luni, septembrie 20 2021

Se trezește. Ascultă. Încearcă să nu facă zgomot, să nu schimbe respirația. Ascultă. Nu, nu s-a trezit. Se întoarce ușoooor, se uită pe furiș la ceas, e ora 3.20. Mai are două ore până la trezire.

AMde Adrian Mila

Se trezește iar, oare s-a stricat ceasul? Oare l-a pus să sune? Câte grade or fi afară? Se întoarce ușoooor, se uită pe furiș, mai are încă vreo 40 de minute de somn.

Dacă ar putea dormi… Dacă nu ar crește deja pulsul… Stă, nu se mișcă, să nu facă zgomot. Să meargă deja la baie? Inima pompează sângele mai puternic, mai rapid. Oare se aude așa tare pulsul? Oare îl aud și vecinii?

Gata, nu mai suportă, dorul e prea mare. Poftele îl macină. Patima. Nevoia, dependența. Se apropie ora. Încearcă să nu facă nici un zgomot, e o combinație între omul păianjen și Batman, combinație care trebuie să meargă la baie. Ah, ce tare troznesc articulațiile, ea se întoarce în pat și începe să bombăne. Îngheață cu un picior in aer, nu mai respiră, așteaptă nemișcat câteva minute, până când aude respirația constantă.

Cu pași mici, de hoț, pe întuneric, se îmbracă, sperând să nu îmbrace hainele pe dos, oricum, afară nu este nici un om sănătos la cap, cu excepția celor care lucrează sau au un câine cu vezica slabă.

Anni MorrisInspiră, expiră, ia piesă după piesă din echipamentul pregătit seara, parcă este o misiune de comando.

A dat broasca cu spray, nu face nici un zgomot, frigul de afară intră un pic in casă, perdeaua din dormitor se mișcă un pic, ca într-o casă bântuită.

Când se întoarce ochii îi sclipesc, s-a întâlnit cu ea și și-a făcut de cap. Muzică, aer, aburi, acum este un om nou, și ochii îl dau de gol. Ochii și zâmbetul, privirea ușor pierdută.

Deschide fără zgomot ușa și încearcă să intre în casă, dar se aprinde lumina. Iar? Altceva nu te mai interesează? Nu mai știi de noi, de familie, de copii?

Bagă capul în piept, a fost prins ca un copil. Și, evident, încearcă să nu i se vadă zâmbetul. Sclipirea.

A păcătuit iar, va trebui să plătească. Curăță cartofii, taie ceapa, carnea trebuie tocată, gunoiul aruncat, dă pentru a treia oară cu aspiratorul în ultimele cinci zile, spală faianța, gresia, face piața, vezi că nu mai avem nici bere, nici apă, nici lapte praf. Stă cu capul plecat, a greșit din nou și trebuie să plătească.

Curăță cartofii cu bărbia băgată în piept. Să nu i se vadă sclipirea. Și zâmbetul. Mâine dimineață iar se va întâlni cu ea, cu alergarea, iar o să ia o porție de endorfine.

Și să vezi la primăvară, când începe sezonul competițional. El, ea și alergarea. Tone de cartofi de curățat, asta scrie pe el. Și speră să reziste covorul. Și aspiratorul. Auzi dragă, ce ai zice să mergem în vacanță la Roma? La sfârșit de martie, că sunt oferte la cazare? Nu? Cluj, în aprilie, cică e foarte frumos Clujul în aprilie? Măcar în mai, la Moieciu? Ok, ok, mai vedem până atunci, zice curățind cartofi in continuare…

Tablou de Anni Morris

Comments

comments

Previous

La mulți ani

Next

Cifre pe fugă

5 comments

  1. … Adrian, povestea ta mi se potriveste mai mult mie decat tie! Pentru ca, in cazul tau, ecuatia corecta suna astfel: tu alergi!? Da: menage a trois. Sotia alearga? chiar daca mai rar: Da. Menage a trois! Trois + trois face: sase! In traducere libera: menage a six! sau pe romaneste: ”vezi draga ca de la sase dai iar cu aspiratorul!.. Dupa ce cureti cartofii, desigur… ” 🙂 La multi ani!

  2. “Unde te duci pe ploaia asta?!”
    “Unde te duci pe gerul ăsta?”
    “Da’ n-ai alergat şi ieri?”
    “Unde te duci pe soarele ăsta, vrei să faci insolaţie?”
    “Da’ nu mai eşti răcit?”
    “Iar te duci pe unde sunt câinii ăia mulţi, că se aud de aici lătrând!?”
    “Unde te duci pe zăpada asta?”
    “Da’ …la ora asta?!”
    “Da’ parcă ziceai că eşti accidentat la un picior?!
    şi după ani buni: “Da’ nu te mai duci şi tu să alergi că n-ai mai fost de atâtea zile?!!!” – interpelare total neaşteptată generată de grija vreunui accident (cu o bicicletă – se ştie!).
    Scrierea lui Adrian este surprinzător de sentimentală pentru cititorii lui fideli. În acelaşi registru eu îi dau votul pentru premiul literaturii alergătorilor pe anul 2014! şi întru MULŢI ANI!

  3. Adrian, imi amintesti de o intalnire pe vremuri cu un cunoscut scriitor roman -posibil Marin Preda- care intrebat fiind public daca faptele descrise intr-un roman sunt adevarate a raspuns: „Faptele sunt imaginare, sentimentele sunt adevarate.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also