonistele. Câteva portrete (VIII)

Next

Cum să nu aluneci în alergare!

2 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also