vineri, iulie 23 2021

Nu am un motiv anume. Alergarea imi aduce aminte, intai de toate, de copilarie. Ma simt liber, neingradit si chiar daca se intampla sa alerg pe pista unui stadion, mereu am senzatia ca la pasul urmator ma poate astepta o surpriza. Placuta.
Uneori am senzatia ca zbor, desi ma desprind doar citiva centrimetri de pamint, si asta evident pentru doar citeva fractiuni de secunda.
Sunt un solitar. Adica imi displace singuratatea, insa imi place mult sa am momentele mele cind sunt numai cu mine. Cind alerg ma regasesc.
Alerg ca sa ma educ. Invat sa am rabdare. Invat sa imi ascult corpul. Invat sa imi cunosc si sa imi accept limitele.
De fapt, alerg fara niciun motiv, doar asa, pur si simplu, pentru ca daca nu as alerga as simti ca viata trece pe linga mine fara rost. Nu pot sa explic altfel.

Comments

comments

Previous

Saptamina de ruga pentru picioarele mele

Next

O zi de alergare

4 comments

  1. Inteleg ce vrei sa spui cu “amintirea de copilarie”, sentimentul de confort pe care ti-l induce. Si e bine ca aceasta stare de bine se afla la indemana ta, oricand. Sa zbori cat mai des, calutzule de foc!! :)))

  2. sunt invidios… nu reusesc sa imi gasesc timpul pentru a face asta. ah, un loc bun de alergat (fara caini si masini)… greu de gasit aproape de casa… Fericitule!! Keep on going si pentru mine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also