vineri, iulie 30 2021

Am ezitat destul de mult înainte de a decide să fac publicitate suplimentară acestei poveşti. Însă, în cele din urmă, am decis că e bine să fie cunoscută de cît mai multă lume, pentru că e o poveste despre riscurile alergării (iar acestea nu sunt deloc puţine), despre solidaritate şi omenie, despre sacrificiu ba chiar şi despre inconştienţă. Ca şi despre greşeala organizatorilor semi-maratonului de la Tuşnad, care nu au asigurat asistenţa medicală obligatorie.

Povestea poate fi citită aici, pe baza relatării principale a prietenului Cristian Ungureanu.

E simplu şi frumos, ce a făcut el, respectiv că a ajutat un coleg alergător să îşi revină din starea dificilă în care se afla. Dar cred că e în spiritul maratonului ce a făcut în continuare, respectiv – asumîndu-şi riscuri mari, cu o doză de inconştienţă din perspectiva normalităţii – să ajute pe acel om să treacă linia de sosire. Pentru că asta e una din lecţiile maratonului: există o cursă ce trebuie terminată, în ciuda riscurilor şi a suferinţe

Comments

comments

Previous

Mă dau bătut. MiCoach (2)

Next

Am alergat nu doar pentru ştiri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also