Născut la malul mării. 39 de ani. Am început să alerg pentru a scăpa de stress și de kilogramele ”generoase”.
Primii pași i-am pus în mișcare în 2013 o dată cu prima participare la antrenamentele de grup organizate pe malul mării de Sanasport, organizatorul competiţiei Maratonul Nisipului. Pornisem cu pași mărunți într-o frumoasă călătorie neașteptată. Erau primii paşi care aveau să îmi schimbe complet viaţa. Pași mărunți cu greutate și ambiții.
Maratonul Nisipului 2015 m-a provocat la startul de zece (kilometri). Au fost alergați, cronometrați oficial și premiați cu o medalie de finisher purtând pe umeri pentru prima oară tricolorul.
Adrenalină. Emoții. Endorfine. Starea de bine de la final avea să mă facă să vreau mai mult. Să depășesc limite. Primul maraton nu era departe. Anul ce a urmat, distanța alergată a crescut pas cu pas pe poteci urbane, montane locale sau prin vecini.
La aniversarea a 35 de ani alergam în munții Apuseni primul meu maraton, savurat pe un traseu accidentat la înălţime, cu treceri prin peşteri şi pasaje prin stânci prinse în lanţuri, toate servite în competiția RunSilvania WildRace.
Ritmul constant m-a făcut să îmi doresc să fac parte din echipa oficială de pace(make)ri a Maratonului din capitală. Am aplicat și am fost acceptat. Aveam ocazia să pot inspira alți pași de alergăceală.
M-am bucurat de experiență la un target sprinten colorat în portocaliu, o asortare interesantă cu tricolorul purtat pe umeri în pașii de alergăceală. Timpul din statistici a confirmat misiunea dusă la final cu succes. Am revenit în toamnă şi am alergat chiar maratonul. Al treilea. Misiune îndeplinită fără emoţii cu voioşie într-o zi splendidă de octombrie.
În 2017 am aplicat şi internaţional. Am fost acceptat. Am alergat ca pacer două curse în echipa italiană, la Veneţia, dar şi o dată în cea spaniolă la Gran Canaria. Un palmares în ritm constant de fugă.
Aventura avea să devină o luptă cu limitele personale în mijlocul verii anului 2017 prin Balcani la primul meu ultramaraton. Montan. Tryavna Ultra. Cu recunoaştere ITRA internaţională. Anul ce a urmat am repetat experienţa încă o dată.
Anul 2018 a adus schimbări importante în viaţa mea. Urma să renunț la malul mării pentru agitația din capitală. M-am relocat la începutul verii în București pentru a fi mai aproape de oportunitățile de fugă. Mizam pe o nouă direcție (și) în carieră, în proiectarea 3D, de data asta în domeniul auto.
Înainte de a pleca în capitală am acceptat provocarea de a alerga cel puţin o sută de kilometri în limita unei zile. 24 de ore. Autism 24H în echipa Rază de Speranță. Pe nisip. În bucle de trei kilometri la malul mării.
Experienţa de anduranţă a competiţiilor montane m-a dus la final învingător cu ambiţii personale. Pe ceas au fost adunaţi pentru statistici 110 kilometri în ture de anduranță în paşi de alergăceală.
Capitala. Este azi locul meu de joacă. Sau punctul actual de plecare către alți pași de fugă. Zilele de joi în capitală au devenit tradiție de fugă alături de comunitateaadidas Runners Bucharest. Am profitat de oportunitatea comunității globale, de a alerga alături de prieteni vechi și noi la Paris, la Atena sau la Londra.
Alergăceala este acea experiență prin care mă pot bucura de călătorie, fără presiunea unui loc în statistici la destinație. Da, adun zâmbete și le așez în mii de cuvinte experiențele personale pentru a inspira noi pași de fugă. Și fiecare zâmbet este inspirație.
Pe 2 mai 2020 am alergat individual, dar împreună cu alți 148 de alergători ultramaratonul Autism 24H pe alei urbane în proximitatea locuinței pe o rază de un kilometru și un traseu în forma literei H (Hope – Rază de Speranță). A fost prima provocare urbană de peste 100 km alergată în condițiile ordonanțelor militare, 75km în intervalul 10-22 (undeva la opt ore) și 25km în intervalul 6-10 (undeva la trei ore).
Mai multe informații despre Ionuț Petcu, inclusiv despre ultimele curse curse alergate, pot fi citite de pe site-ul alergăceala.ro
Romanian
English
