joi, mai 6 2021

Sunt mai bine de 40 de alergători înscriși la ediția din acest an a Primului Maraton – Raiffeisen Runners. Cristian Popescu, un tânăr înalt, cu corp bine legat, se distinge printre ei prin seriozitate. Pleacă mai mereu încet la antrenamente, însă apoi, întotdeauna, trage de el la maximum. La final zâmbește, în ciuda efortului.

00
Când a început acest program de antrenament principala lui motivație a fost reluarea unei vieți mai active, mai sportive și dorința de a se obișnui cu disciplina exercițiului fizic regulat. Acum e  încrezător că poate duce la capăt un efort pe termen lung.

În continuare, o scurtă auto-prezentare.

Despre trecutul său

”Nu am făcut niciodată sport într-un cadru organizat. Copilărind la țară, nici nu aveam unde să fac și nici nu prea simțeam nevoia – de dimineața până seara eram afară, cu ceilalți copii de vârsta mea. Pe atunci nu existau smartphone-uri, internet sau 100 de canale la televizor, așa că distracțiile noastre erau jocurile în aer liber (fotbal, “bambilici”, “țară-țară-vrem-ostași”, “la putere” și multe altele pe care nu mi le mai amintesc). După ce am plecat la școală nu am mai făcut la fel de multă mișcare,  liceul si facultatea au fost foarte sărace în activități sportive. Și asta nu pentru că aș fi fost foarte studios, însă sportul nu era atunci o prioritate – eram foarte tânăr, obișnuit de mic cu mișcarea și puteam să fac cam tot ce-mi doream, fără să mă antrenez sau să am o viață ordonată”.

Cum a aflat despre Primul Maraton

”Colegii care au participat în anii trecuți mi-au spus de program. La început nu am ințeles exact de ce s-ar trezi cineva într-o zi de week-end la 6 dimineața pentru a alerga două ore. Și asta timp de câteva luni, la final marele premiu fiind o alergare imensă de 4-5 ore care probabil te va lăsa în imposibilitatea de a merge normal câteva zile. Nici ei nu prea au putut să-mi explice de ce ar face un om normal asta și nici eu nu cred că am un răspuns clar acum. Cert este că am 02făcut toate antrenamentele astea și nu regret absolut nici unul. Motivația în cazul meu a fost încercarea de a avea o viață mai sportivă, de a mă obișnui cu disciplina exercițiului fizic regulat. Dar motivul inițial a devenit neimportant pe parcurs”.

Așteptări de început

”Speram să ajung să fiu mai în formă. Și sunt mai în formă.
Speram să fiu în stare să mă țin de program. Și m-am ținut.
Speram să trec fluierând peste antrenamente (e doar alergare, cât de greu poate fi?!). A fost greu, n-am fluierat nici măcar o dată. Pe de altă parte, lucrurile pe care le poți face fluierând nu sunt atât de interesante”.

O amintire de la antrenamente

”Singurul antrenament la care am simțit că nu mai pot a fost o alergare lungă. Cu vreo 2 km înainte de final nu mai reușeam să respir și-mi târam picioarele în cel mai dizgrațios mod posibil. Nu înțelegeam de ce se întâmplă asta, mai alergasem distanța respectivă fără mari probleme. Oana Solomon a fost atunci lângă mine și m-a ajutat să trec peste acest moment folosind cele mai simple trucuri: să nu mă mai gândesc la alergare, să privesc copăceii, să mă minunez de cât de verzi sunt. Trucurile au funcționat de minune și am terminat antrenamentul. Am învățat atunci două lucruri: (1) motivația în momentele limită poate veni din cele mai simple lucruri, trebuie doar să cauți până găsești ceva care să te treacă de pragul critic și (2) dacă e mai cald decât de obicei, hidratează-te mai mult decât de obicei”.

Efecte

”Viața personală a trebuit să acomodeze și antrenamentele săptămânale, destul de multe și solicitante, alimentația a trebuit să se modifice pentru a susține efortul intens, odihna a devenit mai importantă decât de obicei.
Pe plan profesional sper că nu i-am stresat prea mult pe colegii de birou cu discuțiile mele despre alergare și inerentele probleme cauzate de alergările pe distanțe mari. Un plus a fost că am întâlnit în acest program colegi din alte departamente pe care altfel nu cred ca aș fi avut plăcerea să-i cunosc”.

Lecții învățate

”Un lucru important ce ramâne după participarea la acest program este încrederea pe care o am acum că pot duce la capăt un efort pe termen lung. Din punctul ăsta de vedere, pentru mine programul e mai important decât maratonul din final.
O alta lecție importantă este că alergarea la ora 6 dimineața nu e atât de rea pe cât sună. Trebuie încercată măcar o data – poate unora o să le placă…”.

Comments

comments

Previous

Reducere la echipament de alergare

Next

Ecce Goji. Revista Alerg #25

1 comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also